Luceafarul

Question 1

intro eminescu

Answer 1

Ultimul romantic al literaturii europene, Mihai Eminescu se alătură triadei Marilor Clasici, grație geniului său artistic și viziunii estetice inedite.

Question 2

intro opera

Answer 2

Publicat inițial in 1883, la Viena, în almanahul ,România jună”, poemul ,Luceafărul” reprezintă rezultatul a zece ani de trudă asiduă și jertfă de cuvânt, devenind magnum opus-ul creatiei eminesciene.

Question 3

curent

Answer 3

Opera se încadrează în curentul romantic, deoarece întruneste toate dezideratele estetice ale acestuia.

Question 4

heliotropismului erotic

Answer 4

Se remarcă prezenţa heliotropismului erotic, în conturarea iubirii dintre Cătălin și Cătălina, fata devenind centrul lumii sale interioare (,Cu.farmecul luminii reci/Gândirile străbate-mi”,”,Căci ești iubirea mea dintâi/Și visul meu din urmă”)

Question 5

autotrofie

Answer 5

a autotrofiei, în tabloul al patrulea, natura reflectând starea de spirit a celor doi îndrăgostiți

Question 6

ataraxie

Answer 6

precum și a ataraxiei, Hyperion retrăgându-se în finalul poemului în sfera sa de existenţă, detaşându-se de tumultul existenţei umane (.Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor și rece”)

Question 7

clase sociale inferioare

Answer 7

Totodată, se observă prezenţa personajelor aparținând unor clase sociale inferioare (Cătălin)

Question 8

apelul la antiteza

Answer 8

si apelul la antiteză ca mijloc fundamental de caracterizare, atât între Luceafăr și Cătălin, cât și între Luceafăr și fata de împărat

Question 9

surse de inspiratie

Answer 9

folclorice si filosofice

Question 10

surse de inspiratie folclorice

Answer 10

atat folclorice, precum basmul popular românesc ,Fata în grădina de aur”, cules de austriacul Richard Kunisch, și mitul Sburătorului

Question 11

surse de inspiratie filosofice

Answer 11

cât și filosofice, flind influenţat cu precădere de scrierile lui Arthur Schopenhauer cu privire la antiteza dintre omul comun, instinctual și aflat în căutarea fericiri, și omul de geniu, ce își depăşește limitele pentru a obține cunoașterea pură, trăind veșnic înstrăinat de restul societăţii

Question 12

titlu sintetic

Answer 12

Titlul operei este constituit sintetic din vocabula substantivala proprie, Luceafărul”, ce dezvăluie identitatea personajului-simbol cu rol de protagonist, personaj eponim.

Question 13

lucci şi ferre

Answer 13

Entitate cosmică aparținând dimensiunii eterice, el se suprapune finţei de geniu, numele său find compus prin alăturarea a două lexeme: lucci şi ferre, adică ,făcătorul de lumină”, ,revelatorul”, ceea ce îl asociază figurii de daimon.

Question 14

ntiteza dintre cele două lumi, dintre omul comun și omul de geniu

Answer 14

In urma călătoriei către Demiurg, Luceafărul va deveni Hyperion, ,,cel ce merge pe deasupra”, reconfirmându-și apartenenţa la planul sideral şi nuanțând antiteza dintre cele două lumi, dintre omul comun și omul de geniu.

Question 15

tema fundamentala

Answer 15

Tema fundamentală a poemului vizează condiția omului de geniu, care, aşa cum afirma Eminescu, atât timp cât trăiește, nu poate fi fericit și nici nu poate ferici pe altcineva.

Question 16

alte teme, secundare

Answer 16

Aceasta este dublată de alte teme, secundare, precum cea a cunoaşterii, a iubirii (în cele două ipostaze ale ei - androginică și tangibilã), a naturii cosmice şi terestre și a timpului tripartit.

Question 17

Din punct de vedere structural, poemul este organizat pe patru tablouri, ce urmăresc, în ordine,

Answer 17

*iubirea intangibilă dintre Luceafăr și fata de împărat,
*iubirea tangibilă dintre Cătălin și Cătălina,
*călătoria cosmică a Luceafărului, soldată cu redobândirea conștiinţei de sine,
*întoarcerea lui Hyperion, prezentarea antitetică a celor două planuri și discursul final al entităţii superioare.

