Moara cu noroc - loan Slavici (1881) Flashcards
intro slavici
Fin observator al lumii ardeleneşti la limita dintre sat și oraş, Ioan Slavici se alătură triadei marilor clasici de la Junimea, publicând în anul 1881 volumul Novele din popor, prin care deschide perspectivă nouă, de profunzime, în cercetarea psihologiilor umane contemporane.
intro moara
Nuvela Moara cu noroc a devenit una dintre scrierile reprezentative ale lui Slavici, grație viziunii estetice deosebite, stilului sobru și caracterului profund moralizator, datorat influenţei Decalogului și a învățăturilor lui Confucius asupra filosofiei autorului.
curent
Opera se încadrează in curentul realist, deoarece:
momentele importante ale existenţei
- se prezintă momentele importante ale existenţei (naşterea copiilor lui Ghită, sărbătoarea Paştelui),
tipologii
- personajele ilustrează tipologii umane,
cronotop
- iar acţiunea se desfășoară intr-un cronotop real, bine definit (Ineu, Sf Gheorghe).
perspectivaa
- Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul extradiegetic, omniscient si omniprezent, povestind la persoana a treia, focalizarea find zero (G. Genette).
elem naturaliste
- Totodată, se remarcă prezenţa elementelor naturaliste, (uciderea Anei și a lui Ghiţă, arderea hanului, sinuciderea lui Lică), exacerbări ale realismului ce impresionează cititorul prin violenţa lor.
titlu
Titlul are rol simbolic si anticipativ, find construit analitic dintr-o
Moara
- sintagmă nominală cu valoare locativă, , Moara”,
noroc
- asociată oximoronic cu substantivul ,noroc”, întrucât, în urma lecturii tabulare, aceasta se demonstrează a fi un spaţiu desacralizat, supus influenţei maleficului.
antifrază
Din acest punct de vedere, titlul reprezintă o antifrază, ‘norocul’ aparent conducând la suferință și moarte, subliniind ironia sorți familiei lui Ghiță, care inițial venise la han pentru a-şi câștiga existența în mod cinstit, însă cade pradă lăcomiei și invidiei.
tema
Din punct de vedere tematic, nuvela este eclectică,
tema fundamentala
- tema fundamentală vizând influenţa nefastă a banului și macularea individului sub imperiul acestuia.
teme secundare
tematica sociologica si tematica psihologica; supratema destinului implacabil
tematica sociologică
- Ea este dublată de tematica sociologică, ce urmărește procesul dezumanizării treptate a lui Ghiță,
- tematica psihologică
ce ilustrează dezintegrarea psihicului personajelor datorită influenţei demonice a lui Lică Sămădăul,
supratemă a destinului implacabil
precum și de o supratemă a destinului implacabil, concretizată in spusele bătrânei: Simţeam eu că nu o să iasă bine, dar așa le-a fost dată!”.
Structural, nuvela este organizată pe … capitole ce urmaresc …
Structural, nuvela este organizată pe 17 capitole ce urmăresc destinul tragic al lui Ghiță, un cizmar sărac al cărui unic scop existențial este depăşirea propriei condiții materiale deoarece trăiește într-o societate în care stratificarea socială se realizează exclusiv pe baza criteriului pecuniar.
incipit
- Incipitul textual este ex abrupto, nuvela debutând cu dialogul dintre bătrâna soacră şi Ghită, care se hotărăște să ia în in arendă hanul de la moara cu noroc, dorind să cåștige bani prin muncă cinstită.
, Nu bogăția, ci liniștea colibei tale te va face fericit
- Bătrâna devine un glas profetic, enunțând un adevăr gnomic: , Nu bogăția, ci liniștea colibei tale te va face fericit”, sugerând totodată că urmărirea unui ,noroc nou” ar putea duce la destrămarea echilibrului din viaţa familiei și, implicit, la nefericire.
au lăsat ferestrele deschise’
- Spusele acesteia sunt validate în excipitul textual, când bătrâna deplânge moartea fiicei și ginerelui, a căror vină este că ‘au lăsat ferestrele deschise’ , adică si-au lăsat sufletele descoperite in fata cruzimii lumii, atrăgând asupra lor o soartă nemiloasă.
circularitate textului
- Vorbele bătrânei conferă astfel circularitate textului, sintetizând morala acestuia.
expozitiune + cronotop
Expoziţiunea nuvelei este amplă, realizată în manieră realistă, urmărind reperele cronotopului de natură veridică.
moara in incipit
- Atenția este focalizată asupra morii, care devine centrum mundi al acestui microcosm, dezvăluind o amplă apertură simbolică:
rascruce de drumuri incipit
- construită la o răscruce de drumuri, în afara cercurilor magice protectoare ale satului (potrivit concepției lui Mircea Eliade),
în vale incipit
- poziţionată chiar ,în vale”, un spaţiu cu valenţe catabatice, moara concentrează energile malefice ale toposului, devenind un spațiu al pierzaniei si damnării.
