dreptul de proprietate publica

Question 1

Bunurile domeniale

A. Sensurile notiunii de domeniu public

Answer 1

Înțeles larg: toate bunurile care aparțin statului (la inceput regalitatii)
Înțeles restrâns: bunurile de uz sau de interes public (≠ bunurile din domeniul privat)
Codul civil preia și utilizează această distincție intre domeniul public si domeniul privat:
domeniul privat – dreptul de proprietate privată al statului/al unității administrativ teritoriale
domeniul public – bunurile de uz sau interes public, care fac obiectul dreptului de proprietate publică

Question 2

`Bunurile domeniale

B. Clarificari conceptuale

Answer 2

Există anumite bunuri care sunt proprietate privată, dar, totodată, sunt de uz public sau de interes național. Acestea trebuie să fie transmise generațiilor viitoare, proprietarul lor nu are dreptul de a le distruge. Totuși, ele nu vor face parte din domeniul public, pentru că fac obiect al dreptului de proprietate privată. Cele 2 drepturi nu pot coexista cu privire la același obiect. Nu uzul și interesul public este cel care califică dreptul de proprietate publică sau privată, atunci când vorbesc despre o persoană fizică sau juridică.
Nici diferitele fonduri/patrimonii cu regim juridic special, indiferent de forma de proprietate care se exercita asupra lor, nu trebuie confundate cu domeniul public.
Nu trebuie confundate nici cu noțiunea de „sector public” sau „sector privat”. Acestea țin de activitățile economice desfășurate prin domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale – sectorul public – sau reprezintă activitati economice desfasurate de particulari (persoane fizice/juridice) pe baza dreptului de proprietate privata – sectorul privat. ! privatizare = transferul unor bunuri din proprietatea privata a statului/a unitatii administrativ-teritoriale in proprietatea privata a particularilor

Question 3

Bunurile domeniale

C. Definirea bunurilor domeniale

Answer 3

Bunurile domeniale = bunurile mobile sau imobile care aparțin statului sau unităților administrativ-teritoriale, bunuri asupra cărora titularii acestora exercită fie un drept de proprietate publică, fie un drept de proprietate privată
=> cele 2 criterii pentru a stabili dacă un bun aparține categoriei domeniale sunt:
să fie obiect al dreptului de proprietate privată sau publică (să fi fost apropriate)
să aparțină statului sau unitatii administrativ-teritoriale

Question 4

Bunurile domeniale

D. Calitatea de bun domenial, premisa a apartenentei la domeniul public sau la domeniul privat

Answer 4

Pentru a putea discuta despre apartenența unui anumit bun la domeniul public sau privat al statului/al unitatii administrativ-teritoriale, este necesara dovedirea unui titlu de proprietatea asupra acelui bun.
Simpla împrejurare că statul sau o unitate administrativ-teritoriala posedă în fapt un anumit bun nu echivalează cu dreptul de proprietate sau cu o prezumție a dreptului de proprietate în favoarea acestora. Cu privire la stat și datorită istoriei recente, se face un examen mult mai riguros. Întotdeauna, statul trebuie să facă dovada titlului său de proprietate, nu orișicum, ci dobândit în condiții legale, cu respectarea Constituției și a tratatelor la care Romania este parte

Question 5

Bunurile domeniale

E. Bunurile domeniale si patrimoniul

Answer 5

Bunurile domeniale nu se confunda cu notiunea de patrimoniu al statului. Patrimoniul cuprinde drepturile si obligatiile patrimoniale, nu si bunurile care formeaza obiectul acestor drepturi. Patrimoniul cuprinde nu numai drepturi de proprietate, ci si toate celelalte drepturi reale, de creanta si drepturile patrimoniale atipice.

Question 6

Bunurile domeniale

F. Categorii de bunuri domeniale. Domeniul public si domeniul privat

Answer 6

In ceea ce priveste bunurile domeniale, sunt necesare doua distinctii:
- domeniu public vs. domeniu privat
- domeniul public al statului si domeniile publice ale comunitatilor locale
Intereseaza natura bunurilor apropriate si scopul aproprierii.

Question 7

Bunurile domeniale
G. Interesul delimitarii domeniului public de domeniul privat. Completarea regimului juridic de drept comun al bunurilor din domeniul privat cu elemente de drept public

Answer 7

Cu privire la intresul delimitării domeniu public – domeniu privat, acesta derivă din regimul juridic diferențiat pe care îl prezintă aceste drepturi. În cazul dreptului de proprietate publică, bunurile care fac obiectul acestui drept, sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile. Dacă un bun face obiectul dreptului de proprietate privată aparținând statului/unititatilor administrativ-teritoriale, nu avem acest regim exorbitant, ci se vor aplica regulile de drept comun (dispozitiile C. civ.), cu excepția cazului în care avem dispoziții legale speciale, în care să se reglementeze alte reguli. Art. 44 alin. 2 Const. – proprietatea privata este ocrotita si garantata in mod egal indiferent de titular.
Nu este exclus ca regimul juridic de drept comun al dreptului de proprietate privata sa se completeze, in privinta bunurilor din domeniul privat, cu dispozitii legale speciale (elemente de drept public). O astfel de excepție întâlnim în art. 124 Legea 215/2001 – CL și CJ pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunurile mobile și imobile proprietate publică sau privată, ceea ce reprezinta o particularitate de la regimul proprietății private de drept comun. Dreptul de folosință cu titlu gratuit nu este reglementat în legătură cu dreptul de proprietate privată, deci, de principiu, nu s-ar fi putut constitui un astfel de drept real.
Altă dispoziție specială apare in art. 121 alin. (3) din Legea 215/2001 – donațiile și legatele cu sarcini pot fi acceptate de catre unitatile administrativ-teritoriale numai cu aprobarea CJ sau a CL, cu votul majorității consilierilor locali/județeni, după caz. Această aprobare ar lipsi de eficiență acceptarea si nu este necesara în cazul proprietatii private.

