genital feminin Flashcards

1
Q

sarcina ectopica tubara

A

Def: Sarcina ectopică (extrauterină) reprezintă implantarea (nidarea) și dezvoltarea zigotului
în afara endometrului.
După localizare, poate fi : tubară (la nivelul salpingelui/ trompei uterine Falopio, în treimea medie sau distală- 95% din cazuri), ovariană, abdominală/peritoneală, cervicală. Cauze: tulburari de migrație a ovocitului secundar/zigotului la nivelul trompei uterine cauzate de aderențe ale mucoasei (dezvoltate secundar unei salpingite cronice); motilitate tubară anormală datorată unor inflamații sau malformații congenitale sau dobândite. Sarcina tubară este principala cauza a hematosalpinxului. Invazia trofoblastică contribuie la subțierea peretelui tubar, lumenul este dilatat pe seama dezvoltării sacului gestațional. Ruptura peretelui se produce de obicei în lunile a 2-a / 3-a de sarcină și mai precoce in cazul sarcinii ectopice de la nivelul istmului trompei uterine=>hemoragie severă intraperitoneală(tablou clinic de abdomen acut chirurgical)
Aspecte Macroscopice
Salpingele este mărit de volum, cu peretele subțiat și congestiv, acoperit sau nu de cheaguri hematice, cu sau fără lipsă de substanță la nivelul peretelui (sarcina tubară ruptă). La secționare, lumenul e ocupat de cheguri hematice care conțin resturi ovulare/placentare , uneori putându-se evidenția și embrionul sau resturi embrionare. În hematosalpinxul masiv, este greu de indentificat produsul de concepție.
Aspecte Microscopice
Peretele salpingelui este mult subțiat, secundar atrofiei peretelui muscular. În lumen, se observă cheaguri fibrino-hematice, vilozități coriale (formate dintr-un ax conjuctivo-vascular marginit de strat de celule cuboidale –citotrofoblastice si un strat extern de celule mai mari, cu citoplasmă eozinofilă abundentă și numeroși nuclei – sincitiotrofoblastul) și, uneori, structuri embrionare.
Vilozitățile coriale pot fi distrofice. Mezoteliul salpingelui poate avea aspect proliferativ cu formarea de papile si corpi psamomatoși (calcificări concentrice), ca reacție la efracția peretelui tubar. Faldurile mucoasei tubare sunt comprimate de sacul gestațional.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
2
Q

sarcina molara/mola hidratiforma

A

Def: Boală gestațională trofoblastică cauzată de o fertilizare și gametogeneza anormală,
caracterizată printr-o proliferare și maturare aberantă a trofoblastului, cu formarea unor vili corionici degenerați hidropic și cu grade diferite de proliferare trofoblastică. Mola poate fi completă (totală), parțială și invazivă. În unele cazuri, poate degenera malign într-un choriocarcinom.
Factori de risc: varsta (sub 15 sau peste 40 ani), rasa asiatică, antecedente de sarcină molară si hipovitaminoza A.
Clinic: sângerari vaginale, marime variabila a uterului de la o zi la alta (uter ,,in armonică’’), toxemie gravidică (HTA, edeme, albuminurie; eliminarea de vezicule molare este semnul patognomonic ce precede avortul, nivel β-hCG crescut, embolie pulmonară, CID, ruptură uterină etc.
Aspecte macroscopice
Mola completă este, cel mai adesea, monoparentală, diploidă(2n), cariotip: 46XX sau 46XY cu toate genele în stare homozigotă. Embrionul moare precoce, înainte ca circulația placentară să se dezvolte. Vilozitățile coriale au aspect racemos (ca boabele de strugure) si nu prezintă vase sangvine. Nu se identifică elemente embrio-fetale. Uterul este mărit de volum. Riscul de degenerare malignă în choriocarcinom este de 2%
Mola parțială este triploidă (extrem de rar tetraploida) biparentală, cariotip: 69XXX, 69XXY, 69XYY sau 92XXX . Fătul poate supraviețui până la 10 săptămâni sau mai mult, în funcție de mozaicismul genetic. În cadrul molei, există atât vilozități coriale degenerate hidropic cât și cu aspect normal. Structurile fetale sunt prezente. Unele vilozități coriale au vase de sânge cu hematii de tip fetal (nucleate). Dacă embrionul se formează complet, acesta are malformații grave și nu este viabil. Acest tip de molă nu este factor de risc pentru choriocarcinom Mola invazivă- tip particular de molă (frecvent molă completă) în care vilii penetrează adânc miometrul si vasele de sange, seroasa rămânând de multe ori intactă. Invazia vasculară duce la apariția nodulilor trofoblastici în afara uterului (in 20-30% din cazuri) mai ales la nivel pulmonar
Aspecte microscopice
Mola hidatiforma completă: Vilii corionici sunt degenerați hidropic difuz, sunt măriți, edemațiați, cu stromă mixomatoasă, putine celule mezenchimale si rare celule Hofbauer (macrofage) si pot prezenta ,,cisterna’’centrală. Vilii sunt avasculari, (nu prezintă vase sangvine) deși pot exista spații vasculare primitive, marginite de un endoteliu rudimentar, dar in lumen nu exista eritrocite fetale. Hiperplazia trofoblastică este prezentă circumferential în jurul vililor. Cito si sincițiotrofoblastul prezintă atipii celulare (nucleomegalie, hipercromazie) și activitate mitotică. Nu se identifică structuri embrionare.
Mola hidatiforma parțială: există o mixtură de vili normali și vili degenerați hidropic, histologic asemănători cu cei din mola completă. În plus, aceștia pot prezenta invaginări ale trofoblastului in stroma vilozitară, cu vase de sânge cu hematii fetale în lumen și zone de fibroză stromală. Proliferarea trofoblastică este în general focală, nu așa de evidentă ca în mola completă și cu participarea preponderentă a sincitiotrofoblastului, care prezintă vacuolizari citoplasmatice evidente. Se identifică, de asemenea, structuri embrio-fetale.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
3
Q