descrierea morii ,cu lopeţile rupte şi acoperământul ciuruiť
- Această impresie este accentuată de descrierea morii, lăsată in paragină, ,cu lopeţile rupte şi acoperământul ciuruiť”, ce simbolizează degradarea morală a lui Ghiță și anticipează moartea acestuia.
cinci cruci
- Cele cinci cruci din fața mori se asemuie celor cinci personaje, cele două de piatră reprezentându-i pe Ana si pe Ghiță, iar cele de lemn, pe soacră și pe cei doi copii.
Opoziția dintre cele două materiale
piatra, folosită la crucile de mormânt, și lemnul, simbolizând viața, dezvăluie cititorului avizat soarta fiecărui membru al familiei.
- Totodată, moara este amplasată la
hotarul simbolic dintre două lumi, întrucât drumul venind dinspre Ineu este bun, in timp ce, după moara cu noroc, , locurile sunt rele”, fapt ce sugerează tumultul existențial la care va fi supus Ghită, prins între ajutorul dat lui Lică in infracţiuni, pentru a se îmbogăti, si dorinţa de a duce o viață onestă, liniştită.
- Intriga nuvelei este declanșată de
sosirea lui Lică Sămădăul la han, đupă ce, cu puţin timp in urmă, trei porcari de-ai săi au mâncat și au plecat fără să plătească. Aceasta devine una dintre cele două secvenţe narative relevante pentru evoliția conflictului.
vor fi şi oameni pe aici’
- Lică este întâmpinat de Ana și de bătrână, pe care le întreabă de cârciumat, remarcând că ‘vor fi şi oameni pe aici’, replică ce ilustrează statutul social al femeii la sfarsitul secolului al nouăsprezecelea, precum și mentalitatea predominantă a epocii.
- Ajunși înăuntru, tonul lui Lică devine fioros, dezvăluindu-i
nervozitatea si dându-si la iveală adevăratul sine.
- Sămădăul ii explică lui Ghiță cine este și îl obligă
să i raporteze cine trece la han și în ce scop, apoi pleacă înainte ca Ghiţă să iïi poată răspunde. Intrebarea finală a lui Lică ‘Cred că ne-am inţeles?’, devine retorică, sugerând adevărata autoritate pe care acesta o are asupra locului.
Desfășurarea acţiuni urmărește
dezvoltarea progresivă a celor două conflicte principale: cel exterior, dintre Ghiță și Lică, și cel interior, între dorința lui Ghită de a fi un om cinstit și tentația irezistibilă a banului.
tipologii umane
Urmând modelul curentului realist, personajele reprezintă îtruchipări ale unor tipologii umane:
- Ghiță
este avidul, stăpânit de lăcomia sa necumpătată;
Ana
este femeia simplă, naivă, ce cade victimă mentalității vremii, find tratată drept inferioară de bărbaţii din jurul ei;
Soacra
bătrâna înţeleaptă, glasul profetic care fi avertizează pe ceilalţi;
- Lică Sămādăul
tipul răufăcătorului și ticălosului lipsit de scrupule,
Pintea
spiritul legii, justițiarul
psihologii complexe
In pofida acestui fapt, personajele prezintă psihologii complexe, având vieţi interioare dinamice, pline de îndoieli și de remușcări.
- Ghiță debutează drept un…………. dorința de a se îmbogăți rapid il copleșește
Ghiță debutează drept un om cinstit și muncitor, care dorește să îsi depășească propria condiție prin mijloace onorabile, însă dorința de a se îmbogăți rapid il copleșește, determinându-l să il ajute pe Lică în tâlhăriile sale.
Lică apare drept un om
In schimb, Lică apare drept un om frust, ‘uscățiv și supt la față’, ‘cu ochii mici și verzi’, ce se diferențiază de restul porcarilor prin avuția și puterea sa extraordinară, la care Ghiță nu poate decât să aspire, diferența dintre cei doi devenind o veșnică sursă de frustrare pentru acesta.
Desi Ghita este prezentat
Deși Ghiță este prezentat în antiteză cu Lică, cei doi se aseamănă prin orgolile lor, manifestate îin îincercările fiecăruia de a controla activitatea de la han
alege să le ascundă femeilor adevărul despre acţiunile lui
Intr-adevăr, Ghiță acţionează din orgoliu atunci când alege să le ascundă femeilor adevărul despre acţiunile lui, nedorind să recunoască lezarea autorității sale.
înstrainarea treptată de familia sa
Această decizie va conduce la înstrainarea treptată de familia sa, în special de Ana, care ajunge să fie fermecată de Lică, devenit un ideal al virilităţii: ‘Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată in haine bărbătești’.