Question 8

Distinctia dintre domeniul public si domeniul privat. Obiectul dreptului de proprietate publica

Answer 8

Odată ce am stabilit că avem un titlu de proprietate al statului/al unitatii administrativ-teritoriale, trebuie să analizăm dacă bunul respectiv face parte din domeniul public sau privat al statului. Sursa distinctiei se afla in forma diferita de apropriere (dreptul de proprietate publica/privata).
Criteriul aplicat pentru a realiza aceasta distinctie este acela al interesului/destinatiei acestor bunuri – sunt de utilitate publica (uz sau de interes public)?
bunurile de uz public – la ele au acces toti membrii comunitatii (ex. drumurile nationale)
bunurile de interes public – desi nu sunt accesibile uzului public, sunt afectate functionarii serviciilor publice (ex. cladirile institutiilor publice) sau sunt destinate sa realizeze in mod direct un interes national sau local (ex. bogatiile subsolului)

Question 9

Cum stabilim dacă un bun este de uz sau de interes public? Ce subcriterii luăm în considerare? Aplicam 2 subcriterii:

Answer 9

natura bunului - problema care apare: aceasta este o noțiune superfluă, lasă o marjă mare de apreciere, ori instituției admnistrative, ori instanței când e sesizată cu un litigiu
vointa legiuitorului - Avand in vedere ca primul criteriu nu tranșează în mod definitiv problema, legiuitorul poate interveni calificand în mod expres prin act normativ sau individual dacă un bun e de utilitate publica sau nu.
Acest criteriu a devenit dominant, criteriul naturii bunului fiind operant numai cand anumite bunuri nu au fost incluse in inventare, dar sunt de utilitate publica.

Question 10

Art. 136 alin. 3 Const. și art. 3 alin. 1 L. 213/1998 instituie obligația inventarierii bunurilor din domeniul public, pentru stat și pentru unitatile admininstrativ-teritoriale.

Answer 10

Pentru un bun inclus în acest inventar exista o prezumție că face parte din domeniul public. Înscrierea pe acest inventar nu face dovada titlului de proprietate. Primăria nu poate să spună că este proprietara unui anumit bun, doar pentru că acel bun ar fi înscris în inventar. Se naște doar o prezumție cu privire la natura bunului – că este de uz sau de interes public, general. Este o prezumție pentru că acest inventar este un act administrativ, care poate fi atacat în condițiile legii. Dacă ved că un anumit bun este trecut aici, dar nu este un bun de interes public, ci ar trebui să facă parte din domeniul privat și am un interes, pot să contest această decizie in contencios administrativ (in termenul prevazut de lege).
Invers, neînscrierea în inventar nu înseamnă că bunul nu este de uz sau de interes public.
Consecință: cu excepția cazurilor în care legea stabilește expres destinația bunului, există o relativitate.

Question 11

Distinctia dintre domeniul public al statului si domeniul public al unitatii administrativ teritoriale

Answer 11

art. 860 alin. 1 – bunurile proprietate publica fac parte din domeniul public national, judetean sau local
- art. 860 alin. 2 – delimitarea dintre aceste domenii se face in conditiile legii
- conceptia comunista: dreptul de proprietate socialista de stat => unitatile administrativ-teritoriale nu nu aveau un drept de proprietate, cu numai un drept de adminsitrare directa
- ulterior, odata cu aparitia principiului autonomiei comunitatilor locale, s-a pus problema repartizarii bunurilor care formasera obiectul dreptului de proprietate socialista de stat in 3 directii: catre stat, catre unitatile administrativ-teritoriale si catre societatile comerciale si regiile autonome
- initial, pentru a se distinge intre domeniul public al statului si cel al unitatilor administrativ-teritoriale, s-a incercat delimitarea intre uzul sau interesul public national si cel judetean/local
- trecerea din domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face potrivit unei proceduri prevazute expres de Legea 213/1998, pe baza vointei liber exprimate de fiecare parte interesata (!nu prin expropriere)

Question 12

Bunurile care formează obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică sunt cele prevazute la art. 136 alin. (3) Constituție si art. 859 alin. (1) C.civ..

