Criza financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale Flashcards
Criza financiară
Criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, caracterizată
prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce
conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile pe o anumită perioadă de
timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:
Criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, caracterizată
prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce
conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile pe o anumită perioadă de
timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:
Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:
) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile, şi care
depăşesc 15% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unităţii administrativteritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli
sau în bugetele instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, după
caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţ
1.1.Persoanele interesate să sesizeze situaţia de criză financiar
a) ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale,
b) conducătorul compartimentului financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de
specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale,
c) ordonatorii secundari de credite şi
d) ordonatorii terţiari de credite din cadrul serviciilor publice subordonate consiliului
local,
e) conducătorii societăţilor comerciale sau ai regiilor autonome din subordinea
consiliului local,
f) diverşi creditori,
g) directorul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti;
h) structurile teritoriale ale Curţii de Conturi.
După constatarea crizei financiare, ordonatorul principal de credite
După constatarea crizei financiare, ordonatorul principal de credite are obligația de a
convoca autoritatea deliberativă (o convocare de urgență, în 5 zile lucrătoare), iar
autoritatea deliberativă adoptă o hotărâre prin care (i) ia act formal, în condiţiile legii, de
existenţa situaţiei de criză financiară și (ii) mandatează ordonatorul principal de credite
să elaboreze planul de redresare financiară. Această stare de fapt și de drept va fi
înregistrată în registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativteritoriale, gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti. Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene au obligaţia să
comunice Ministerului Finanţelor Publice lunar situaţiile de deschidere sau de închidere
a crizelor financiare înregistrate, pentru a fi înregistrate în registrul naţional al situaţiilor
de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale.
După adoptarea hotărârii consiliului local (sau județean) prin care a fost declarată starea de
criză financiară
După adoptarea hotărârii consiliului local (sau județean) prin care a fost declarată starea de
criză financiară se constituie prin ordin al prefectului Comitetul pentru situaţii de criză
financiară, care va colabora cu ordonatorul principal de credite pe parcursul stării de criză
financiară, atât la elaborarea planului de redresare cât și la monitorizarea respectării acestuia.
Ordonatorul principal de credite împreună cu Comitetul pentru situaţii de criză financiară
Ordonatorul principal de credite împreună cu Comitetul pentru situaţii de criză financiară
vor întocmi un plan de redresare financiară, care va conține măsurile economice și
financiare pentru ieșirea din criză (cum ar fi creșterea gradului de colectare a veniturilor,
reducerea cheltuielilor, restructurarea aparatului administrativ și a serviciilor publice și
instituțiilor din subordine, etc.) și modul de reflectare a acestor măsuri în bugetul local.
Planul de redresare financiară
Planul de redresare financiară este supus aprobării autorității deliberative, iar în măsura în
care aceasta nu îl adoptă, planul se consideră aprobat în forma propusă de ordonatorul
principal de credite. Această soluție este menită să asigure o ieșire eficientă dintr-o situație
dificilă, existența și aplicarea unui plan de redresare fiind vitale pentru continuarea activității
administrației publice locale
Efectul principal al planului de redresare financiară
Efectul principal al planului de redresare financiară este că aplicarea măsurilor pe care le
cuprinde este obligatorie pentru autoritățile administraţiei publice locale implicate şi pentru
instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, indiferent de forma de finanţare,
subordonate ordonatorului principal de credite.
Pe durata stării de criză financiară Comitetul pentru situaţii de criză financiară va asigura
controlul și monitorizarea respectării planului de redresare
Încetarea situaţiei de criză financiară procedurii
Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de credite şi cu avizul
consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară, încetarea situaţiei de criză
financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă:
a) criteriile prevăzute deschiderea procedurii la art. 74 alin. (1) din Legea nr. 273/2006
nu s-au mai evidenţiat timp de 180 de zile calendaristice;
b) sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute de art.
75 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, caz în care unitatea administrativ-teritorială este
supusă procedurii insolvenţei.
Ordonatorul principal de credite notifică, în termen de 5 zile, direcţia generală a finanţelor
publice judeţeană, în vederea radierii înscrierii crizei financiare a unităţii administrativteritoriale din registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativteritoriale.
Definiţia insolvenţei
Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ - teritoriale caracterizată prin
existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la
neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp.
Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:
Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:
a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care
depăşesc 50% din cheltuielile prevăzute în bugetul general al unităţii administrativteritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;
b) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în
bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data
scadenţei.
Persoanele care pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenţei
Un creditor sau grup de creditori dacă are una ori mai multe creanţe certe,
lichide şi exigibile împotriva unei unităţi administrativ-teritoriale, cu o valoare însumată care depăşeşte 50% din bugetul acesteia neachitată pe o
perioadă de 120 de zile consecutive.
(ii) Ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale, în termen
de 15 zile de la constatarea stării de insolvenţă.
Deschiderea procedurii de insolvenţă unde se depune cererea
Cererea se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are sediul unitatea administrativteritorială
Deschiderea procedurii de insolvenţă judecatorul si ce face
Judecătorul desemnat pentru procedurile de insolvenţă (denumit judecătorul-sindic) va
pronunţa hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă în care va numi şi
administratorul (denumită corectă este administrator judiciar).
Administratorul judiciar
Administratorul judiciar este o persoană care îndeplineşte condiţiile de practician în
insolvenţă.