patologia sist limfatic si leucemiile Flashcards
hiperplazii reactive histocitare
Histiocitoza sinusală benignă este o leziune caracterizată prin prezenţa în sinusuri a unor
macrofage cu citoplasmă eozinofilă, cu nucleu veziculos central. Ca exemple se pot da : * macrofage încărcate cu cărbune în ganglionii mediastinali
* macrofage cu hematii în anemiile hemolitice autoimune
* macrofage reactive în cadrul infecţilor sau asociat neoplasmelor Histiocitoza sinusală cu limfadenopatie masivă (boala Rosai-Dorfman) este o afecțiune ce se caracterizează prin prezenţa în sinusurile medulare a unor macrofage ce au fagocitat limfocite (tipic), precum și prin plasmocitoză intersinusoidală şi fibroză capsulară. Limfadenopatia dermatopatică (reticuloza lipo-melanică) este o leziune în cadrul căreia se identifică macrofage cu lipide şi melanină în citoplasmă, la nivel sinusal şi paracortical. Acest aspect apare în psoriazis și la debutul Mycosis fungoides.
Histiocitoza X (histiocitoza Langerhans) este o proliferare clonală a celulelor Langherhans ce se poate sub forma următoarele 3 forme :
* sindromul Letterer-Siwe: apare la copii < 2 ani, cu evoluţie fulminant diseminată în piele şi viscere;
* sindromul Hand-Schuller-Christian: apare la copii între 2-5 ani, caracterizat prin triada : diabet insipid + exoftalmie + liză osoasă
* granulomul eozinofil : după vârsta de 5 ani, până la adulţi de 30 de ani, este autolimitată, afectând în principal oasele şi însoţindu-se de o eozinofilie intensă Caracteristică pentru histiocitoza X, indiferent de sindrom, este celula Langerhans : o celulă mare, cu citoplasmă eozinofilă, cu nucleu faldurat, cu incizuri, ce prezintă granule Birbeck intra-citoplasmatic (structuri pentalaminare cu aspect în “rachetă de tenis”) vizibile electrono-microscopic şi pozitivă imuno-histochimic la S-100 şi CD1a
hiperplazii reactive limfocitare-> hiperplazii foliculare (cu celule B)
Reprezintă leziuni nespecifice ce apar în boli infecţioase, în boli autoimune (ex.: poliartrita reumatoidă) sau SIDA
* Boala Castleman (hiperplazia angiofoliculară) :
* Tipul hialin vascular (~ 90%) se caracterizează prin : * mase mediastinale mari, frecvent la bărbaţi tineri * structuri foliculare mici, cu vase hialinizate dispuse radiar * limfocite mici dispuse concentric în jurul structurilor foliculare (“bulb de ceapă”)
* proliferare capilară extensivă interfoliculară
* Tipul plasmocitar (10%) se caracterizează prin :
* foliculi hiperplazici cu puţine vase dispuse radiar * plasmocitoză interfoliculară
* vascularizaţie proeminentă
* Boala Castleman poate fi localizată sau multicentrică; din forma multicentrică se pot dezvolta sarcoame Kaposi sau limfoame non-Hodgkin imunoblastice
hiperplazii reactive limfocitare-> hiperplazii interfoliculare ( cu celule T, paracorticale )
Leziuni nespecifice – aspect histologic de “sare cu piper”ce se asociază cu infecțiile virale (virusul Epstein-Barr, Herpesvirusuri, Citomegalovirus)
* Mononucleoza infecţioasă (produsă de virusul Epstein-Barr) se caracterizează prin : * hiperplazie imunoblastică sinusală
* hiperplazie foliculară
* insule de celule epitelioide
* Boala Kikuchi (limfadenita necrotizantă histiocitară) se caracterizează prin prezenţa unor macrofage cu detritusuri citoplasmatice, cu nuclei curbaţi şi răsuciţi (aspect “în semilună”) și necroze multiple corticale
* Alte tipuri de hiperplazii interfoliculare pot fi fenitoin induse (printr-o reacţie de hipersensibilitate) sau se pot asocia cu lupusul eritematos sistemic.
hiperplazii mixte ( cu celule B si T )
- Toxoplasmoza se caracterizează prin :
- hiperplazie foliculară
- insule de celule epitelioide ce înconjoară foliculi limfatici (leziunea Piringer) * limfocitoză B monocitoidă perisinusală
- Boala ghearelor de pisică este o leziune caracterizată prin prezența unui focar de necroză supurativă centrală, cu celule epitelioide, cu nuclei “în palisadă” la periferie (abces “stelat”); diagnostic diferenţial cu limfogranulomatoza veneriană Nicolas-Favre. * Limfadenopatia angio-imunoblastică cu disproteinemie – proliferare HEV + infiltrat polimorf (imunoblaste, eozinofile, epitelioide, CGM) + centri germinativi arși (“burned” germinal centers)
Alte afecţiuni ganglionare netumorale sunt limfadenitele acute (bacteriene) şi cronice (granulomatoase, în TBC, sarcoidoză, boala Crohn) şi hiperplaziile reactive la tumori.