Answer 12

„Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”
Faptul că avem această normă specială nu înseamnă că face și dovada unui drept de proprietate al statului sau al unității administrativ-teritoriale. Doar după ce am putut să fac dovada proprietății asupra bunului respectiv, care aparține statului sau unitatii administrativ-teritoriale, prin voința legii, a Constituției, în acest caz, criteriul de apartenență la domeniul public este stabilit – nu aș putea niciodată spune că un astfel de bun care aparține statului e de domeniu privat.
Bunurile din categoriile enumerate nu pot fi scoase din domeniul public prin legi organize sau ordinare ori prin acte adminsitrative, ci numai prin vointa Constitutiei.

Question 13

Prin lege organică, se pot adăuga alte bunuri, care să reprezinte obiect exclusiv al proprietății publice

Answer 13

Acest fapt prezinta interes ca urmare a posibilității de a schimba natura bunului – dacă prin lege organice am stabilit că un anumit bun va aparține exclusiv domeniului public, peste ceva timp, pot schimba tot prin lege organică natura acelui bun.
Bunurile din domeniul public care nu fac obiectul exclusiv al acestuia pe baza Const./a unei legi organice, pot fi trecute in domeniul privat potrivit procedurii din L. 213. Bunurile din domeniul public al statului care nu fac obiectul exclusiv al dreptului acestui titular pe baza Const./a unei legi organice, pot fi trecute in domeniul public al unei comuitati locale potrivit procedurii din L. 213. Concluzia: art. 136 alin. 3 ingradeste posibilitatea de a transfera bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice din domeniul public in domeniul privat ori de a transfera bunurile care fac obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publica al statului in domeniu lpublic al unei comunitati locale.
Art. 136 nu precizeaza, dar vom trage concluzia ca bunurile enumerate fac parte din domeniul public al statului.

Question 14

Subiectele dreptului de proprietate publică

Answer 14

Acestea rezulta din art. 136 alin. 2 Const. si art. 858:
statul – administrarea generală o va face Guvernul, iar, în ipoteza în care avem un litigiu cu privire la dreptul de proprietate publică, chemăm în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice
unitatea administrativ-teritorială – administrarea generală aparținand CL sau CJ, după caz, sau Consiliului general al Municipiului București – tot ei stau în judecată (prin presedintele de CJ sau primar, care poate delega un functionar public/un avocat)

Question 15

Conținutul, limitele și caracterele specifice dreptului de proprietate publică
A. Continutul dreptului de proprietate publica

Answer 15

Art. 554 alin. 2: dispozitiile aplicabile dreptului de proprietate privata se aplica si dreptului de proprietate publica, in masura in care sunt compatibile cu acesta => sunt aplicabile prevederile art. 551 alin. 1 in care sunt evidentiate prerogativele care intra in continutul dreptului de proprietate. Cele 3 atribute vor comporta anumite nuanțe specifice acestui regim juridic.
Posesia, în cazul dreptului de proprietate publică, va reprezenta expresia aproprierii comunitare a bunului care face obiectul dreptului de proprietate publică.
Folosința nu este exclusivă în favoarea titularului dreptului de proprietate – nu putem spune că statul folosește în mod exclusiv bunului de prop publică, ci, din contră, este vorba doar de o administrare făcută de acesta (ex. autostrazi, muzee).
Se poate ca accesul publicului la aceste bunuri să fie cu titlu oneros, caz in care sunt producătoare de venit, venituri care intra în bugetul titularului dreptului.
Dispoziția materială nu se traduce și în posibilitatea de a distruge bunurile care sunt de uz sau de interes public, ci, cel mult, prin posibilitatea de a schimba destinația lor.
Dispozitia juridică nu se poate realiza prin mijloace de drept civil, aceste bunuri fiind inalienabile, dar este posibila prin mijloace de drept public. Cel mult, se poate schimba titularul acestui drept, de la stat, să fie transmis unei unitati administrativ-teritoriale sau invers.

Question 16

Conținutul, limitele și caracterele specifice dreptului de proprietate publică
B. Limitele exercitarii dreptului de proprietate publica

Answer 16

Limitele dreptului de proprietate publică sunt reglementate de art. 862 alin. (1), conform căruia, dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de propritate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate. (2) Incompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietăţii publice şi persoana interesată sau, în caz de divergenţă, pe cale judecătorească. (3) În aceste cazuri, persoana interesată are dreptul la o justă şi promptă despăgubire din partea titularului proprietăţii publice.
=> limitele pot fi:
materiale – acopera, de regula, intreaga corporalitate a obiectului dreptului de proprietate publica (> decat in cazul dreptului de proprietate privata: ex. statul nu e ingradit in exercitarea dreptului sau de existenta bogatiilor de interes public ale subsolului)
juridice (legale sau judiciare) – sunt aplicabile, de regula, regimul juridic special al unor categorii de bunuri/servitutile naturale sau legale/limitele exercitarii in raporturile de vecinatate

Question 17

Conținutul, limitele și caracterele specifice dreptului de proprietate publică
C. Caracterele specifice ale dreptului de proprietate publica