distrofia valvulara

A

La nivel vulvar, se dezvoltă frecvent o afecţiune numită distrofia vulvară, ce se
prezintă clinic cu prurit şi eritem, iar histopatologic poate avea 2 forme :
 forma atrofică (lichenul scleros şi atrofic) şi
 forma hiperplazică (hiperplazia scuamoasă), care se pot combina dând forme mixte

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
4
Q

VAIN si boala Bowen

A

La nivelul mucoasei vulvo-vaginale, poate apărea un proces displazic numit neoplazia intraepitelială vulvară / vaginală (VAIN), ce poate evolua de la displazie simplă (VAIN1), până la displazie severă (VAIN 3).
Carcinomul in situ vulvar (carcinom intraepitelial) se numeşte boala Bowen şi se poate prezenta sub forma unui papilom hiperkeratozic sau sub forma unor leziuni epiteliale plane (bazaloide).

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
5
Q

afectiuni inflamatorii de natura infectioasa

A

Vaginitele (inflamația mucoasei vaginale) apar secundar infecțiilor cu transmisie
sexuală; cel mai frecvent, sunt incriminate trei microorganisme : Gardnerella spp , Trichomonas vaginalis şi Candida spp.
 Gardnerella vaginalis este un cocobacil ce produce vaginoza bacteriana (o inflamaţie acută cu PMN si celule epiteliale, cu aspect de “cer înnorat” – clue cells pe un fond “cetos” al frotiului – “filmy background”)
 Trichomonas vaginalis este un protozoar, cu aspect de “pară”, sau de “lămâie”, flagelat, cu citoplasmă palidă şi nucleu central. Pe frotiu, apare “falsa eozinofilie”, agregate nodulare de PMN (“canon-balls”) și asocierea cu Leptothrix  Candida albicans este un fung ce se poate prezenta sub formă vegetativă de “bastonaş” (hife pseudoseptate) sau sub formă de spori.
Alte vulvo-vaginite apar prin infecţia cu virusul Herpes Simplex 2 ce produce o serie de vezicule intraepiteliale, pline cu un lichid seros şi cu celule epiteliale cu nucleu “în teanc de farfurii” – aspect morular (“molding”) – pe frotiu
Infecţia cu Treponema pallidum duce la apariţia sifilisului primar, manifestat prin şancrul dur şi adenopatia satelită inghinală.
O altă infecţie poate fi cea cu Chlamydia trachomatis, caracterizată histologic prin infiltrate limfocitare nodulare la nivelul stromei cervicale.
Condilomul este leziune epitelială scuamoăsă cauzată de infecţia cu HPV (human papilloma virus), transmisă pe cale sexuală (tipurile 16 şi 18 au potential oncogen).  HPV determină un efect citopatic nuclear incluzionar la nivelul celulelor epiteliale superficiale si intermediare
Macroscopic, condilomul poate fi plan sau acuminat - sub forma unor vegetaţii, cu aspect de “fire de iarbă” sau “creastă de cocoş”, pe vulvă, vagin sau col uterin. Microscopic se caracterizează prin:
 akantoză,
 parakeratoză,
 infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar şi
 prezenţa koilocitelor (celule epiteliale infectate cu HPV, care au un nucleu mare, neregulat, “în stafidă”, cu halou clar perinuclear)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
6
Q