Question 18

Incipitul textual

Answer 18

Incipitul textual, de tip captatio benevolentiae, este marcat de prezenţa unei formule tipice basmelor, ,A fost odată ca-n povești/A fost ca niciodată”, care plasează acţiunea în illo tempore, într-un timp în care totul este posibil, nuanţând veridicitatea.

Question 19

Il vede azi, il vede mâni/Astfel dorința-i gata/El iar privind de săptămâni,/ Ii cade dragă fata’

Answer 19

Fata de împărat, o întruchipare a idealului feminin romantic, își petrece zilele privindu-l pe Luceafăr de la fereastra camerei, contemplaţia reciprocă devenind catalizatorul iubirii dintre cei doi: ‘Il vede azi, il vede mâni/Astfel dorința-i gata/El iar privind de săptămâni,/ Ii cade dragă fata’

Question 20

Căci o urma adânc în vis / El tremura-n oglindă

Answer 20

Comunicarea dintre cele două fințe aparţinând unor paliere diferite de existență este mediată prin dimensiunea onirică (,Căci o urma adânc în vis’) și prin oglindă, un mediu de trecere între lumi (,El tremura-n oglindă’).

Question 21

‘Cobori în jos, Luceafăr blând/Alunecând pe-o rază/Pătrunde-n casă şi in gând/Și viața-mi luminează!’

Answer 21

Dorinţa de a comunica în mod tangibil, substanţial, cu Luceafărul o determină pe fată să lanseze o primă invocație de iubire: ,Cobori în jos, Luceafăr blând/Alunecând pe-o rază/Pătrunde-n casă şi in gând/Și viața-mi luminează!”.

Question 22

,,Mort frumos cu ochii vii/Ce scânteie-n afară”.

Answer 22

Luceafărul dă curs chemării și se materializează sub o formă antropomorfă, prima sa întrupare fiind una neptunică, născută din apa mării. Acestei forme umane perfecte îi lipsește însă sufletul, căldura interioară find înlocuită focul cunoașterii absolute, ceea ce îl transformă într-o prezenţă nenaturală şi îi trezeşte aprehensiunea fetei, aşa cum reiese din oximoronul ,,Mort frumos cu ochii vii/Ce scânteie-n afară”.

Question 23

,,Dară pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodată”

Answer 23

La rândul său, Luceafărul o invită pe fată să vină cu el și să devină o regină a adâncurilor, însă ea îi refuză propunerea, având conştiinţa propriilor limite umane: ,,Dară pe calea ce-ai deschis/N-oi merge niciodată”.

Question 24

Si soarele e tatăl meu,/lar noaptea-mi este muma

Answer 24

Nevoia ontologică de Absolut, dublată de dor, reînvie însă în sufletul fetei, care lansează o nouă chemare. Cea de-a doua întrupare a acestuia este una uranică, finţa luând naştere din principii antitetice: focul solar si noaptea eternă (‘Si soarele e tatăl meu,/lar noaptea-mi este muma’).

Question 25

Au nu-nţelegi tu oare/Cum că eu sunt nemuritor/Și tu ești muritoare?

Answer 25

Ritualul curtării se repetă, de această dată Luceafărul oferindu-i întreaga împărăție a cerurilor, însă este refuzat din nou. Iubirea dintre cele două fiinte este irealizabilă datorită evidentei diferențe dintre planurile lor de existență, fapt constatat de Luceafăr: ,Au nu-nţelegi tu oare/Cum că eu sunt nemuritor/Și tu ești muritoare?’

Question 26

‘Tu te coboară pe pământ/Fii muritor ca mine’.

Answer 26

Întrucât fata de împărat știe că nu are puterea de a se inălţa in dimensiunea Luceafărului, încercarea însăși conducând la moarte, ea îi cere acestuia să coboare definitiv în a ei: ‘Tu te coboară pe pământ/Fii muritor ca mine’.

Question 27

‘Cu vecinia sunt legat/Ci voi să mă dezlege’

Answer 27

Luceafărul acceptă cererea și pleacă spre Demiurg pentru a-și renega nemurirea și a renaște cu suflet muritor (‘Cu vecinia sunt legat/Ci voi să mă dezlege’), acest moment reprezentând apogeul crizei dionisiace trăite de finţa apollinică.