Answer 17

Acest drept este absolut, exclusiv si perpetuu, ca si dreptul de proprietate privata, dar prezinta si caractere specifice, rezultate din art. 136 alin. 4 Const., art. 861 alin. 1:
Inalienabilitatea: dreptul de proprietate publică nu poate fi instrainat si dobândit prin mijloace de drept privat privat (fapte juridice in sens restrans si acte juridice de drept ptivat), nu poate fi dezmembrat. Nu poate fi vândut, nu poate fi donat, nu poate face obiect al uzucapiunii => nu face obiectul modalitatilor de dobândire pe care le studiem ca fiind tipice dreptului de proprietate privată. ! bunurile inalienabile ≠ bunurile inapropriabile (nu pot fi apropriate nici in forma publica, nici in forma privata) => bunurile din domeniul public sunt apropriabile
Transferul bunurilor din domeniul public in domeniul privat (sau din domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale in domeniul public al statului sau invers) nu este o exceptie de la regula inalienabilitatii. Acest transfer este o decizie a autoritatii publice, este un mijlloc de drept aministrativ, realizat în regim de putere publică, nu intră în sfera inalienabilității pe care o analizăm din perspectiva dreptului privat. Actul administrativ excede ideii de inalienabilitate.
Constituirea drepturilor reale specifice dreptului de proprietate publică (dreptul de administrare/concesiune/folosinta) nu este o excepție de la inalienabilitate: nu este vorba de o instrainare sau de o dezmembrare a dreptului de proprietate publică, ci de modalitati specifice de exercitare a acestuia. Ele au caracteristici și elemente de drept public si nu presupun mijloace de drept privat
Insesizabilitatea este o consecință a caracterului inalienabil. Pentru ca obiectul acestui drept nu poate fi instrainat/dobandit prin niciun mijloc de drept privat => nu poate face obiectul vanzarii silite => bunurile nu pot fi urmarite de creditori, nu pot fi executate silit. De aceea, insesizabilitatea implică faptul că nu se pot constitui garanții reale cu privire la un bun care face obiectul dreptului de proprietate publică.
Imprescriptibilitatea. Nu se face nicio diferență între prescripția achizitivă sau extinctivă. Acțiunea în revendicare este imprescriptibilă, cel care poseda nu se poate apăra prin uzucapiune, nici prin posesia de buna-credinta asupra bunurilor mobile (art. 861 alin. 2).
Caracterele specifice dreptului de proprietate publica nu justifica ideea apararii sau ocrotirii preferentiale a acestui drept in raport cu dreptul de proprietate privata, ambele drepturi fiind garantate si protejate prin lege (art. 44 alin. 2 si art. 136 alin. 2 Const.). Democratia constitutioanla este caracterizata de primatul proprietatii private, prin ponderea si dezvoltarea sa.

Question 18

Definiția: dreptul de proprietate publică

Answer 18

dreptul real principal, inalienabil, inseziabil și imprescriptibil care conferă titularului său, statului sau unitatii administrativ-teritoriale, atributele posesiei, folosinței și dispoziției asupra unui bun care, prin natura sa sau prin declarația legii, este de uz sau utilitate publică, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu, cu respectarea limitelor materiale și a limitelor juridice.

Question 19

Dubla calitate a titularilor dreptului de proprietate publica

Answer 19

• calitatea de titular – statul si unitatile administrativ-teritoriale: calitatea de subiect de drept public + calitatea de subiect de drept privat, iar in exercitarea dreptului de proprietate publica se manifesta in ambele calitati
• dreptul de proprietate publica: elemente de drept public si de drept privat
• administrarea generala <= puterea statului/unitatilor administrativ-teritoriale asupra patrimoniului lor; actioneaza in primul rand ca titulare ale patrimoniului si nu doar ca titulare ale dreptului de proprietate publica => administrarea generala se refera si la domeniul privat, caz in care se realizeaza tot prin acte de putere
• administratorul general al domeniului public si al domeniului privat al statului = Guvernul
  administratorul general al domeniului public si al domeniului privat al unitatilor administrativ-teritoriale = CJ/CL/CGMB

Question 20

Exercitarea directa si indirecta a atributelor dreptului de proprietate publica

Answer 20

Atributele dreptului de proprietate publică pot fi exercitate în mod direct de titularul dreptului, prin autoritatile competente (statul prin Ministerul Finantelor Publice, iar unitatile administrativ-teritoriale prin CJ, CL sau CGMB), asupra bunurilor din domeniul public cu privire la care nu s-au constituit drepturi reale specifice sau care nu au fost inchiriate (art. 223). Atributele pot fi exercitate si indirect, prin constituirea drepturilor reale specifice dreptului de proprietate publică. => drepturile reale constituite pe temeiul dreptului de proprietate publica sunt modalitati indirecte de exercitare a acestuia
De regula, statul exercita direct aceste atribute numai in momentul in care constituie drepturile reale specifice sau inchiriaza bunurile din domeniul public, ulterior, aceste atribute fiind exercitate indirect, prin intermediul titularilor acestor drepturi reale sau de creanta.
- art. 136 alin. (4) fraza a II-a din Const. si art. 861 alin. 3: bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome sau instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate si pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică
- art. 866 – drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice: dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit
- art. 123 si 124 din Legea 215/2001 (drepturile reale asupra bunurilor din domeniul public al comunitatilor locale si inchirierea acestora) si OG nr. 54/2006 (dreptul de concesiune)
- regimul de drept public se completeaza cu elemente de drept ptivat, iar preponderenta regimului de drept public explica de ce nu pot fi privite ca dezmembraminte
- asupra aceluiasi bun din domeniul public nu pot fi constituite, in mod simultan, mai multe drepturi reale ca modalitati de exercitare a dreptului de proprietate publica