afectiuni inflamatorii

A

Cervicitele sunt inflamaţii ale mucoasei colului uterin şi pot fi acute sau cronice.
Cervicitele cronice sunt frecvente şi se caracterizează prin:
 un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar nespecific şi
 metaplazia scuamoasă a epiteliului endocolului
 cervicita cronică se poate asocia cu dilatarea chistică a glandelor endocervicale (“ouă” Naboth) sau cu apariţia unor polipi hiperplazici microglandulari endocervicali.
Hiperplazia endocervicală microglandulară poate apărea în sarcină şi în tratamentul cu pilule contraceptive pe bază de progesteron

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
7
Q

neoplazia intraepiteliala cervicala

A

Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) se caracterizează histologic prin:
 atipii nucleare + hipercelularitate focală + pierderea polarităţii celulare Evoluţia de la CIN1 la carcinom invaziv se face după schema: CIN1  CIN2  CIN3  CIS  carcinom microinvaziv  carcinom invaziv

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
8
Q

endometrioza

A

Defineşte prezenţa unui ţesut endometrial ectopic (care “nu este la locul lui”), compus din
glande endometriale şi stromă. Endometrioza poate fi de 2 tipuri :
 endometrioză internă (localizată în miometru; poate asocia proliferarea musculaturii netede miometriale şi atunci poartă denumirea de adenomioză nodulară)
 endometrioza externă (în afara uterului) care poate fi intraperitoneală sau extraperitoneală.
Se descriu 3 mecanisme în apariţia endometriozei:
 menstruaţia retrogradă,
 metaplazia mezoteliului peritoneal şi
 diseminarea metastatică endometrială.
Apare în ovare, pe suprafaţa peritoneală, pe cicatrici laparoscopice, ombilic, vagin, vulvă şi apendice
În ovar, are ca rezultat hemoragia şi producerea aşa – numitelor “chisturi ciocolatii”
Adenomioza(Endometrioza interna)- Aspecte Macroscopice
Adenomioza afectează mai ales peretele posterior uterin. Acesta poate avea aspect
normal sau mărit de volum. La secționare, miometrul este îngroșat, cu aspect trabecular sau spongios, cu multiple zone roșiatice de talie mica, unele cu aspect chistic-hemoragic(,, chisturi ciocolatii”) Adenomioza poate interesa si leziunile nodulare leiomiomatoase. La pacientele în vârstă, uterul este atrofic, în ciuda focarelor de adenomioză.
Hiperplazia endometrială
Hiperplazia endometrială reprezintă o proliferare glandulară a endometrului ce poate fi
simplă sau complexă. Fiecare, la rândul ei, poate fi tipică sau atipică. Hiperplazia endometrială tipică simplă (glandulo-chistică) se caracterizează prin prezenţa unor glande endometriale dilatate chistic, cu forme şi mărimi variate, tapetate de un epiteliu cubo-cilindric, ce dau în ansamblu un aspect “de şvaiţer”.
Hiperplazia complexă (adenomatoasă) poate fi tipică sau atipică.
Cea tipică se caracterizează prin proliferarea unor structuri glandulare aglomerate, cu pattern “budding and tufting” (“înmugurite”), tapetate de celule cilindrice înalte, cu stromă prezentă.
Hiperplazia complexa atipică (adenomatoasă) se prezintă ca o proliferare gandulară, cu aspect de glande “spate în spate” , cu pleomorfism celular, nuclei hipercomatici şi uneori atipici şi cu stromă ednometrială citogenă redusă (diagnostic diferenţial cu adenocarcinomul bine diferenţiat).
Hiperplazia endometrială- Aspecte Macroscopice
Mucoasa uterină este ingroșată focal sau difuz ( > 5 mm cat este normal in perioada de
proliferare), roșiatică, sângerandă, consistență moale. În hiperplazia simplă (glandulo-chistică) dilatații chistice se pot observa cu ochiul liber (aspect de brânză Schweizer). Hiperplazia poate aparea si in contextul unui polip endometrial.
Hiperplazia endometrială simplă fără atipii (glandulo-chistică)- Aspecte microscopice Proliferare glandulară tubulară, cu glande de talie variată, formă ușor neregulată, unele
dilatate chistic. Epiteliul glandular este unistratificat sau speudounistratificat, cilindric în glandele nedilatate și cubic/aplatizat in cele dilatate chistic.
Celulele au citoplasmă amfofilă, activitate mitotică redusa, fără atipii.Corionul este dens celular, bine vascularizat, cu sau fără sufuziuni hemoragice. Celulele stromale sunt rotund-ovalare, uniforme, cu citoplasma indistinctă și activitate mitotica variabilă Glande aglomerate, de formă neregulată, ramificate ,, înmugurite’’ cu excrescente papilare sau pseudopapilare si stroma puțină între ele (aspect de glande,,spate in spate’’). Pot exista atipii citologice ( hiperplazie endometrială complexă cu atipii) Conform OMS, hiperplazia endometrială poate fi de 4 tipuri: simpla , complexa , simpla cu atipii, complexa cu atipii.
Hiperplazia endometrială atipică este considerată o leziune monoclonală, cu creșterea focală independentă, evolutivă, neresponsivă la tratament hormonal ce include leziuni heterogene (uneori poate asocia focare de adenocarcinom endometrial ) si intotdeauma se apreciaza prin raportare la arhitectura endometrului normal.
* 90% din hiperplaziile simple si complexe pot regresa spontan.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
9
Q

