plumb Flashcards
George Bacovia reușeste prin opera sa să
valorifice dezideratele estetice ale curentului simbolist,
George Bacovia este
singurul poet care a coborât în Infern. (Eugen Simion)
Poezia , Plumb” deschide volumul
de debut cu titlul omonim, publicat în 1916.
Lirica bacoviană constituie
cea mai autentică exemplificare a trasaturilor fundamentale ale simbolismului.
simbolul
( plumb”, sicrie”, unerar veștmânt”),
Sugestia
evidențiază intenția eului poetic de a induce cititorului anumite emoții fără a le numi
sinestezia
născută din îngemănarea imaginilor artistice
muzicalitatea, conferită textului de
rima îmbrățişată,
ritmul iambic,
verbele la imperfect (,dormeau”, nstam”, era”, ,atârnau”),
verbele interjecţionale (,scârţâiau”),
aliteraţia consoanelor p, m, b,
și simetria cuvẫntului ,plumb” în raport cu structura poeziei
Titul reprezintă
primul semn al textului, un element discursiv liminar,
Titlul este constituit
sintetic dintr-o vocabulă substantivală nedeterminată,
vocabula substantivală nedeterminată are funcție
anticipativă, find chiar simbolul central al operei,
Absența articolului
ridică realitatea la rang de principiu, conferindu-i un grad mare de generalizare.
Astfel, , plumbul” dezvăluie valenţe multiple. având
o amplă apertură conotativă.
Plumbul este
un metal greu,
metal greu - sugerèază
agresiunea realităfii asupra finţei sensibile a eului
George Bacovia afrima:
plumbul m-a apăsat pánă la distrugere
Referitor la culoare, aceasta este de un
gri soporific,
gri sopoforic exprima
marasmul existenţei, spleen-ul si pierderea bucuriei de a trăi.
Alte două interpretări vizează
maleabilitatea plumbului,
utilizarea cuielor din plumb la țintuirea sicrielor
maleabilitatea plumbului semnifică
imprevizibilul existenţei umane, incertitudinea vieţii,
utilizarea cuielor din plumb la țintuirea sicrielor reprezintă
destinul implacabil şi incapacitatea omului de a interveni în ecuația proptiei sorţi.
Tema operei este
duală,
tema operei vizeaza
destinul uman guvernat de singurătate și de moarte,
moartea este văzută atât ca
extincție propriu-zisă,
dar și ca disipare a iubirii,
disipare a iubirii,
fragmentare a matricii afective a eului aflat in imposibilitatea de a-și comunica proprile trăiri.
Din punct de vedere al structuri, aceasta este
aparent simplă, poezia find organizată pe două catrene simetrice,
Prima strofă debutează cu
verbul la imperfect, plural ,.dormeau”,
dormeau
o metaforă implicită ce exprimă destinul general uman, pus sub semnul thanaticului,
epitetul adverbal ,adânc”
subliniază ineluctabilul existenţei și intransigenţa morfii in raport cu fiinţa umană.