Question 21

Inchirierea

Answer 21

(art. 14-16 L. 213/1998) nu da nastere unui drept real, ci unui drept de creanta. Aceasta se aproba prin HG/HCJ/HCL/HCGMB. Contractul de inchiriere trebuie sa prevada clauze care sa asigure exploatarea bunului inchiriat potrivit specificului acestuia si se incheie cu orice persoana fizica/juridica, romana/straina, pe baza de licitatie publica. Sumele incasate devin venit la bugetul de stat/bugetele locale. Daca contractul e incheiat de titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul sa incaseze 20-50% din chirie, cota stabilita de autoritatea administrativa care a aprobat inchirierea.

Question 22

Dreptul de administrare (art. 867-870)

Titularii, conform Constitutiei, sunt:

Answer 22

regiile autonome (L. 15/1990) – drept de administrare asupra bunurilor din domeniul public 
instituțiile publice = subiecte de drept public care sunt expresia juridica a diferitelor structuri ale puterilor statului, ale administratiei publice centrale sau locale
Statul si unitatile administrativ-teritoriale (titulare ale dreptului de proprietate publica) nu pot fi subiecte ale dreptului de administrare, dar sunt subiecte de drept colective, a caror personalitate se exprima prin diferite autoritati/alte institutii publice.
Desi nu au scop lucrativ si sunt finantate de la bugetul de stat, IP au calitatea de subiecte de drept privat deoarece au un patrimoniu propriu, din care face parte si dreptul de administrare.
	Titulari actioneaza in legatura cu acest drept in calitate de subiecte de drept public/privat, in functie de natura raporturilor juridice (ex. constituirea dreptului – subiect de drept public, in raporturile juridice civile nascute in legatura cu acest drept – subiect de drept privat). Ei au calitate si capacitate procesuala in litigiile privitoare la acest drept. Obligatia apararii in justitie a proprietatii publice revine titularului (art. 865).

Question 23

Dreptul de administrare (art. 867-870)

Constituirea

Answer 23

se face prin act administrativ individual: HG/HCJ/HCL/HCGMB (art. 867 alin. 1). La constituire, intre titularul domeniului public si titularul dreptului de administrare sunt raporturi administrative, nu raporturi de drept civil (!atribuirea bunurilor nu se face prin contract, ci prin acte de putere). Acordul titularului dreptului de administrare nu este necesar .

Question 24

Dreptul de administrare (art. 867-870)

Caracterele juridic

Answer 24

nalienabilitate, insesizibilitate si imprescriptibilitate.

Question 25

Dreptul de administrare (art. 867-870)

Conținutul juridic,

Answer 25

potrivit art. 868 alin. (2): titularul acestui drept se poate folosi de bunul dat in administrare și poate dispune de el, în condițiile legii și ale actului de constituire. Prerogativele se infatiseaza intr-o forma specifica:
posesia – expresia juridica a stapanirii, nu a aproprierii (stapaneste in calitate de titular al dreptului de administrare, nu de proprietar)
folosinta – nu acopera intreaga substanta a acestuia: titularii pot utiliza bunurile ce le-au fost atribuite, tinand seama atat de destinatia generala a bunurilor (uzul/utilitatea publica), cat si de destinatia lor speciala, stabilita prin actul de atribuire

Question 26

Incetarea dreptului de administrare,

Answer 26

conform art. 869, intervine odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau prin revocare:
Revocarea cu caracter de sanctiune (art. 867 alin. 2) – cand titularul său nu îl exercită conform legii/limitelor stabilite prin actul de atribuire. Modul de exercitare este controlat de autoritatile care l-au constituit. Revocarea – principiului simetriei (HG/HCJ/HCL/HCGMB)
Revocarea fara caracter de sanctiune (art. 869) – chiar si cand nu e vorba de fapta culpabila a titularului, dreptul de administrare poate fi revocat, cand interesul o impune
Trecerea bunului in administrarea altuia sau redistribuirea bunurilor – revocare fara caracter de sanctiune, urmata de constituirea unui nou drept de administrare (dispusa –principiul simetriei). Nu trebuie sa fie rezultatul unei masuri arbitrare, ci al aprecierii autoritatii publice competente, in sensul ca titularul initial nu mai are nevoie de bun sau exista un motiv de interes public mai puternic pentru atribuire bunului altei RA/IP. Titularul dreptului de proprietate publica are dreptul si obligatia de a redistribui bunul in cauza. In absenta unui astfel de motiv, retragerea ar fi posibila numai cu acordul titularului dreptului de administrare. Actul de revocare si actul de redistribuire pot fi aracate in contencios administrativ.
Incetarea dreptului de administrare in conditiile HG 481/1995 – ipoteza transmiterii fara plata a bunurilor atribuite institutiilor publice sau in ipoteza scoaterii lor in functiune, urmata de valorificarea lor: presupune manifestarea de vointa a titularului dreptului de administrare
Reorganizarea/desfiintarea regiei autonome sau institutiei publice – daca dispare titularul, inceteaza si dreptul de administrare
Trecerea unor bunuri din domeniul public in domeniul privat – daca inceteaza dreptul de proprietate publica, inceteaza si dreptul de administrare constituit pe temeiul acestuia