cat scratch disease
Boala ghearelor de pisică („cat scratch disease”)este o afecțiune produsă de bacili Gram negativi (Bartonella), prin zgârieturile pisicii și se caracterizează prin apariţia unor granuloame cu necroză supurativă centrală şi celule epitelioide la periferie aşezate în palisadă, fără celule gigante.
Se localizează mai frecvent la nivelul ganglionilor axilari, iar clinic apare sindromul oculoglandular Perinaud : adenopatie, tumefierea ochilor şi regiunii mandibulare.
limfomul
Limfoamele sunt un grup heterogen de proliferări neoplazice maligne cu originea în
celulele sistemului reticulo-endotelial (limfocite, plasmocite, monocite, celule foliculare dendritice etc.) cu localizare ganglionară sau extraganglionară (splină, măduva hematogenă, timus, țesut limfoid asociat mucoaselor-MALT).
În mare parte, limfoamele au origine monoclonală.
Tradițional, limfoamele se clasifică în limfoame Hodgkin și limfoame non-Hodgkin (restul limfoamelor), acestea din urmă fiind mult mai frecvente.
Marea majoritate a limfoamelor au origine în limfocitele B (80-85% din cazuri), 10-15% în limfocitele T și, rareori, în celulele NK sau alte celule ale sistemului imun. Clinic: semne și simptome nespecifice: febră, astenie, scădere ponderală, transpirații, anemie, adenopatii, manifestări cutanate, hepato/ splenomegalie…
limfomul hodgkin
Celula Reed-Sternberg clasică are talie medie (15 – 20 m) este rotund - ovalară, cu
citoplasma eozinofilă, nucleu bilobat înmugurit (aspect de „imagine în oglindă”), cu nucleol eozinofil, proeminent. Imunohistochimic, este pozitivă la CD15 şi CD30.
Celula lacunară este rotundă, cu nucleu rotund sau lobulat, citoplasma palidă şi retractată, cu aspect lacunar (artefact de fixare ce dă impresia că celula se află într-un spaţiu optic vid); este caracteristică limfomului Hodgkin cu scleroză nodulară.
Celula Hodgkin este de talie medie, cu un singur nucleu rotund - ovalar cu nucleol proeminent; este relativ caracteristică limfomului Hodgkin cu celularitate mixtă, dar poate apărea şi în celelalte tipuri, cu excepţia limfomului Hodgkin cu predominanţă limfocitară, forma nodulară.
Celula „pop-corn” prezintă nuclei cu aspect de „floricele de porumb”, datorită lobulării nucleare, cu membrană plicaturată, fără nucleoli proeminenţi; apare în forma cu predominanţă limfocitară, forma nodulară, în care lipsesc eozinofilele. Este CD15 si CD30 (-), dar CD20 (+).
Celula Reed-Sternberg pleomorfă este de talie mare, cu nucleu bizar, poliploid, lobulat; este relativ caracteristică limfomului Hodgkin, forma cu depleţie limfocitară.
Este un tip particular de limfom descris de Thomas Hodgkin în 1832 la pacienți cu
adenopatie cervicală.
30% din totalitatea limfoamelor, 1% din totalitatea neoplaziilor maligne diagnosticate. Vârsta: distribuție bimodală - 20- 29 ani si 60 ani; În Romania, distribuție unimodala – 20-29 ani
Sex ratio B: F= 1,3 / 1,4
Factori de risc: infecția cu virusul Epstein-Barr
Clinic: adenopatii(mai ales cervicale) „gât proconsular’’, febră, transpirații nocturne, hepato/splenomegalie, rash cutanat, scădere ponderală, febră ciclica (Pel-Ebstein), limfoganglionii devin dureroși îm urma ingestiei de alcool
Aspecte macroscopice
Ganglionii afectați sunt măriți de volum, încapsulați, pe secțiune gri-albicioși cu aspect de „carne de pește”, consistență elastică. În subtipul cu scleroză nodulară, ganglionul prezintă o nodularitate fină, benzi albicioase de fibroză și capsula îngroșată.
