genital masculin Flashcards
adenomul de prostata
Def: Tumora benigna mixtă (epitelială si stromală) caracterizată prin hiperplazia acinilor
glandulari prostatici si a stromei, cu dispoziție nodulară.
Nodulii nou formați, de diferite dimensiuni cu dispoziție periuretrală pot comprima canalul uretral producând obstrucția parțială / totală a uretrei.
Afecțiune androgen- dependentă: rol decisiv al dehidrotestosteronul (DHT). Patologie foarte frecventă: Incidența crește cu vârsta 8% la 40 de ani 70% la 60 de ani, 90% la 70 de ani.
Clinic: disurie, polachiurie diurna si nocturnă, oboseală, micțiuni imperioase, incontinență urinară, litiază vezicală, infecții urinare frecvente, agravarea herniilor si creșterea frecvenței prolapsurilor anorectale, hipertrofia peretelui vezical, diverticuloza vezicala, hidronefroza, glob vezical, etc.
Prostata- repere anatomice
Prostata este cea mai mare glandă accesorie a aparatului genital masculin, de formă si marime asemanatoare unei castane (150 cm³, 7-16 grame). Este o glanda tubulo-alveolară.
Aspecte macroscopice
Prostata crescută în volum si greutate (pana la 60-100 grame sau peste)pe baza hiperplaziei epiteliale si stromale cu formarea de noduli de diverse dimensiuni care pot comprima uretra prostatica. Nodulii (cu dimensiuni intre 0,5-2 cm) au culoare si consistență diferită.
Cei predominant glandulari sunt gălbui-rozați și mai moi, cei fibro-musculari sunt mai gri-albiciosi si mai fermi. Nodulii nu sunt capsulați, dar au o pseudocapsulă. La secționare, se pot identifica zone brun-negricioase, mai dure corespunzătoare ,,nisipului prostatic” sau chiar litiază prostatică.
În timp, vezica urinară își hipertrofiază peretele, în încercarea de a ,,scăpa de reziduul vezical”- aspect de vezica urinară ,,de lupta’’ Se pot identifica, de asemenea, diversticuli de pulsiune si litiază vezicală.
Aspecte microscopice
Caracteristica principală a hiperplaziei benigne de prostată este proliferarea glandulară și a stromei fibro-musculare cu aspect nodular. Proporția celor 2 componete variază de la un nodul la altul, existând astfel noduli prenominant fibro-musculari asemănători leiomioamelor și alții predominant grandulari.
Glandele hiperplaziate formează acini de dimensiuni variabile, unii mai mari, cu dilatații glandulare chistice, adesea cu infolding-uri papilifere, mărginite de 2 tipuri de celule: unul extern cilindric/cubic si unul bazal cu celule aplatizate.
Se pot identifica focare interstițiale inflamatorii limfocitare, corpora amylacaeea (simpexion), zone de infarct si zone cu metaplazie scuamoasă. Portiunea periferică a prostatei conține glande aplatizate cu acini glandulari atrofici si fibroză interstitială.
cancerul de prostata
Carcinomul de prostată are originea în glandele periferice prostatice şi se poate
dezvolta pe focare de displazie (neoplazie intraepiteliala protatica – PIN) Clinico-biologic, carcinomul de prostată se împarte în 3 tipuri:
carcinom prostatic invaziv,
carcinom prostatic latent şi
carcinom prostatic ocult.
Carcinomul prostatic dă metastaze de tip osteoblastic (osteoformator) în vertebrele lombare şi în pelvis.
Testosteronul în prezenţa 5 alfa-reductazei se transformă in dihidroxi-testosteron (DHT), ce acţionează pe receptori nucleari, crescând activitatea mitotică glandulară şi stromală şi determinând astfel apariţia unui adenom de prostată.
In evoluţia de la adenom la carcinom de prostată apar o serie de rearanjamente ale genei PTEN (gena ce codifica fosfotensina).
Imunohistochimic exprimă
PSA (antigenul specific prostatic),
PAP (fosfataza acidă prostatică) şi
Citokeratina 14.
Microscopic, carcinomul de prostata este compus din tubi delimitaţi de 1 rând de celule cubice, cu nuclei de dimensiuni mici, neregulaţi, neuniformi; glandele maligne nu au stratul de celule bazale (care se mai păstrează în adenom).
Gradarea histologică a carcinomului de prostată se face după gradul Gleason ce reprezintă o sumă între pattern-ul dominant – gradul principal (scor : 1-5) şi pattern-ul subdominant – gradul secundar (scor : 1-5):
Scor 1: glande regulate, omogene, aglomerate
Scor 2: glande neregulate, dispersate
Scor 3: fuziunea glandulara cu formare de microacini
Scor 4: insule compacte sau cu aspect cribriform
Scor 5: necroza centrala (comedo) sau celule izolate sau in “sir indian” in stroma Gradul Gleason minim este 2 (tumori bine diferenţiate)
Gradul Gleason maxim este 10 (tumori slab diferenţiate sau nediferenţiate).
afectiuni non-inflamatorii testiculare
Spermatocelul – dilatarea chistica a capului epididimului ce contine sperma
Varicocelul – dilatatiile venoase ale plexului pampiniform
Hidrocelul – acumularea de lichid seros intre foitele vaginalei testiculare
Hematocelul – acumulare de sange in vaginala testiculului
Torsiunea testiculului cu infarct
inflamatiile testiculare(orhitele)
Orhitele pot fi virale (cu virusul urlian) sau bacteriene şi se pot complica cu orhi-
epididimite.
Orhitele bacteriene pot fi gonococice, cu Chlamydia Trachomatis (limfogranulomatoza veneriana Nicolas-Favre) si cu Haemophilus Ducrey (sancrul moale)
Orhi-epididimita poate apare prin transmisie sexuală, prin infecţii ale tractului urinar sau însămânţare sangvină (în stări septice).
