corola Flashcards
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide
primul său volum,,,Poemele luminii”, publicat în 1919.
Opera se încadrează în curentul
modernist, deoarece întruneşte dezideratele estetice ale acestuia.
Fundamentalul tematic este constituit de
Dimensionarea filosofică este proeminentă
Astfel, în viziunea lui Blaga, se identifică două tipuri de cunoaștere:
cunoașterea paradisiacă, accesibilă prin rațiune, dar limitată, deoarece,,Marele Tot generează cenzura transcedentală” (Lucian Blaga),
şi cunoașterea luciferică, bazată pe afect şi simţire, care este protectivă şi amplifică misterul lumii.
cunoașterea paradisiacă,
accesibilă prin rațiune, dar limitată, deoarece ,,Marele Tot generează cenzura transcedentală” (Lucian Blaga),
şi cunoașterea luciferică,
bazată pe afect şi simţire, care este protectivă şi amplifică misterul lumii.
pronumele personal,.eu” are caracter
recurent, apărând de şase ori în cadrul poeziei,
apetența pentru
arta poetică
dinamitarea prozodiei clasice, discursul liric fiind
o strofă monobloc, organizată pe ingambament.
Totodată, se remarcă demiurgia eului, întrucât
pronumele personal,.eu” are caracter recurent, apărând de şase ori în cadrul poeziei, apetența pentru arta poetică şi dinamitarea prozodiei clasice, discursul liric fiind o strofă monobloc, organizată pe ingambament.
Titlul operei este simbolic anticipativ, fiind constituit analitic dintr-o structură propozițională cu valoare de
metaforă revelatorie filată, deoarece întregul discurs liric reprezintă o explicație a titlului.
Verbul negativ,,nu strivesc” reflectă
atitudinea protectoare a eului liric şi opțiunea sa pentru cunoaşterea luciferică,
iar metafora nominală,,corola de minuni” dezvăluie
energiile nebănuite ale realității, elementele absconse ce pot fi descoperite numai prin aceasta.
Tema textului întăreşte caracterul de
ars poetica al acestuia, valorificând rolul creației literare și condiția creatorului în raport cu tainele Universului.
Astfel, poezia devine un mod de
cunoaştere a lumii, prin participarea la misterul ei, pe care îl transfigurează şi îl multiplică. în loc să îl reducă.
Actul poetic reprezintă o ipostază a cunoaşterii
luciferice, fiind o formă de comunicare afectivă.
Din punct de vedere structural, poezia este organizată pe
trei secvențe lirice, ce urmăresc două serii metaforice, suprapuse celor două tipuri de cunoaştere.
Secvența lirică inițială este marcată de reluarea titlului, prin care se subliniază
opțiunea eului creator pentru cunoaşterea luciferică.
Succesiunea verbelor negative ,,nu strivesc”, nu ucid”, aparținând câmpului semantic al violenței, reflectă
atitudinea protectoare a poetului față de tainele universale,
iar asocierea cu structura,,cu mintea” evidențiază
anularea rațiunii în favoarea intuiției şi iubirii.
Astfel, cunoaşterea paradisiacă este înlocuită de cea luciferică, iar
misterele lumii rămân încifrate.
flori, ce reprezintă
efervescenţa şi prospețimea vegetală;
ochi,
revelația și descoperirea, liantul dintre realitatea interioară şi cea exterioară;
buze,
Logosul primordial, principiul creator, dar şi erosul, intimitatea, coeziunea sufletească;
morminte,
dimensiunea thanaticului, veşnic fascinantă, misterul ultim al existenţei.
Pentru a prezenta principalele registre ale realității, Lucian Blaga apelează la o suită a patru metafore cheie:
- flori, ce reprezintă efervescenţa şi prospețimea vegetală;
- ochi, revelația și descoperirea, liantul dintre realitatea interioară şi cea exterioară;
- buze, Logosul primordial, principiul creator, dar şi erosul, intimitatea, coeziunea sufletească;
- morminte, dimensiunea thanaticului, veşnic fascinantă, misterul ultim al existenţei.
Cea de-a doua secvență lirică prezintă
transfigurarea cunoaşterii paradisiacă în dimensiune poetică, prin metafora implicită lumina altora”, şi consecințele acesteia.
Metafora implicită verbală,,sugrumă”, ce face parte din câmpul semantic al
violenței, evidențiază efectul suprimant pe care rațiunea îl are asupra misterelor, asupra necunoscutului,
metafora ‘vraja nepătrunsului ascuns’ reliefeaza
frumusețea tainică a misterelor.
Caracterul ezoteric al realității este exprimat prin
apelul la o structură cu valenţe de pleonasm,,,nepătrunsului ascuns”, cu scopul de a nuanța dimensiunea hieratică, absconsă a lumii.
Rațiunea are forța de a pătrunde în
miezul tainelor universale ‘în adâncimi de întuneric’, însă distruge frumusețea lor inerentă prin această imersiune, fiind limitată şi lipsită de finalitate.
Conjuncția adversativă „,dar” realizează trecerea către
descrierea detaliată a cunoaşterii luciferice, cea de-a treia secvență lirică.
Repetiția pronumelui personal „,eu” întărește caracterul
auto-reflexiv al poeziei
dedicația lui Blaga faţă de acest tip de cunoaştere, ce are ca efect
amplificarea misterului:,,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”,
Luna”, simbol … devine … intrucat
feminin, devine o imagine emblematică pentru cunoaşterea luciferică, întrucât razele ei albe” nu destramă întunericul, precum lumina Soarelui, ci potențează voluptatea misterului nocturn
Soarele simbol
apolinic al rațiunii,
potențează voluptatea misterului nocturn:
,,nu micşorează, ci tremurătoare/măreşte şi mai tare taina nopţii”.
O atitudine similară are şi Blaga în planul cunoaşterii, căci el
nu numai că nu distruge misterul, ci îl transformă într-o taină şi mai mare:
taină şi mai mare
- ,,aşa îmbogățesc şi eu întunecata zare/
- cu largi fiori de sfânt mister/
- şi tot ce-i neînțeles/
- se schimbă-n neînțelesuri şi mai mari”.
Caracterul sacru al acestei acțiuni este sugerat prin
inversiunea sfânt mister”, fiind evidențiate filiațiile afective cu fiorul născut din contemplația realității,
iar ,,neînțelesul” simbolizează
o taină eternă, mărită prin cunoaşterea luciferică,
atitudinea gnoseologică fiind astfel dublată de una
ontologică.
Linia de pauză imprimă
un tempo mai lent discursului liric, realizând trecerea către idee poetică finală,
idee poetică finală concentrează
cauza fundamentală a acestei stări iubirea (,,căci eu iubesc”).
Reluarea metaforelor cheie în finalul poeziei este sugestivă, demonstrând că
matricea interioară a eului este tutelată de iubire, ce devine principiu formator şi amplificator al misterului, calea esențială de receptare a tuturor dimensiunilor realității.
Poezia,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” are un impact estetic deosebit, cititorul avizat având abilitatea de a
descifra înțelesurile serie de metafore prezente în operă.
Astfel, poezia poate fi considerată un argument în favoarea
cunoaşterii luciferice adresat lectorului, oferindu-i o nouă modalitate de a se raporta la lume prin apelul la resorturile interioare ale propriului suflet.
Neîndoielnic, în scrierea acestei opere, Lucian Blaga urmăreşte îndeaproape dezideratele artistice ale modernismului, înfăţişând
o viziune originală, nuanțată asupra relației dintre om şi lume, precum şi a posibilităților de înțelegere a acesteia din urmă.