cancerul de col uterin

A

Majoritatea cancerelor cervicale sunt precedate de leziuni premaligne. Acestea pot
persista in stadiu non-invaziv o perioada indelungata de timp, descuamand celule atipice evidentiate prin examinare citologica.
Leziunile precanceroase (neoplazii intraepiteliale cervicale – CIN I, II si III) reprezinta etape succesive ale aceluiasi proces si nu evolueaza toate invariabil spre o forma invaziva de cancer , unele chiar pot regresa.
Riscul progresiei creste odata cu severitatea leziunii. Evoluţia de la CIN la CIS (carcinom in situ) se face în ~ 12-15 ani.
Carcinomul de col uterin se asociază din punct de vedere epidemiologic cu :  infecţia cu HPV 16, 18 şi HSV 2
 contacte sexuale cu parteneri multipli (> 6) şi viaţă sexuală începută la vârstă mică (~16 ani)
 igienă locală deficitară
 multiparitate
Studiile cu G-6Pdeh (glucozo-6 fosfat dehidrogenază) au arătat că ~ 95% din carcinoamele cervicale au originea într-o singură celulă suşă, cu punct de plecare în joncţiunea scuamo-cilindrică (teoria clonală).
Clinic se manifestă prin triada : hemoragie + leucoree + dispareunie (durere la contact sexual).
Apariţia carcinomului de col uterin este determinată de transformarea neoplazică a celulelor epiteliale cervicale, şi trecerea prin stadiul de CIN (neoplazie intraepitelială cervicală). Evoluţia de la CIN la CIS (carcinom in situ) se face în ~ 12-15 ani. Carcinomul in situ este o leziune malignă în care celulele neoplazice nu au depăşit membrana bazală. Histopatologic, se prezintă sub 3 forme :
 CIS cu celule mici : celule rotund-ovalare, dispuse în “şir indian”, bazofile cu raport N/C  1; ocazional există “saci de PMN” (celule maligne ce au fagocitat PMN = canibalism celular)
 CIS keratinizat : grupuri neregulate, de celule maligne, cu aspect nodular, cu perle keratozice
 CIS non-keratinizat : grupuri rotunde, regulate de celule, fără perle keratozice; celulele din acest tip pot fi celule “fibră” (spindle-cell), celule “mormoloc” (tad-pole cell) sau celule intermediare (din al”treilea grup”) Carcinoamele invazive de col uterin pot fi: carcinoame epidermoide (~ 90%), adenocarcinoame sau carcinoame cu celule clare (mezonefroide).
Carcinomul epidermoid microinvaziv depăşeşte membrana bazală, cu invazie minimă ( ~ 3 mm în profunzime şi 7 mm în lateral); extensia se face în model “spray-like” şi prinde 1 - 3 ganglioni regionali.
Carcinomul epidermoid invaziv se prezintă macroscopic cu aspect vegetant, ulcerat sau infiltrativ, cu hemoragii şi necroze, în apropierea orificiului extern al colului.  Microscopic, celulele pleacă din joncţiunea scuamo-cilindrică, pătrund în stromă şi pot keratiniza, ducând la apariţia unor forme bine, mediu sau slab diferenţiate de cancer.
 Prezenţa perlelelor orto- sau parakeratozice arată dezvoltarea unui carcinom scuamos bine diferenţiat, iar lipsa keratinizării indică evoluţia spre un carcinom slab diferenţiat
Adenocarcinomul apare post-menopauză, frecvent la femei obeze, cu HTA, diabet sau la nulipare. Se distig forme de la bine diferenţiate (cu formare de glande), moderat sau slab diferenţiate (cu formare de plaje solide). Poate prezenta zone mucinoase sau poate avea diferentiere scuamoasa (carcinom adenoscuamos şi adenoachantom). Carcinomul cu celule clare (mezonefroid) apare ~ 1% din cazuri, cu supravieţuire de ~ 40% la 5 ani. Se caracterizează prin formarea de glande şi papile tapetate de celule clare, cu citoplasma abundentă (celule “hobnail” – în “ţintă de pantof”).
Diseminarea cancerului de col uterin se poate face prin extensie prin contiguitate în vagin, parametre, rect, vezică urinară, prin extensie hematogenă (cu metastaze pulmonare şi hepatice) sau prin extensie limfatică în ganglionii iliaci interni, externi, sacraţi şi lombo-aortici Aspecte Microscopice
Carcinomul epidermoid (scuamos) e constituit dintr-o proliferare de celule tumorale mari, poligonale, cu margini tumorale distincte, citoplasmă eozinofilă, nuclei cu pleomorfim variabil si figuri mitotice tipice si atipice.
Celulele sunt dispuse in plaje solide, înconjurate de o stromă dezmoplazică conjunctivo-vasculară bine reprezentată, cu moderat infiltrat inflamator limfoplasmocitar. Uneori, celulele sunt izolate în stromă dezmoplazică.
Carcinoamele pot fi keratinizante (cu formare de perle para sau ortokeratotice) mai bine diferentiate sau nekeratinizant (fără globi cornosi, dar se pot intâlni diskeratocite) mai slab diferențiat
Se descrie (conform FIGO) și carcinomul scuamos microinvaziv (adancimea invaziei este de până in 3 mm , iar lățimea plajei de invazie până în 7 mm).
Stadiul
Extensie
Supraviețuire la 5 ani
I
Limitat la cervix
90%
II Invazia vaginului superior sau parametre 75%
III Invazia vaginului inferior, uretere sau perete pelvin
30%
IV Invazia rectului, vezicii urinare sau dincolo de pelvis
10%