Orhita granulomatoasă apare prin traumatisme (cu formarea unor granuloame spermatice), după vasectomie, sau în cadrul unui sifilis testicular.
Sifilisul testicular evoluează în 2 faze :
orhita interstiţială – caracterizată printr-un infiltrat inflamator interstiţial şi perivascular cu limfocite şi plasmocite
orhita granulomatoasă = goma, compusă central dintr-o zonă de necroză, iar periferic din limfocite, plasmocite, macrofage
seminomul testicular
Def: Este cea mai frecventă tumoră malignă a testiculului, ce se dezvoltă din celulele
germinale multipotente. Prin definiție, seminoamele sunt tumori germinale pure, imediat ce apare un alt contingent tumoral (oricât de mic), leziunea va fi considerată tumoră germinala non-seminomatoasă.
Afecteaza cel mai adesea barbatii tineri (vârf maxim de incidență în decada a III-a de viață) și nu apare decât excepțional de rar la copil.
Factori predispozanți: genetici (sdr. Klinefelter, disgenezie desticulara), criptorhidism, modificari hormonale diverse, ect.
Clinic: creștere nedureroasă în dimensiuni a testiculului, cel mai frecvent este afectat testiculul drept, în 2% din cazuri tumora este bilaterală. La momentul diagnosticului, în 75% din cazuri tumora este strict intratesticulară.
Aspecte macroscopice
Testicul mărit de volum (uneori putand depasi de 10 ori volumul normal) sau atrofic. Pe suprafață, testiculul este congestiv, iar pe secțiune se observă o masa tumorală nodulară unică (mai rar multipli noduli), neincapsulată cu aspect omogen, ușor lobulat, solid, culoare alb-galbuie, rar cu zone de hemoragie si necroza.
Albugineea testiculară este în mod normal neafectată, dar expansiunea tumorală o poate cuprinde. De asemenea proliferea tumorala se poate extinde la epididim, funiculul spermatic și sacul scrotal.
Aspecte microscopice
Seminomul clasic este o proliferare de celule mari, rotunde sau poligonale, uniform-monomorfe, cu limite distincte, cu o cantitate variabilă de citoplasmă cu aspect clar (datorită glicogenului intracitoplasmatic). Nucleii sunt mari, localizați central cu 1-2 nucleoli vizibili. Celulele se organizează în plaje, compartimentate de septuri fibroase fine in loluli slab demarcati. Celulele sunt pozitive pentru fosfataza alcalina placentara si negative pentru α-fetoproteina si β-HCG.
Stroma conține o cantitate mare de limfocite T, plasmocite, rar eozinofile care marginesc traveele fibroase. In 50% din cazuri poate exista o reactie granulomoatoasa cu celule gigante multinucleate. Pot exista zone cu celule sincitiotrofoblastice.
Mitozele variază ca frecvență.
Parenchimul testicular adiacent tumorii prezintă frecvent neoplazie germinală intratubulară ( IGCNU)
tumorile testiculare
Tumora de sac Yolk (sac vitelin) apare frecvent la copii < 5 ani şi este compusă din
structuri glandulare, papilare şi chistice.
Se descriu 3 forme histologice: reticulara (cea mai frecventă), microglandulara şi polichistica.
Tumora are celule rotunde, conţine globule eozinofilice extracelulare PAS pozitive şi IHC exprimă alfa 1 – antitripsina şi alfa fetoproteina.
Caracteristic pentru tumora de sac Yolk sunt corpii glomeruloizi ai lui Schiller-Duval. Ei sunt compuşi dintr-o papilă cu un ax conjunctivo-vascular, delimitată de celule rotunde; papila proemină în interiorul unui chist delimitat de celule tumorale embrionale. Coriocarcinomul
Este o tumoră agresivă, invazivă, ce erodează vasele sangvine şi dă hemoragii şi metastaze (frecvent in plaman si oase)
Exprimă beta-HCG (hormon corio-gonadotrop).
Tumora este compusă din celule mononucleate, cu citoplasmă clară asemănatoare citotrofoblastului şi celule gigante multinucleate asemănătoare sinciţiotrofoblastului.
Tumora cu celule Sertoli (adenomul tubular al lui Pick) este compus din celule columnare (citoplasmă eozinofilă, nuclei rotunzi, mici, albaştri, la polul bazal) cu aranjament tubular (forma bine diferenţiată) sau în cordoane (forma slab diferenţiată), înconjurate de o reţea fibroasă trabeculară, ce dau în ansamblu un aspect retiform.
Tumora cu celule Leydig este compusă din celule poligonale, cu nucleu rotund central, citoplasmă eozinofilă abundentă şi cristale Reincke intracito-plasmatice (incluzii rectangulare, perinucleare, în ~ 50% din cazuri).
Celulele sunt aranjate în mase solide, nu prezintă mitoze şi relativ caracteristic, printre celule se găsesc vase fine, cu pereţi subţiri.
Carcinomul embrionar este o tumoră malignă, ce apare la bărbaţi tineri (20-30 de ani) şi invadează tunica albuginee, în epididim.
Este compusă din celule rotunde, pleomorfe, întunecate, uneori anaplazice, cu dispoziţie în plaje întinse, rar în tubi sau glande (prezenţa tubilor neurali arată diferenţierea spre un teratom imatur). Nucleii sunt veziculoşi, suprapuşi, cu nucleoli vizibili.
Tumora exprimă KL1 (pancito-keratină), hPL (hormonul lactogen placentar) şi CD30. Carcinomul embrionar se poate combina cu elemente de teratom (tumoră disembrioplazică), =teratocarcinom