Aspecte microscopice
În limfomul Hodgkin, proliferarea neoplazică conține un număr scăzut (1%-5%) de celule mari tumorale (celule Hodgkin/ Reed-Sternberg si variantele lor) dispersate pe un fond celular non-neoplazic inflamator, heterogen (uneori cu multe eozinofile) si limfocite T dispuse în rozete în jurul celulelor neoplazice.
Celula Reed-Sternberg clasică are talie medie (15 -20 μm) este rotund - ovalară,cu citoplasma eozinofilă, nucleu bilobat înmugurit (aspect de „imagine în oglindă”), cu nucleol eozinofil, proeminent. Imunohistochimic, este pozitivă la CD15 si CD30 (markeri limfocit B) şi CD20 negativă.
Histiocitele pot prezenta diferențiere epitelioidă și pot forma grupuri similare granuloamelor.
Fibroza interstițială poate fi prezentă mai ales în varianta de LH cu scleroză nodulară.
Clinic, limfomul Hodgkin se stadializează după clasificarea Ann Arbor, 1975 (actualizată) : * Stadiul I - Localizare într-un singur grup ganglionar sau un singur organ extralimfatic * Stadiul II - Localizare în 2 sau mai multe grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului
* Stadiul III - Localizare în grupe ganglionare de o parte şi de alta a diafragmului, +/- localizare splenică
* Stadiul IV - Localizare difuză sau diseminată în organe extralimfatice (ficat, măduva osoasă)
Fiecare stadiu este subîmpărţit în :
* tipul A - absenţa simptomelor
* tipul B - prezenţa simptomelor : febra ondulantă > 380 C (Pel - Epstein), scădere în greutate > 10% G corp în 6 luni, transpiraţii nocturne.
Alte simptome clinice pot fi : limfadenopatie cervicală bilaterală (“gât proconsular”) şi dureri ganglionare la ingestia de alcool
limfoamele non-hodgkin
Grup heterogen de limfoame ce înglobează numeroase proliferări neoplazice maligne ce
derivă din limfocitele B, T sau celulele NK și a caror incidență, prognostic, morbiditate si mortalitate variază foarte mult.
Au grade de severitate variabile, de la indolent la foarte agresiv
Afectează atat organele limfoide cât și alte organe. Cea mai frecventă localizare extranodală a limfoamelor non-Hodgkin este tractul gastro-intestinal (30-50% din cazuri). Limfoamele primare ale intestinului subtire reprezintă 20-30% din totalitatea limfoamelor si 2% din totalitatea malignităților de la acest nivel.
limfomul MALT
Este un tip de limfom non-Hodgkin cu celule B ce se dezvoltă frecvent la nivelul
stomacului și ileonului terminal, dar și la nivelul duodenului si jejunului. Afectează mai mult barbații ( sex ratio B:F=4:1)
Cauze genetice: celulele neoplazice prezintă constant trisomii ale cromozomilor 3 și 18, dar și translocații t(11;18)(q21;q21)- prognostic rezervat.
Factor de risc: infecția cu H. Pylori
Aspecte microscopice
Microscopic, se observă o proliferare difuză de celule neoplazice de zona marginală- celule centrocit-like (mici, clivate, nucleoli indistincti, citoplasmă redusă). Plasmocitele și celulele de tip monocitoid (celule de tip B cu citoplasmă palidă, abundentă) sunt frecvente + un nr. variabil de celule mari activate (similare centroblastelor- celule neclivate cu 3-4 nucleoli vizibili).
Celulele infiltrează și distrug mucoasa gastrică/intestinală.
Se constată prezența foliculilor limfoizi cu centru clar reactiv și cu infiltrare de celule neoplazice (pattern de zona margiala)
limfomul Burkitt
Limfom non-Hodgkin cu celulă B ce apare la copii, cu localizare preferențială în
mandibulă sau în tubul digestiv, la nivelul ileonului terminal cu evoluţie agresivă, dar curabil; este endemic în Africa.
Asociat cu infecţia cu virusul Epstein Barr.
Din punct de vedere molecular, apare translocaţia t(8;14) cu rearanjamente ale genei c-myc.
Aspecte microscopice
Proliferare „monotonă” de celule de talie medie, cu citoplasmă vacuolară și nuclei cu 2-5 nucleoli mici şi rată mitotică foarte înaltă, amestecate cu macrofage cu corpi tingibili (apoptotici) care dau în ansamblu aspectul de „cer înstelat”.
Limfomul cu celule de manta- polipoza limfomatoidă
Tip de limfom non-Hodgkin cu celule B (sinonim cu LMNH centrocitic din clasificarea Kiel).