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
10
Q

carcinomul endometrial

A

Adenocarcinomul endometrial se prezintă ca o proliferare neoplazică malignă cu
diferențiere glandulară, formată din glande “spate în spate”, fără stromă, cu invaginări epiteliale ce dau aspectul de “glandă în glandă”.
Supravieţuirea în stadiul I este de 75% la 5 ani.
Din punct de vedere clinico-bilogic, pacientele cu adenocarcinom endometrial, se pot încadra în două grupe de prognostic:
 grupa cu prognostic favorabil: la femei perimenopauză cu hiperestrogenism şi hiperplazie glandulară endometrială
 grupa cu prognostic defavorabil: la femei postmenopauză, fără stimuli estrogenici şi fără hiperplazie glandulară endometrială
Histopatologic, sunt descrise 3 mari subtipuri morfologice:
 ADK endometrioid (~ 60%) – format din celule cubo-cilindrice cu nuclei veziculosi, cu dispozitie in tubi; poate avea diferentiere scuamoasa (carcinom adenoscuamos, adenoachantom), poate avea secretie PAS (+) sau poate prezenta poiectii papilifere digitorme intra-luminale
 ADK papilar seros – celule cilindrice cu nuclei omogeni, bazofili, la polul bazal, ce tapeteaza axe conjunctivo-vasculare, cu formare de papile, uneori secundare sau tertiare, dand un aspect “arborescent”
 ADK cu celule clare – celule “hobnail” in plaje
Diseminarea se poate face prin:
 Invazie directa in miometru, parametre → vezica urinară, rect (prin continuitate)  Diseminare pe calea trompei uterine → ovare
 Diseminare limfatica → ggl. paraaortici
 Diseminare vasculara → plămân (în special ADK papilar si cu celule clare, care au prognosticul cel mai rezervat)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
11
Q

