Ion - caracterizare Flashcards
Ion – an
1920
Încercându-şi penelul în creionarea
„de oameni şi viaţă” (Cred – 1924),
Liviu Rebreanu va reuşi prin romanul „Ion” (1920) să surprindă
„pulsaţia vieţii” printr-o particularizare a voinţelor înfrânte, a resemnărilor, a eşecurilor
romanul devenind o
„imago mundi”.
Intro – caracterizare ion
Încercându-şi penelul în creionarea „de oameni şi viaţă” (Cred – 1924), Liviu Rebreanu va reuşi prin romanul „Ion” (1920) să surprindă „pulsaţia vieţii” printr-o particularizare a voinţelor înfrânte, a resemnărilor, a eşecurilor, romanul devenind o „imago mundi”.
Personajul eponim al romanului este
Ion al Glanetaşului
Ion din punct de vedere social este
fiu de ţăran sărac, urmărit din perspectiva mai multor instanţe narative,
auctorial
(prezentarea impersonală a naratorului)
Auctorial - el beneficiind de
o construcţie complexă.
Încă din incipitul romanului, printr-un
conotativ validat ca „motiv anticipativ”
printr-un conotativ validat ca „motiv anticipativ” este anunţată
perpetua pendulare a personajului între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”:
perpetua pendulare a personajului între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”:
„şoseaua… întovărăşind Someşul, când în dreapta, când în stânga”.
Drumul devine însuși
Protagonistul
Drumul devine însuși protagonistul, naratorul omniscient
concentrând întreaga acțiune într-o singură frază
„Drumul urcă întâi anevoie”
redă dorinţa lui Ion de a urca pe treapta socială şi dobândirea pământului
„până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate” –
supunerea Anei pentru obligarea lui Vasile Baciu de a-şi da fata şi pământul;
„înaintează vesel, neted” redă
fericirea lui Ion pentru că a dobândit pământ;
„fagii tineri ai Pădurii Domneşti”,
naşterea copilului,
„Cişmeaua Mortului” anticipează
moartea Anei
pentru ca structura „unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare” să redea
un nou început prin moartea Anei, pentru că ea e purtătoarea vinei tragice.
Drumul continuă „sub râpele Dracului”
marcând moartea copilului, „ca să dea buzna” peste Florica, în casa ei şi a lui George.
Astfel, Ion este caracterizat direct, din perspectiva
naratorului și a altor personaje, dar mai ales indirect, prin fapte, vorbe, gesturi, atitudini și mediul de viață.
Personajul eponim al romanului este Ion al Glanetaşului, care, din punct de vedere social este
fiu de ţăran sărac, urmărit din perspectiva mai multor instanţe narative, dar auctorial (prezentarea impersonală a naratorului) el beneficiind de o construcţie complexă.
Încă din incipitul romanului,
printr-un conotativ validat ca „motiv anticipativ” este anunţată perpetua pendulare a personajului între „glasul pământului” şi „glasul iubirii”: „şoseaua… întovărăşind Someşul, când în dreapta, când în stânga”.
„Drumul urcă întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate;
înaintează vesel, neted;
înaintează vesel, neted;
fagii tineri ai Pădurii Domneşti;
fagii tineri ai Pădurii Domneşti;
Cişmeaua Mortului;
Cişmeaua Mortului;
unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare
Drumul devine însuși protagonistul, naratorul omniscient concentrând întreaga acțiune într-o singură frază:
„Drumul urcă întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate; înaintează vesel, neted; fagii tineri ai Pădurii Domneşti; Cişmeaua Mortului; unde picură veşnic apă de izvor răcoritoare
Drumul continuă
„sub râpele Dracului” marcând moartea copilului, „ca să dea buzna” peste Florica, în casa ei şi a lui George.
Astfel, Ion este caracterizat
direct, din perspectiva naratorului și a altor personaje, dar mai ales indirect, prin fapte, vorbe, gesturi, atitudini și mediul de viață.
Din punct de vedere moral, protagonistul este prezentat ca
perseverent în atingerea scopului,
perseverent în atingerea scopului, căci
Ion interpretează în mod eronat un sfat bine intenționat primit de la Titu,
Titu?
fiul învățătorului,
un sfat bine intenționat primit de la Titu, fiul învățătorului, potrivit căruia,
dacă Vasile nu vrea să i-o dea pe Ana, Ion trebuie să îl forțeze să o facă.
Acționând în consecință, (dupa sfatul dat de titu)
acesta o lasă însărcinată pe Ana, obligându-l pe Vasile Baciu să i-o dea de nevastă, răzbunându-se în acest fel pentru incidentul de la horă.
înainte el i-a cerut-o pe Ana și Vasile
nu a fost de acord,
iar acum Vasile i-o oferă,
dar Ion este cel care nu o mai vrea.
Întâlnindu-se cu Ion pe uliță, tânărul îi reproșează că
înainte el i-a cerut-o pe Ana și Vasile nu a fost de acord, iar acum Vasile i-o oferă, dar Ion este cel care nu o mai vrea.
Refuzul său sporește
rușinea la care este supus Vasile
rușinea la care este supus Vasile
întrucât tot satul va afla că Ana a rămas însărcinată,
Ion acționând astfel din simpla dorința de a prelungi suferința și mânia lui Vasile, fapt ce reflectă
adevăratul caracter sadic și malițios al personajului.
Acestea sunt dublate de (1)
lăcomie, așa cum va pune în lumină secvența sărutării pământului,