Question 28

In cel de-al doilea tablou este prezentată

Answer 28

iubirea umană, firească, dintre fata de împărat, Cătălina, și Cătălin, personaj aparţinând unei clase sociale inferioare.

Question 29

,,Băiat din flori și de pripas/Dar îindrăzneţ cu ochii”

Answer 29

,,Băiat din flori și de pripas/Dar îindrăzneţ cu ochii”, ce a copilărit în preajma împărătesei, el observă tristeţea metafizică și melancolia Cătălinei, manifestate in dezacord cu tinereţea acesteia.

Question 30

As vrea să nu mai stai/Pe gânduri totdeauna

Answer 30

Cătălin îi face fetei o confesiune de dragoste, exprimându-şi dorinţa sinceră de a o vedea fericită (‘As vrea să nu mai stai/Pe gânduri totdeauna’) şi cerându-i o sărutare, însă aceasta nu fi finţelege intențiile.

Question 31

o inițieze pe fată în etapele erosului

Answer 31

Astfel, el se oferă să o inițieze pe fată în etapele erosului: contemplaţia și admiraţia reciprocă, îmbrăţişarea,o formă de contact direct între cele două fiinţe, și sărutul, cea mai profundă atingere, având puterea de a uni sufletele îindrăgostiților.

Question 32

nevoia ontologică de Absolut

Answer 32

Cătălina resimte însă nevoia ontologică de Absolut, pendulând între idealurile superioare, ce ar condamna-o la o viaţă de singurătate în așteptarea Luceafărului, și dragostea tangibilă, afecţiunea şi tandreţea oferite de Cătăļin.

Question 33

În veci il voi iubi și-n veci/Va rămânea departe..

Answer 33

Confesiunea fetei dezvăluie că iubirea androginică pe care o simte față de Luceafăr este irealizabilă, întrucât ea nu s-ar putea ridica niciodată la nivelul entității cosmice (‘În veci il voi iubi și-n veci/Va rămânea departe..’), pe când ea și Cătălin se află pe același plan existențial, cel uman, fapt reflectat și de asemănarea onomastică dintre cei doi.

Question 34

Tu ești copilă, asta e… / Vei pierde dorul de părinți/Și visul de luceferi

Answer 34

Băiatul respinge în final ideațiile Cătălinei drept speranțe deșarte (,Tu ești copilă, asta e…’) și o îndeamnă în schimb să fugă cu el în căutarea fericirii proprii: ‘Vei pierde dorul de părinți/Și visul de luceferi’

Question 35

Cel de-al treilea tablou cuprinde

Answer 35

Cel de-al treilea tablou cuprinde călătoria cosmică a Luceafărului către Demiurg, ce are la bază o cosmogonie inversă: Luceafărul trece din timpul cosmic în cel universal, etern și imuabil, ajungând în preambulul Genezei.

Question 36

‘o oră de iubire’.

Answer 36

El cere să i se schimbe soarta și să renască drept muritor, aceasta fiind singura cale prin care ar putea trăi ‘o oră de iubire’.

Question 37

Dar piară oamenii cu toţi/S-ar naște iarăși oameni / Ei au doar stele cu noroc/Şi prigoniri de soarte

Answer 37

Demiurgul refuză însă cererea, discursul acestuia punând în lumină antiteza profundă dintre fințele superioare, înzestrate cu nemurire si cunoaștere absolută și oameni. Aceștia din urmă sunt priviți drept o substanță amorfă perisabilă (‘Dar piară oamenii cu toţi/S-ar naște iarăși oameni’), supuşi trecerii inexorabile a timpului și destinului implacabil (‘Ei au doar stele cu noroc/Şi prigoniri de soarte’).

Question 38

Numindu-l Hyperion

Answer 38

Numindu-l Hyperion, adică ,cel care merge pe deasupra”, Demiurgul il determină pe Luceafăr să devină conștient că are un rol esențial în economia universală și că a-l face muritor ar fi un act gratuit, lipsit de sens, deoarece ar conduce la extincţia întregii Creații.