carcinomul endometrial

A

Adenocarcinomul endometrial se prezintă ca o proliferare neoplazică malignă cu
diferențiere glandulară, formată din glande “spate în spate”, fără stromă, cu invaginări epiteliale ce dau aspectul de “glandă în glandă”.
Supravieţuirea în stadiul I este de 75% la 5 ani.
Din punct de vedere clinico-bilogic, pacientele cu adenocarcinom endometrial, se pot încadra în două grupe de prognostic:
 grupa cu prognostic favorabil: la femei perimenopauză cu hiperestrogenism şi hiperplazie glandulară endometrială
 grupa cu prognostic defavorabil: la femei postmenopauză, fără stimuli estrogenici şi fără hiperplazie glandulară endometrială
Histopatologic, sunt descrise 3 mari subtipuri morfologice:
 ADK endometrioid (~ 60%) – format din celule cubo-cilindrice cu nuclei veziculosi, cu dispozitie in tubi; poate avea diferentiere scuamoasa (carcinom adenoscuamos, adenoachantom), poate avea secretie PAS (+) sau poate prezenta poiectii papilifere digitorme intra-luminale
 ADK papilar seros – celule cilindrice cu nuclei omogeni, bazofili, la polul bazal, ce tapeteaza axe conjunctivo-vasculare, cu formare de papile, uneori secundare sau tertiare, dand un aspect “arborescent”
 ADK cu celule clare – celule “hobnail” in plaje
Diseminarea se poate face prin:
 Invazie directa in miometru, parametre → vezica urinară, rect (prin continuitate)  Diseminare pe calea trompei uterine → ovare
 Diseminare limfatica → ggl. paraaortici
 Diseminare vasculara → plămân (în special ADK papilar si cu celule clare, care au prognosticul cel mai rezervat)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
12
Q

tumori ale corpului uterin

A

Conceptul de tumoră stromală endometrială cuprinde 3 entităţi :
 stromatoza nodulară: celule fusiforme, dispuse concentric perivascular, ce formează “noduli”, fără activitate mitotică;
 mioza stromală endolimfatică: celule alungite, fusiforme, dispuse în fascicule, cu tendinţa de invazie în limfatice, fără activitate mitotică
 sarcomul stromal endometrial (celule fusiforme ce prezintă mitoze numeroase). IHC (+): Vim, CD10, ER, PgR
Tumora mulleriană mixtă (carcinosarcomul) / tumora mixta mezodermala) este o proliferare neoplazică malignă bifazică, epitelială (tubulară) şi mezenchimală, cu celule fusiforme dispuse în fascicule, uneori cu elemente heterologe, cum ar fi prezenţa cartilajului sau a mușchiului striat.
Adenosarcomul este o tumoră caracterizată prin proliferarea adenomatoasă benignă a componentei epiteliale, însoțită de proliferarea malignă a componentei stromale a peretelui uterin.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
13
Q

leiomiofibrom uterin

A

Leiomiomul este o proliferare tumorală benignă hormono-dependentă cu originea în
țesutul muscular neted. Tumora se dezvoltă frecvent la femei adulte cu hiperestrogenism. Macroscopic, se prezintă ca un nodul încapsulat, bine delimitat, albicios, cu aspect de fascicult pe secțiune, cu localizare submucoasă, intramurală sau subseroasă Se poate hialiniza si calcifica. Poate suferi procese de degenerescență chistică. Se poate torsiona, poate comprima țesuturile înconjuratoare și poate avea focare hemoragice sau arii de ulcerație.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
14
Q

leiomiofibrom

A

Microscopic, se caracterizează prin proliferarea unor fibre musculare netede dispuse în
fascicule, incluse într-o stromă fibro-conjunctivă
Celulele fusiforme au nucleu cu aspect “in trabuc” (diagnostic diferențial cu fibroblastul – nucleu ascutit la capete), cu dispozitie in fascicule întretăiate, incluse intr-o stroma conjunctivă.
Varianta: leiomiom epitelioid
IHC: SMA (alfa-actina mușchiului neted)

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
15
Q

leiomiosarcom

A

Proliferare neoplazică malignă stromală compusă din celule alungite, cu citoplasmă
eozinofilă, fibrilară, dispuse în benzi şi fascicule, care uneori se intersectează în unghi drept. Se descriu mai multe subtipuri morfologice : bine diferenţiat, epitelioid, mixoid, pleomorf sau dediferenţiat.
Metastazează frecvent pe cale hematogenă în plămân şi ficat; prognosticul este defavorabil când diametrul tumorii este > 6 cm, când există hemoragie şi necroză tumorală sau > 5 mitoze / HPF (câmp cu obiectiv mare - 40x).
Imunohistochimic,celulele tumorale sunt pozitive la alfa actina muşchiului neted, desmină, caldesmonă.