Lica luvs Ana??
Lică nu o iubește însă pe Ana, atracţia pentru ea existând numai la nivel fizic, Ana nefind decât un alt mijloc prin care acesta să își atingă scopurile mârşave.
ireparabilä ruptură afectivă
Eforturile soţilor de a-și rezolva problemele sunt zădărnicite de lipsa de comunicare, conducând la O ireparabilä ruptură afectivă între cei doi, confirmată de spusele lui Ghiţă: “Nevasta mi-am pierdut-o eu de mult.”
- Tensiunea acumulată pe parcursul acţiunii este eliberată
în punctul culminant, prin moarte personajelor.
- Ghiță se aliază cu Pintea pentru a-l
- Ghiță se aliază cu Pintea pentru a-l prinde pe Lică la han cu banii furaţi de la arândaș.
- In acest scop, Ghiță le trimite pe femei
la rude, împreună cu copii, cu ocazia Paștelui, însă Ana decide să rămână alături de Ghiță la han.
- Gestul Anei il forţează pe acesta să
o lase singură cu Lică și oamenii lui, în timp ce el pleacă să aducă jandarmii, moment ce marchează ruptura finală în relația lor.
Ghiță este însă iarăşi stăpânit de orgoliu, și decide să
se întoarcă la han înaintea lui Pintea, unde o găsește pe Ana singură. Ghiță plănuia să o omoare, ștind că, dacă el va muri, Ana va ajunge fără îndoială alături de Lică: ‘pe tine nu pot să te las vie în urma mea’.
Pe măsură ce fi dezvăluie Anei planul său de a-l prinde pe Lică, Ghiță este confruntat de proprile greșeli, find fortat să realizeze că
Pe măsură ce fi dezvăluie Anei planul său de a-l prinde pe Lică, Ghiță este confruntat de proprile greșeli, find fortat să realizeze că întreaga situaţie ar fi putut fi evitată dacă ar fi fost sincer cu ceilalți (‘Ghită! De ce nu mi-ai spus-o tu mie asta la vreme?’), dar concluzionează că acum este prea târziu pentru a mai putea schimba ceva (‘Pentru că Dumnezeu nu mi-a dat gândul bun la vremea potrivită’).
Ghiță o injunghie pe Ana, dar
Ghiță o injunghie pe Ana, dar este împușcat la rândul său de Răuț, acolitul lui Lică, ce s-a întors la han pentru a-și recupera șerparul cu banii furați.
Lică ordonează să se dea foc hanului, pentru a
Lică ordonează să se dea foc hanului, pentru a ascunde urmele celor întâmplate, și decide să fiugă, însă calul său este prea obosit pentru a-1 mai purta.
Trecând prin faţa flăcărilor, Lică este zărit de
Trecând prin faţa flăcărilor, Lică este zărit de Pintea, și, neavând cale de scăpare, decide să se sinucidă, lovindu-se cu capul de un stejar, preferând să moară decât să i ofere jandarmului satisfacţia de a fi prins.
La rândul lui, Pintea
îi aruncă cadavrul în râu, alegând să spună că Lică a scăpat decât să își calce pe mândrie.
Astfel, orgolile personajelor le decid
soarta, fiecare fiind pedepsit prin moarte pentru păcatele săvarşite.
Deznodământul o înfăţișează pe
bătrâna soacră, împreună cu cei doi copii, în fata ruinelor hanului ars, comentând asupra destinului Anei și al lui Ghită, care ‘au lăsat ferestrele deschise’ și și-au pervertit simţul moral.
Bătrâna nu este însă tragică, ci
îşi acceptă soarta cu stoicism, resemnându-se în faţa destinului implacabil: ‘aşa le-a fost dată!’.
Arderea hanului
are rolul unei purificări ignice, marcând sfarşitul suferințelor familiei.
In nuvela Moara cu noroc am regăsit o veritabilă lecție de viaţă, Ioan Slavici
avertizând cititorul asupra pericolului alienării umane într-o lume dominată de valori materialiste.
IMPACT - Scritorul conturează totodată o
filosofie a valorilor umane, nuvela având un impact estetic deosebit prin dimensiunea moralizatoare și prin personajele sale complexe, rotunde, ce permit explorarea amănunțită a psihologiei umane.
OUTRO moara cu noroc (1)
Neîndoielnic, în scrierea nuvelei, Ioan Slavici abordează o viziune realistă, obiectivă, urmărind îndeaproape ritmul vieții de zi cu zi.
OUTRO moara cu noroc (2)
Autorul se impune printr-un stil propriu, prezentând cu măiestrie tipuri și psihologii umane, personajele sale fiind naturi dilematice, imprevizibile.