Question 39

spre-acel pământ rătăcitor

Answer 39

Totodată, Demiurgul decide să i dovedească inutilitatea iubirii sale, trimițându-l înapoi ‘spre-acel pământ rătăcitor’ pentru a observa alegerea fetei de împărat.

Question 40

Tabloul final al poemului

Answer 40

Tabloul final al poemului urmărește întoarcerea lui Hyperion, depășirea crizei dionisiace, idila dintre Cătălin și Cătălina și retragerea fiinfei superioare in sfera proprie.

Question 41

pastel terestru

Answer 41

Cadrul natural este conturat printr-un pastel terestru și reflectă sentimentele celor doi îndrăgostiți, grație autotrofiei, devenind un spațiu fascinant, pătruns de mister.

Question 42

,,Tu ești iubirea mea dintâi/Și visul meu din urmă”

Answer 42

Declarația de iubire al lui Cătălin reliefează metamorfozele profunde pe care iubirea le produce în sufletul omului comun, Cătălina find acum centrul lumii sale interioare: ,,Tu ești iubirea mea dintâi/Și visul meu din urmă”.

Question 43

Norocu-mi luminează!

Answer 43

Cei doi trăiesc o iubire împărtășită, existând o evidentă coeziune spirituală, iar fata lansează o nouă chemare adresată Luceafărului, ce invocă binecuvântarea și protecţia, nu iubirea: ,Norocu-mi luminează!”.

Question 44

Ce-ți pasă ție, chip de lut,/Dac-oi fi eu sau altul?

Answer 44

Prin urmărirea fericirii ca scop final, fata a devenit un om comun şi nu mai prezintă niciun interes pentru Hyperion, care îi anulează identitatea individuală atunci când o numește ,,chip de lut”, ei findu-i irelevant prin ce mijloace își găseşte propria fericire: ‘Ce-ți pasă ție, chip de lut,/Dac-oi fi eu sau altul?’.

Question 45

strofa finala

Answer 45

Strofa finală constituie un corolar al întregului poem, reiterând antiteza fundamentală dintre omul comun, și omul de geniu.

Question 46

Verbul la gerunziu ‘trăind’ / ‘cercul strâmt’

Answer 46

Verbul la gerunziu ‘trăind’ are valoare durativă şi permanentizează starea ontologică a omului comun, iar asocierea cu epitetul depreciativ ‘cercul strâmt’, ce simbolizează limitarea, reflectă incapacitatea acestuia de a-și schimba îin -mod semnificativ destinul, toți oamenii find supuși morţii.

Question 47

,,norocul vă petrece”

Answer 47

Acest aspect este evidenţiat si de personificarea ,,norocul vă petrece”, care surprinde lipsa de control a omului comun asupra propriei sorţi și valoarea nulă a existenței umane.

Question 48

Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor şi rece

Answer 48

Conjuncţia ađversativă ‘ci’ marchează đihotomia dintre cele două lumi, Hyperion confirmându-și apartenenţa la o sferă superioară, aerată, având ca atribute nemurirea și cunoașterea absolută, unde nu poate fi tulburat de tumultul emoțiilor umane: ‘Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor şi rece’.

Question 49

IMPACT ESTETIC :

Answer 49

Textul are un impact estetic profund asupra cititorului, având puterea de a-l pune pe acesta faţă in față cu propriul suflet.

Question 50

,,Dacă iți depăşeşti limitele, ești pedepsit; dacă nu ți le depăşeşti, nu eşti om.”

Answer 50

Condiția geniului dobândește conotaţii tragice, întrucât între căutarea cunoașterii și căutarea fericirii personale există o excluziune reciprocă, deși fiecare om trăiește în adâncul sufletului cu dorinţa de a atinge Absolutul, căci, așa cum afirma Gabriel Liiceanu, ,,Dacă iți depăşeşti limitele, ești pedepsit; dacă nu ți le depăşeşti, nu eşti om.”

Question 51

OUTRO :

Answer 51

Neîndoielnic, în scrierea acestei opere, Mihai Eminescu urmăreşte indeaproape valorile artistice ale romantismului, prezentând o viziune nuanţată asupra diferenţelor dintre omul comun și omul de geņiu, dintre iubirea androginică, perfectă, dar neîmplinită, și iubirea tangibilă, împlinită.