How well did you know this?
1
Not at all
2
3
4
5
Perfectly
16
Q

chisturi ovariene non-neoplazice

A

Chistul mezotelial de incluzie – tapetat de epiteliu cubic de înveliș ovarian;prezintă conținut
seros
Chistul folicular – tapetat de celule granuloase, cu secreție de estrogeni
Chistul luteal – tapetat de celule granuloase luteinizate, cu secreție de progesteron Chistul tecal luteinizat – tapetat de celule tecale, multiple, bilaterale, pline cu lichid seros – cauzat de nivele crescute de gonadotrofine
Sindromul Stein-Leventhal:
- Histopatologic: multiple chisturi subcapsulare mici + fibroză intensă subcapsulara + hiperplazie stromala
- Clinic: obezitate + hirsutism + acnee + ciclu menstrual neregulat; cicluri anovulatorii - Pacientele au nivele scazute de FSH si PgR si nivele crescute de LH si ER, cu risc de hiperplazie endometriala si evolutie spre un carcinom endometrioid

17
Q

tumorile epiteliale ovariene

A

Tumori epiteliale
Se consideră că dezvoltarea tumorilor epiteliale ovariene se realizează conform cu
următoarea schemă :
Epiteliu celomic embrionar → epiteliu de înveliş ovarian → tumoră epitelială → → diferenţiere endocervicală → tumoră mucinoasă
→ diferenţiere tubară → tumoră seroasă
→ diferenţiere tranziţională → tumoră Brenner
→ diferenţiere endometrială → carcinom endometrioid / mezonefroid Chistadenomul seros se prezintă ca o tumoră benignă, sub forma unei proliferări adenomatoase, cu formare de chisturi tapetate de un singur rând de celule cubice aşezate pe o membrană bazală şi cu secreţia unui lichid seros.
În chistadenomul mucinos, se identifică o proliferare de celule cilindrice, înalte, aşezate pe un singur rând, cu secreţie de mucus PAS (+)
 Prin rupere, poate da pseudomixoma peritonei (însămânţarea tumorală a cavităţii peritoneale).
Se descrie şi varianta papiliferă (chistadenoame papilifere ovariene) în care apar proliferări papilare sub forma unor papile cu un ax conjunctivo-vascular tapetat de celule cubo-cilindrice şi prezenţa în stromă a corpilor psamomatoşi (concreţiuni laminare proteo-calcare).
IHC: CK7, CA-125
Chistadenomul papilifer seros ovarian
Aspecte Macroscopice
Formațiune tumorală chistică, perete extern neted, desen vascular evident, perete subțire, transparent, focal alb-sedefiu.
Tumora multiloculară, cu perete neted ce prezinta vegetații papilare
Aspecte Microscopice
Epiteliul care delimitează cavitatea chistului este format dintr-un singur strat de celule inalte sau ciliate, fără atipii.
Stroma poate fi edematoasă sau fibroasă cu sau fără corpi psammoma (aici intr-un chistadenom papilifer ovarian borderline)

Tumori epiteliale ovariene
Tumorile seroase / mucinoase border-line sunt tumori la limita malignităţii, caracterizate
prin proliferarea în straturi (< 4 straturi) a unor celule cubo-cilindrice, ce pot prezenta atipii şi mitoze, care nu depăşesc membrana bazală, dar pot prezenta proliferări papilifere intrachistice.
Tumorile pot prezenta axe papilare conjunctivo-vasculare cu ramificatii arborescente ierarhice (papile secundare sau tertiare) sau non-ierarhice (papile filiforme cu aspect în “filigran”)
Corespondentul malign al chistadenomului seros / mucinos ovarian este chistadenocarcinomul seros, respectiv mucinos.
Carcinomul endometrioid este un adenocarcinom asemănător cu cel endometrial: proliferare glandulară “spate în spate”, cu forme de la bine diferenţiat (formare de tubi) până la slab diferenţiat (formare de plaje solide).
Carcinomul mezonefroid este un carcinom cu celule clare, cu citoplasma abundentă (celule “hobnail”).
Tumora Brenner este o proliferare de celule cu diferențiere tranziţională (asemănătoare epiteliului stratificat de tip tranzițional), cu citoplasmă clară și nuclei în “bob de cafea”, dispuse în insule înconjurate de o stromă densă
Se poate asocia cu chistadenoame mucinoase ovariene
Poate fi benignă, border-line (tumora Brenner proliferantă) sau malignă (axe conjunctive tapetate de un epiteliu tranzitional stratificat, cu pleomorfism și mitoze atipice). Uneori poate avea degenerescenţă chistică centrală sau secretie PAS (+). Tumora Brenner benignă:
 Metaplazie uroteliala a epiteliului coelomic de invelis ovarian  Varianta de adenofibrom: epiteliu tranzitional + stroma fibroasa abundenta
Tumori epiteliale ovariene cu celule tranzitionale
Tumorile ovariene cu celule tranzitionale: ~ 2 - 3% din totalul tumorilor ovariene Tumora Brenner border-line:
 Axe papilare conjunctive tapetate de un epiteliu tranzitional
Tumora Brenner malignă:
 Carcinom tranzițional cu componentă de tumoră Brenner benignă sau border-line
IHC: CK7, uroplakina, trombo-modulina
 Formele border-line exprimă p63 !
Carcinom tranzițional
 Nu are componentă de tumoră Brenner
 Diagnostic diferențial: metastaze de carcinom tranzitional de vezica urinară, forme nediferentiate de carcinoame serosae
 IHC: CK7, CA-125, mezotelină

