plumb Flashcards
George Bacovia reușeste prin opera sa să
valorifice dezideratele estetice ale curentului simbolist,
George Bacovia este
singurul poet care a coborât în Infern. (Eugen Simion)
Poezia , Plumb” deschide volumul
de debut cu titlul omonim, publicat în 1916.
Lirica bacoviană constituie
cea mai autentică exemplificare a trasaturilor fundamentale ale simbolismului.
simbolul
( plumb”, sicrie”, unerar veștmânt”),
Sugestia
evidențiază intenția eului poetic de a induce cititorului anumite emoții fără a le numi
sinestezia
născută din îngemănarea imaginilor artistice
muzicalitatea, conferită textului de
rima îmbrățişată,
ritmul iambic,
verbele la imperfect (,dormeau”, nstam”, era”, ,atârnau”),
verbele interjecţionale (,scârţâiau”),
aliteraţia consoanelor p, m, b,
și simetria cuvẫntului ,plumb” în raport cu structura poeziei
Titul reprezintă
primul semn al textului, un element discursiv liminar,
Titlul este constituit
sintetic dintr-o vocabulă substantivală nedeterminată,
vocabula substantivală nedeterminată are funcție
anticipativă, find chiar simbolul central al operei,
Absența articolului
ridică realitatea la rang de principiu, conferindu-i un grad mare de generalizare.
Astfel, , plumbul” dezvăluie valenţe multiple. având
o amplă apertură conotativă.
Plumbul este
un metal greu,
metal greu - sugerèază
agresiunea realităfii asupra finţei sensibile a eului
George Bacovia afrima:
plumbul m-a apăsat pánă la distrugere
Referitor la culoare, aceasta este de un
gri soporific,
gri sopoforic exprima
marasmul existenţei, spleen-ul si pierderea bucuriei de a trăi.
Alte două interpretări vizează
maleabilitatea plumbului,
utilizarea cuielor din plumb la țintuirea sicrielor
maleabilitatea plumbului semnifică
imprevizibilul existenţei umane, incertitudinea vieţii,
utilizarea cuielor din plumb la țintuirea sicrielor reprezintă
destinul implacabil şi incapacitatea omului de a interveni în ecuația proptiei sorţi.
Tema operei este
duală,
tema operei vizeaza
destinul uman guvernat de singurătate și de moarte,
moartea este văzută atât ca
extincție propriu-zisă,
dar și ca disipare a iubirii,
disipare a iubirii,
fragmentare a matricii afective a eului aflat in imposibilitatea de a-și comunica proprile trăiri.
Din punct de vedere al structuri, aceasta este
aparent simplă, poezia find organizată pe două catrene simetrice,
Prima strofă debutează cu
verbul la imperfect, plural ,.dormeau”,
dormeau
o metaforă implicită ce exprimă destinul general uman, pus sub semnul thanaticului,
epitetul adverbal ,adânc”
subliniază ineluctabilul existenţei și intransigenţa morfii in raport cu fiinţa umană.
Prezenţa ,sicrielor de plumb”
proiectează întregul univers liric în dimensiunea thanaticuluí,
eul poetic apelând la imaginea unui cimitir pentru a
sugera relația omului cu contigentul.
,Sicriele” reprezintă
oamenii aflați într-o singurătate absolută, lipsiți de posibilitatea comunicării substanțiale.
Asocierea cu plumbul (sicriele de plumb) întărește
conexiunea cu neajunsurile existenţei, cu prăbușirile interioare.
Polisindetonul conjuncţiei ,şi” dobândește
valențe stilistice, având valoare cumulativă,
Polisindetonul conjuncţiei ,şi” dobândește exprima
progresia prin care filinţa este agresată de viaţă, înstrăinându-se de lume și de sine.
În cel de-al doilea vers, oximoronul ,flori de plumb” devine un simbol al
împietririi, al absenţei mişcărilor interioare,
impietrite - fragilitatea și frumuseţea vieţii sunt
substituite in mod iremediabil de vidul afectiv.
Funerarul veștmânt este tot un simbol al thanaticului, evidențiind
puterea morții care ia în posesie atâit aparenţa, cât și esența lumii.
Verbul durativ ,stam”, asociat adverbului ,singur” nuanţează
tema singurătății absolute, precum și conștientizarea și asumarea lucidă a acestei stări
conștientizarea și asumarea lucidă a singuratatii absolute, aspect reflectat de
metafora ,cavoului”
Vântul” este singurul element
dinamic al cadrului,
vantul este înfățişat drept
straniu, sinistru,
vantul conduce la
disperare
vantul accentueaza
sentimentul prevalent de deznădăjduire,
corelația cu verbul interjecţional, scârțâiau” induce
sentimente de spaimă, de angoasă,
Îmbinarea celor două imagini artistice, motorie şi auditivă (vant / scartaiau), completează
transfigurarea lumii într-o dimensiune dominată inexorabil de moatte.
Strofa a doua marchează trecerea de la
lumea exterioară, asociată cimitirului, la cea interioară, a eului liric,
trecere in strofa 2 prin intermediul
verbului ,a dormi”,
inițial ,a dormi” este …, evidentiind
plural (,dormeau”), evidențiind un destin colectiv,
apoi ,a dormi”
singular (.dormea”),
dormea este asociat
amorului pierdut,
Epitetul adverbal , dormea întors” reflectă astfel
proiecţia iubiri în thanatic, îndepărtarea ei,
asocierea amorului cu plumbul (,amorul meu de plumb”).
dublată de suferinţă
,Strigătul”* eului are valenţe
expresioniste,
Strigatul eului sugereaza
neputinţa depășirii limitelor și incapacitatea schimbării destinului.
Atitudinea eului nu este însă
una tragică, ci constatativă,
cea de-a doua strofă devine
o lamentație existențialå,
Linia de pauză imprimă discursului liric
un tempo lent,
linia de pauza realizeaza translația
către ideea poctică finală.
Verbul la imperfect ,stam” are valoare …
durativă
solitudinea absolută este amplificată de
simetria grupului verbal regăsit și în prima strofă: ‣stam singur”
, , Mortul” este
o metaforă implicită nominală,
Mortul demonstrează
caracterul amorf și inanimat al iubirii,
,frigul” crispează
sufletul atrofiat al poetului,
frigul secatuieste
speranţa reînvieri sentimentului.
Punctele de suspensie induc
empatie cititorului această stare, resimțită ontologic de eul liric,
, si”-ul din versul final devine un
corolar al tuturor trăirilor acumulate progresiv, proieetate într-un prezent etern al dezolării.
Verbul ,atârnau” finalizează
prăbușirea eului poetic în hăul existențial, în marasm.
oximoronul , aripile de plumb” anuleaza definitiv
capacitatea de înălțare, de propensiune spirituală
Imaginea finală certifică
incapacitatea resurecției afective și efemeritatea iubirii, abandonând eul într-o amară singurătate.
Poezia , Plumb” are un impact estetic deosebit asupra cititorului, având puterea de a-1
pune pe acesta faţă in faţă cu propriul suflet.
Neîndoielnic, în scriorea acestei opere, George Bacovia urmărește îndeaproape
valorile artistice ale simbolismului,
George Bacovia prezinta
o viziune nuanţată a relației dintre om, propriul sine și universul copleşitor în care acesta trăiește,
universul copleşitor în care acesta trăiește
dominat de singurătate, suferinţă, spleen și moarte.