Question 27

Natura juridica a dreptului de administrare

Answer 27

• drept real principal
• fundament – dreptul de proprietate publica => se constituie/exercita in regim de drept public
• opozabilitatea:
  raporturi de drept public – raporturi de subordonare, nu este opozabil titularului dreptului de proprietate publica – poate revoca dreptul de administrare/lua alte masuri de incetare
  Titularul dreptului de administrare nu isi poate apara dreptul prin mijloace de drept civil (ex. actiunea in revendicare), dar poate ataca actul administrativ ilegal in contencios administrativ
  raporturi de drept privat – este opozabil erga omnes, ca orice drept real, partile se afla pe pozitii de egalitate juridica si dreptul poate fi aparat prin mijloace de drept civil

Question 28

Protecția juridică dreptul de administrare

Answer 28

este diferita de cea din regimul de drept privat, în care inclusiv titularul dreptului de proprietate este obligat să respecte dreptul real al altei persoane. La dreptul de administrare nu există această obligație din partea titularului dreptului de proprietate publică. Astfel, titularul dreptului de proprietate publică se bucura de posibilitatea de revocare a dreptului, lăsată la libera sa apreciere, când interesul o impune. Cu privire la toate celelalte persoane de drept public sau privat, acest drept este opozabil și trebuie să fie respectat

Question 29

Definitia: dreptul de administrare

Answer 29

dreptul real principal inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, constituit de autoritatea competenta, in mod gratuit, asupra unui bun din domeniul public in favoarea unei regii autonome sau a unei institutii publice, ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica, drept care confera titularului sau atributele posesiei, folosintei si dispozitiei, cu respectarea obligatiilor prevazute in actul de constituire, precum si a limitelor materiale si juridice.

Question 30

Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica (art. 871-873)

Answer 30

Spre deosebire de vechea reglementare, potrivit actualei reglementari, dreptul de concesiune se poate constitui numai asupra bunurilor proprietate publica.

Question 31

Clasificarea drepturilor de concesiune

Answer 31

dreptul de concesiune poate avea ca obiect bunurile din domeniul public, caz in care este un drept real (OUG 54/2006), sau lucrări și servicii publice, ipoteza in care va avea o natura mixta (OUG 34/2006).

Question 32

Obiectul dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publica

Answer 32

se poate constitui numai asupra bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale. ! Daca e vorba de bunuri proprietate publica a caror exploatare este necesara in cadrul unei concesiuni de lucrari sau servicii publice, constituirea dreptului de concesiune asupra lor se va face prin acelasi contract (OUG 34/2006).
Bunurile asupra carora se constituie acest drept sunt bunuri de retur ≠ bunurile proprii (au apartinut concesionarului utilizate pe timpul concesiunii si raman in proprietatea lui dupa incetarea contractului de concesiune).

Question 33

titularii si constituirea dreptului de concesionare

Answer 33

Titularii orice persoană fizică sau juridică, indiferent de naționalitate.
Constituirea – deși se constituie prin contract (contractul de concesiune), el nu este însă un mijloc de drept civil pur, si un contract administrativ, pentru că în fiecare contract de concesiune există:
o parte reglementară – clauze obligatorii, stabilite prin caietul de sarcini; impusă de titularul dreptului de proprietate publică (nu trebuie sa fie incluse expres in contract)
o parte propriu-zis contractuala – numai acesteia i se aplica regulile de drept comun in materia contractelor; stabilita de parti prin acord
autoritate publica (concedent) 🡪 dreptul + obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica 🡪 persoana fizica/juridica (concesionar), in schimbul unei redevente
Este un contract intuitu personae, solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă și cosntitutiv de drepturi reale. Lui i se vor aplica regulile sale specifice OG 54/2006.
Au calitatea de concedent titularii dreptului de proprietate publica:
statul, pentru bunurile proprietate publica a statului, in numele sau actionand ministerele
judetul/orasul/comuna, pentru bunurile proprietate publica a acestora, in numele lor actionand CJ/CL/CGMB
! Incheierea contractului de concesiune de catre ministere/CJ/CL/CGMB nu presupune existenta unui drept de administrare in patrimoniul acestora. Dreptul de concesiune se intemeiaza direct pe dreptul de proprietate publica. Dreptul lor de a incheia contractul de concesiune in numele titularului dreptului de intemeiaza lege. (Dreptul de administrare nu cuprinde dispozitia juridica => titularul nu poate constitui, in mod direct, un drept de concesiune.)
Incheierea contractului este precedata de o procedura administrativa de initiere si o procedura de atribuire a contractului de concesiune, de regula, pe baza de licitatie sau, prin exceptie, pe baza de negociere. In cazuri exceptionale se poate constitui si prin atribuire directa.

