datoria publica Flashcards
temei legal
Normele cu aplicabilitate generală referitoare la datoria publică sunt consacrate în
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, cu
modificările ulterioare (la care ne vom referi în continuare cu sintagma „Legea
datoriei publice”) şi în legislaţia secundară
1 emisă în aplicarea acesteia, în timp ce
regulile speciale aplicabile datoriei publice locale şi garanţiilor publice constituite de
autorităţile publice locale sunt cuprinse în Legea finanţelor publice locale.
Se pot distinge astfel următoarele categorii de norme juridice aplicabile datoriei
publice:
a) normele generale, consacrate în Legea datoriei publice precum şi în
legislaţia secundară emisă în aplicarea acesteia, şi
b) normele speciale, care la rândul lor pot fi norme speciale aplicabile
datoriei publice guvernamentale, cuprinse în Legea datoriei publice şi în
legislaţia secundară emisă în aplicarea acesteia şi, respectiv, norme
speciale aplicabile datoriei publice locale, cuprinse în Legea finanţelor
publice locale
Datoria publică poate fi asumată fie:
a) la nivel guvernamental, de către stat (datoria publică guvernamentală);
b) la nivel local, de către unităţile administrativ-teritoriale (datoria publică
locală).
Datoria publică guvernamentală
este definită în art. 2 lit. d) din Legea datoriei
publice ca fiind „totalitatea obligaţiilor statului la un moment dat provenind din
finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin
Ministerul Finanţelor Publice”. Datoria guvernamentală va include astfel:
(i) obligaţiile statului de a rambursa împrumuturile pe care le-a angajat în
orice formă (prin contracte de împrumut sau prin emisiunea de titluri de
stat) precum şi de a plăti costurile aferente acestor împrumuturi (dobânzi,
comisioane, alte costuri) şi
(ii) obligaţiile statului de a plăti sumele datorate în temeiul garanţiilor pe care
le-a emis.
Datoria publică locală
este definită în acelaşi mod în art. 2 lit. e) din Legea datoriei
publice ca fiind „totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativ-teritoriale, la un
moment dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau
garantate de către autorităţile administraţiei publice locale.” Conţinutul datoriei
publice locale va fi astfel identic cu cel al datoriei publice guvernamentale, diferenţa
unică şi criteriul acestei tipologii fiind dat de persoana debitorului acestor obligaţii ce
compun datoria publică – statul în cazul datoriei publice guvernamentale şi unitatea
administrativ-teritorială în cazul datoriei publice locale.
caracteristici
principale ale datoriei publice, atât guvernamentale cât şi locale:
a) reprezintă obligaţii de plată născute din contracte ca urmare a primirii unei
finanţăride către debitor sau de către persoana pentru care garantează; şi
b) obligaţiile de plată pot fi asumate în calitate de debitor principal sau în calitate
de garant pentru obligaţiile altor persoane, în cazurile prevăzute de lege.
alte mecanisme
contractuale ce întrunesc două condiții care determină asimilarea lor contractelor de
împrumut, cel puțin sub aspectul efectelor economice:
(i) amânarea scadenței obligației de plată născute în sarcina statului sau a unei
unități administrativ-teritoriale dintr-un contract de vânzare-cumpărare, de
antrepriză sau de prestări de servicii, etc., și
(ii) plata unei compensații pentru amânarea scadenței (pentru neîncasarea de
către creditor a creanței la scadență), similară dobânzii.
Atât datoria publică guvernamentală, cât şi datoria publică locală sunt clasificate de
regulă prin raportarea la trei criterii principale
v (i) natura obligaţiei asumate
de debitor (statul sau o unitate administrativ-teritorială), (ii) rezidenţa creditorului şi
(iii) termenul de rambursare.
de natura obligaţiei asumate, disting
Astfel, în funcţie de natura obligaţiei asumate, prevederile art. 2 lit d) şi lit. e) din
Hotărârea Guvernului nr. 1470/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice la
Legea datoriei publice disting atât în cazul datoriei publice guvernamentale, cât şi în
cel al datoriei publice locale între datorie directă şi datorie garantată.
Datoria publică guvernamentală directă
Datoria publică guvernamentală directă reprezintă totalitatea obligaţiilor statului
de rambursare a unor finanţări contractate direct de Guvern prin Ministerul Finanţelor
Publice. În cazul acestor obligaţii, statul are calitatea de debitor principal.