6% din totalitatea LNH, foarte agresiv. Genetic, se constată constant t(11:14) sau t(11;14)(q13;q32).
Localizarea digestivă este frecventă. Formațiunea tumorală are aspectul unei formațiuni neoplazice polipoide, care distorsionează, invadează, îngroașă și infiltrează difuz peretele intestinal.
Limfomul anaplazic cu celule mari
Tip de limfom non-Hodgkin cu celule T cu grad înalt de malignitate ce afectează atât
organele limfoide cât și extralimfatice (tegument, os, muschi, intestin, ficat) 2-8% din totalitatea LNH
Exista o formă cutanată primară care poate regresa spontan și o formă sistemică, mai frecventa la copii adolescenți. Forma sistemică este mai agresivă. Prognosticul la copii este bun, la adulți este rezervat.
Aspecte microscopice
Limfomul anaplazic cu celule mari este compus din celule blastice mari cu citoplasmă abundentă asemanatoare cu celulele epiteliale sau histiocitele.Se remarcă rată mitotică înaltă și pleomorfismul major celular și nuclear.
Limfomul folicular (centroblastic - centrocitic)
Are următoarele caracteristici :
* Morfologic : mixtură de centroblaste şi centrocite
* Imunologic : Igs, CD19, CD20, CD22, CD79a, bcl-2
* Genetic : t (14;18) ~ 75% cu rearanjamente ale bcl-2
* Clinic : adulţi, evoluţie lentă (media de supravieţuire ~ 7-9 ani)
Se descriu ~ 11 variante.
Gradarea (OMS):
* Gradul I : < 5 centroblaste / 10 foliculi
* Gradul II : 6 – 15 centroblaste / 10 foliculi
Gradul III : > 15 centroblaste / 10 foliculi (subtipul A – cu prezenta centrocitelor, subtipul B – cu absenta centrocitelor)
Limfomul de centru folicular este cel mai frecvent LMNH, cu punct de plecare în centrul germinativ şi model de creştere folicular, compus din: centroblaste și centrocite (celule de talie mică - comparativ cu hematia, cu nucleu clivat, neregulat)
Se poate transforma ocazional în LMNH cu celule mari difuz (centroblastic).
Limfomul cu celule B mari, difuz
Cuprinde limfomul centroblastic şi imunoblastic din clasificarea Kiel şi are următoarele
caractere :
* Morfologic : celule mari monomorfe, cu nucleoli proeminenţi şi citoplasma bazofilă
* Imunologic : Igs +/-, CD19, CD20, CD22, CD79a
* Genetic : t(14;18) ~ 30%, rearanjamente ale genei bcl-6 ~ 40% şi / sau mutaţii ~ 75%
* Clinic : copii şi adulţi, evoluţie agresivă, dar cu potenţial curabil Se descriu 11 variante
Centroblastul este o celulă de talie mare (2-3x > hematia), cu nucleu veziculos, cu 3-4 nucleoli adiacenţi membranei nucleare
Imunoblastul este o celulă de talie mare (2-3x > hematia), cu nucleu bazofil şi un nucleol unic central
leucemiile acute
Leucemii acute limfoblastice (LAL):
Clinic: sindrom anemic + sindrom infecţios + sindrom hemoragipar
Morfologic (clasificarea FAB) :
* L1 : celule mici, cu nuclei întunecaţi, omogeni * L2 : celule mari, cu nuclei palizi şi nucleol proeminent * L3 : celule de talie medie, cu citoplasma vacuolară (Burkitt-like) Histochimic: PAS (+), Tdt (+)
Imunohistochimic :
* LAL comună (pre-B ~ 60%) : CD10+ (CALLA) * LAL B (~ 5%) : CD19, CD20 (L26)
* LAL T : CD45RO (UCHL1)
* LAL null = non-B/non-T
Leucemii acute mieloblastice (LAM) :
Clinic : hepatosplenomegalie + chloroame (noduli verzi subcutanat) + hiperplazie gingivală Morfologic (clasificarea FAB):
* LAM1 - mieloblastică
* LAM2 - mieloblasto-promielocitară
* LAM3 - promielocitară
* LAM4 - mielocitară
* LAM5 - monocitară
* LAM6 - eritroleucemia
* LAM7 - megakarioblastică
Histochimic: MPO (+), Sudan (+), esteraze (+)
LAM3 (particularităţi):
* morfologic: corpii Auer (bastonaşe azurofile citoplasmatice) * biologice: promielocitul are substanţe procoagulante ce pot declanşa CID
* citogenetice: t(15;17), ce determină supraexpresia unui receptor nuclear (RARα), acţionat specific de acidul retinoic