Question 34

Caracterele – inalienabil, insesizabil, imprescriptibil.

dr. de concesionare

Answer 34

Nu numai transmiterea dreptului de concesiune, ci si subconcesionarea este interzisa – sublinierea caracterului intuitu personae al contractului de concesiune. Exceptie – bunurile care fac obiectul dreptului de concesiune constituit prin atribuire directa pot fi subconcesionate.
Dreptul de concesiune are caracter temporar – se poate constitui pentru o perioada de cel mult 49 de ani, incepand de la data semnarii contractului de concesiune. Contractul de concesiune poate fi prelungit cu cel mult ½ din durata initiala, prin acordul de vointa al partilor. => durata maxima a dreptului de concesiune = 73 de ani si 6 luni
! Prelungirea nu poate fi decisa initial, ci numai prin acord ulterior. Contractul nu poate sa prevada obligatia concedentului de a prelungi concesiunea/o conditie suspensiva a carei indeplinire sa determine prelungirea contractului.

Question 35

Continutul juridic:

dreptul de concesionare

Answer 35

posesia ca element de drept (nu stare de fapt) –stapaneste bunul in calitate de concesionar
folosinta (usus si fructus) – in conditiile prevazute de lege si de contractul de concesiune. Art. 872 alin. 1 – concesionarul: orice acte materiale/juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului (alin. 2 – dreptul de a culege in proprietate fructele bunului concesionat)
dispozitia materiala – concesionarul poate dobandi in proprietate productele
dispozitia juridica – regula inalienabilitatii: sub sancțiunea nulitatii absolute, concesionarul nu poate instraina sau greva bunul dat in concesiune, care la sfarsitul concesiunii, trebuie sa fie predat titularului dreptului de proprietate publică
! exista exceptii in care, cu acordul autoritatii competente (=> tot intuitu personae), legea permite transferul dreptului de concesiune catre o alta persoana juridica (ex. acord petrolier)

Question 36

Încetarea dreptului de concesiune

Answer 36

nu e reglementată de C.civ., ci de art. 57 din OUG 54/2006 – cauzele obligatorii de incetare a contarctului => inceteaza si dreptul de concesiune:
- expirarea duratei stabilite in contract
- interesul national/local o impune: denuntarea unilaterala de catre concedent + despagubire justa si prealabila
- nerespectarea obligatiilor contractuale de catre concesionar (concedent): reziliere de catre concedent (concesionar) + despagubiri in sarcina concesionarului (concedentului)
- disparitia dintr-o cauza de forta majora a bunului concesionat
- imposibilitatea obiectiva a concesionarului de a exploata bunul: renuntare fara despagubiri
+ alte cazuri prevazute de parti

Question 37

Natura juridica

concesiunea

Answer 37

drept real constituit in temeiul dreptului de proprietate publica (! nu dezmembreaza acest drept)
- regim juridic de drept public – continutul si conditiile de exercitare - stabilite, in principal, in partea reglementara a contractului, ce poate fi modificata unilateral de catre concedent (motive exceptioale – intresul national/local)
! necesare: notificarea prealabila a concesionarului si plata de despagubiri
- in raporturile juridice de drept privat este opozabil erga omnes

Question 38

Definitia: dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica

Answer 38

dreptul real principal inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, constituit cu titlu oneros, pe baza contractului de concesiune incheiat intre autoritatea concedenta si o persoana fizica/juridica de drept privat cu privire la un bun din domeniul public, ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica si care confera titularului sau, in mod temporar, atributele posesiei, folosintei si dispozitiei, cu respectarea obligatiilor prevazute de actul de constituire, precum si a limitelor materiale si juridice.

Question 39

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (art. 874-875)

Answer 39

Dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor din patrimoniul statului/unitatilor administrativ-teritoriale – 2 forme, dupa natura bunurilor care constituie obiectul lui:
bunuri din domeniul public: art. 136 alin. 4 fraza a II-a Const., art. 874 – bunurile proprietate publica pot fi date in folosinta gartuita institutiilor de utilitate publica
bunuri din domeniul privat
L. 213/1998 – prevederi ce au fost abrogate care permiteau constituirea de drepturi reale de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate privata a statului. Drepturile constituite anterior abrogarii raman valabile pe durata pentru care au fost constituite. Ulterior abrogarii nu mai pot fi constituite.
L. 215/2001 – CL si CJ pot constitui drepturi reale de folosinta gratuita asupra bunurilor din domeniul privat al unitatilor administartiv-teritoriale.