Datoria publică guvernamentală garantată
reprezintă totalitatea obligaţiilor
asumate de stat în calitate de garant pentru obligaţiile de rambursare a unor finanţări
contractate de alte persoane. În acest caz, obligaţia statului va fi în principiu
subsidiară obligaţiei de rambursare ce revine debitorului principal, statul urmând să
aibă obligaţia de a plăti numai în situaţia în care debitorul principal nu îşi îndeplineşte
obligaţiile de plată
în cazul datoriei publice locale directe
La fel, în cazul datoriei publice locale directe va fi vorba despre obligaţiile de
rambursare asumate de o unitate administrativ-teritorială ca urmare a contractării de
către autorităţile administraţiei publice locale a unei finanţări, unitatea administrativteritorială ce a beneficiat de respectiva finanţare având calitatea de debitor principal al
obligaţiei de rambursare.
Datoria publică locală garantată
va reprezenta totalitatea obligaţiilor asumate de o
unitate administrativ-teritorială în calitate de garant.
Potrivit celui de-al doilea criteriu de clasificare a datoriei publice, cel al rezidenţei
creditorului,
Potrivit celui de-al doilea criteriu de clasificare a datoriei publice, cel al rezidenţei
creditorului, atât datoria publică guvernamentală, cât şi cea locală vor avea o
componentă internă (datorie publică guvernamentală sau locală internă) în situaţia
finanţărilor acordate de persoane rezidente în România şi, după caz, o componentă
externă (datorie publică guvernamentală sau locală externă) în situaţia finanţărilor
acordate de persoane nerezidente în România.
În funcţie de termenul de rambursare convenit la momentul contractării, datoria
publică, atât guvernamentală, cât şi locală, poate fi asumată
pe termen scurt, de până la 1 an, pe termen mediu, între 1 şi 5 ani şi, respectiv, pe termen lung, de peste 5
ani.
Debitorii obligațiilor de natura datoriei publice
La nivel central
La nivel central, pot asuma obligații de natura datoriei publice trei categorii de
debitori, acționând în numele și pe seama statului:
a) Ministerul Finanțelor Publice, pentru orice obligații de natura datoriei
publice guvernamentale, atât directe cât și garantate;
b) autoritățile publice și instituțiile publice conduse de ordonatori principali
de credite, dar numai în ceea ce privește obligații născute din contracte de
leasing;
c) persoanele juridice cărora li s-a încredințat emiterea de garanții de stat în
cadrul sistemelor de garanții (e.g. EximBank, Fondul Român de Garantare a
Creditelor pentru IMM-uri)
În afara acestor categorii de persoane de drept public nominalizate prin Legea datoriei
publice sau prin legi speciale nicio altă autoritate sau instituție publică nu poate asuma
obligații de natura datoriei publice în numele și pe seama statului.
Debitorii obligațiilor de natura datoriei publice
La nivel local
La nivel local, poate avea calitatea de debitor al obligațiilor de natura datoriei publice
numai unitatea administrativ-teritorială, atât pentru obligațiile ce compun datoria
directă cât și pentru cele aferente datoriei garantate.
Statul se poate împrumuta de la:
a) instituții de credit
b) persoane fizice, persoane juridice, entități fără personalitate juridică ce pot
deține titluri de stat dobândite pe piața secundară
c) instituții financiare internaționale, corespunzător obiectului de activitate al
acestora
d) Uniunea Europeană, în cadrul mecanismului de echilibrare a balanței de
plăți reglementat de Regulamentul Consiliului Uniunii Europene nr.
332/2002 de stabilire a unui mecanism de asistenţă financiară pe termen
mediu pentru balanţele de plăţi ale statelor member.
O unitate administrativ-teritorială se poate împrumuta de la:
a) instituții de credit
b) persoane fizice, persoane juridice, entități fără personalitate juridică ce pot
dobândi obligațiuni emise de unitatea administrativ-teritorială respectivă
c) instituții financiare internaționale, corespunzător obiectului de activitate al
acestora. În principiu, instituțiile financiare internaționale care acordă
finanțări unităților administrativ-teritoriale sunt mai puține decât cele care
creditează statele
d) stat, ca sub-împrumutat pentru proiecte aprobate prin lege sau ca beneficiar
al unui împrumut temporar pentru acoperirea necesarului de fonduri.
Garanţiile aferente datoriei publice guvernamentale pot fi emise numai în
beneficiul:
a) persoanelor juridice
b) unităţilor administrativ-teritoriale
care participă la realizarea programelor, proiectelor sau a altor necesităţi prioritare
pentru economia românească, nominalizate ca atare prin legea de aprobare a
finanţării programului sau proiectului respectiv prin angajarea de obligaţii de
natura datoriei publice