Question 40

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Obiectul

Answer 40

Obiectul – textul constitutional nu limiteaza sfera bunurilor proprietate publica asupra carora se poate constitui dreptul real de folosinta gratuita => bunuri imobile/mobile, din domeniul public al statului/al unitatilor administrativ-teritoriale (!legea nu poate limita sfera de aplicare a acestui drept)
Important! – bunul sa nu fie in acelasi timp si obiectul unei alte modalitati de exercitare a dreptului de proprietate publica

Question 41

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Titularii

Answer 41

Titularii – persoanele juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica sau serviciile publice; art. 136 Const. si art. 874 – institutiile de utilitate publica
! doar persoane juridice de drept privat (insitutiile publice si regiile autonome nu beneficiaza de acest drept, deoarece in favoarea lor se constituie, in mod gratuit, dreptul de administrare)
utilitate publica = orice activitate desfasurata in domenii de interes public general/local
serviciu public = activitati desfasurate in vederea satisfacerii unui interes public/organismul stabilit de autoritatile administratiei publice care desfasoara aceste activitati

Question 42

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Constituirea

Answer 42

nu exista prevederi exprese si se aplica dispozitiile de la dreptul de administrare (art. 875 alin. 3) => prin HG/HCJ/HCL/HCGMB.
actul administrativ de constituire va preciza:
durata dreptului real de folosinta – temporar (art. 874 alin. 1)
obligatiile beneficiarului
intre autoritatea care constituie dreptul si beneficar sunt raporturi de drept administrativ: chiar daca exista solicitarea initiala a institutiei de utilitate publica, constituirea nu are caracter contractual, ci este un act administrativ unilateral
distinctia fata de dreptul de administrare: dreptul real de folosinta nu poate fi constituit impotriva vointei institutiei beneficiare

Question 43

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Caracterele juridice: inalienabil, insesizabil si imprescriptibil.

Answer 43

Titularul nu poate nici macar inchiria sau ceda, cu titlu de drept de creanta, folosinta bunului care constituie obiectul dreptului
Deosebire fata de dreptul de administrare si asemanare fata de dreptul de concesionare: caracter temporar, dar legea nu precizeaza durata sa maxima.

Question 44

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Conținutul juridic:

Answer 44

posesia, ca element de drept – stapanirea bunului ca titular al dreptului de folosinta
folosinta – titularul poate folosi bunul si poate culege fructele naturale și industriale, dar nu și pe cele civile, daca aceasta posibilitate nu este prevazuta expres in actul de constituire (874 alin. 2)
dispozitia materiala – in conditiile actului de constituire, poate culege anumite producte sau sa construiasca pe terenul dat in folosinta
! niciodata nu poate fi exercitata dispozitia juridica

Question 45

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Încetarea:

Answer 45

firesc – expirarea duratei prevazute in actul de constituire
art. 874 alin. 3 trimite la art. 869 (stingerea dreptului de administrare): incetarea dreptului de proprietate publica, revocare (sanctiune/daca este impusa se interesul public); actul de revocare poate fi atacat in contencios administrativ

Question 46

Dreptul de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publica (
Natura juridica

Answer 46

• drept real constituit pe temeiul dreptului de proprietate publica
• caracter intuitu personae, temporar si cu titlu gratuit
• nascut in cadrul unor raporturi juridice de drept public – opozabil in raport cu autoritatea administartiva care l-a constituit
• in raporturile juridice de drept privat este opozabil erga omnes

Question 47

Definitia: dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica

Answer 47

dreptul real principal inalienabil, insesizabil si imprescriptibil, constituit de autoritatea competenta asupra unui bun din domeniul public, ca madalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica, in favoarea unei persoane juridice de drept privat de utilitate publica, drept care confera titularului sau atributele posesiei, folosintei si dispozitiei, cu respectarea obligatiilor prevazute in actul de constituire, precum si a limitelor materiale si juridice.

Question 48

Cazurile de dobândire sunt stabilite de art. 863 C.civ.

dr prop publica

Answer 48

Achiziție publică
Expropriere
Donație sau legat, acceptate in conditiile legii, daca bunul devine de uz/interes public Neexistând dispoziții legale care să absolve de la asta, trebuie să fie acceptată donația în formă autentică de catre stat/CJ/CL/CGMB (art. 1011 alin. 1).
Convenție cu titlu oneros, daca bunul devine de uz/interes public
Transferul unui bun din domeniul privat în domeniul public al statului/unitatii administrativ-teritoriale (prin HG/HCJ/HCL/HCGMB – acte administartive ce pot fi atacate i ncontencios administrativ)
! cazul societatilor comerciale la care este actionar statul – trecerea se poate face numai cu plata si cu acordul adunarii generale (altfel => expropriere)
Alte cazuri prevăzute de lege (! legi organice, fiind vorba de regimul juridic general al proprietatii – art. 73 alin. 3 lit. m Const.)
Exemple: art. 567 C. civ – accesiune; L. 213/1998 – trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers

Question 49

Încetarea dreptului de proprietate publică

Answer 49

Art. 864 C.civ. – dreptul de proprietate publică se stinge (dacă a incetat uzul sau interesul public) cand:
bunul a pierit (disparitia sau distrugerea bunului ca efect al unor cauze naturale ori al actiunii voluntare/involuntare a omului)
a fost trecut în domeniul privat (prin HG/HCJ/HCL/HCGMB) – retrocedarea terenurilor trecute in proprietatea statului prin acte normative speciale
Art. 35 din L. 33/1994 – retrocedarea imobilelor expropriate daca nu au fost utilizate potrivit scopului de utilitate publica timp de un an de la data exproprierii