18
Q

tumori cu celule germinale

A

Teratomul este o tumoră disembrioplazică, cu celule germinale, ce pot dezvolta structuri
histologice din toate cele 3 foiţe embrionare (endoderm, mezoderm, ectoderm) şi conţine ţesuturi mature variate, cu dispoziţie dezorganizată .
Teratomul histioid derivă dintr-o singură foiţă embrionară (teratom monodermic; ex.: struma ovarii – proliferare exuberanta a unui tesut tiroidian)
Teratomul organoid derivă din 2 foiţe embrionare (teratom didermic) Teratomul organismoid derivă din toate cele 3 foiţe embrionare (teratom tridermic; ex.: chistul dermoid ovarian).
Teratoamele mature sunt benigne şi se pot prezenta macroscopic sub formă solidă, chistică sau mixtă.
Cel mai tipic exemplu îl constituie chistul dermoid ovarian.
- Macroscopic, se prezintă sub forma unui chist unilocular, cu perete fibros, cu o proeminenţă centrală (protuberanţa cefalică a lui Rokitansky) şi cu conţinut variat : păr, dinţi, ochi, epitelii etc. (“organism caricatural”).
- Microscopic , este compus din epitelii cilindrice, scuamoase, tesut conjunctivo-adipos, cartilaj, muschi neted
Teratoamele imature sunt maligne şi sunt compuse din ţesut embrionar nediferenţiat, sub forma unui ţesut neural imatur cu dispoziţie “în rozete” sau tubi neurali. Poate avea câteva tipuri histologice: poliembriomul (cu formare de corpi embrioizi – resturi alantoide dezvoltate intr-o stroma densa), teratomul intermediar, teratomul trofoblastic.
Disgerminomul este echivalentul seminomului testicular şi este compus din celule rotunde sau poligonale, cu citoplasmă clară și nucleu rotund mare, grupate în insule, încojurate de septuri conjunctive infiltrate cu limfocite T (UCHL1+)
Tumora de sac Yolk (sac vitelin) are caracteristic corpii glomeruloizi (Schiller-Duval). Ei sunt compuşi dintr-o papilă cu un ax conjunctivo - vascular, delimitată de celule rotunde; papila proemină în interiorul unui chist delimitat de celule tumorale embrionare.

19
Q

tumori stromale

A

Tumora de granuloasă prezintă o proliferare de celule poligonale cu “nuclei în bob de
cafea”,dispuse sub forma unor foliculi numiţi “corpi Call-Exner” (sunt corpi graafieni atretici). Aceste tumori pot fi de tip juvenil sau de tip adult.
Sunt descrise 3 forme histologice: forma foliculară, forma trabeculară (cu celule dispuse în cordoane) şi forma difuză (cu celule dispuse în plaje solide).
IHC este pozitiva la inhibina, actina (granula paranucleara), S-100 Fibrotecomul este o tumoră stromală benignă ce se caracterizează prin proliferarea unor celule alungite, bombate, (“plump cells”), cu citoplasmă clară și lipide intracitoplasmatice (evidenţiabile prin coloraţia Sudan), cu dispoziţie în “buchete” laxe sau vârtejuri. Uneori, celulele pot fi clare (celule luteinizante)
Arenoblastoamele (androblastoame) sunt tumori rare, cu celule Sertoli-Leydig, dispuse în tubi sau cuiburi.
Pot fi cu structură tubulară simplă sau tubulară complexă (celule cilindrice dispuse in jurul unor corpi hialini = tumora de cordoane sexuale cu tubi anulari ). Coexistența unei tumori de granuloasă cu elemente de arenoblastom atrage denumirea de ginandroblastom.
Fibromul ovarian este o tumoră benignă, caracterizată prin proliferarea în fascicule si vartejuri a unor celule fusiforme stromale
- Sindromul Demon Meigs: fibroame ovariene bilaterale asociate cu ascita sau pleurezie

20
Q

patologia salpingelui

A

 Endometrioza salpingiană = prezența de țesut endometrial ectopic (glande
endometriale și stromă endometrială citogenă) în peretele trompei uterine  Sterilitate secundară malformațiilor sau infecției cu Chlamydia trachomatis  Infecții acute – Neisseria gonorrhoeae sau cronice – TBC, sifilis
 Sarcina ectopica tubară
 Chisturi seroase paratubare
 Hiperplazia pseudo-epiteliomatoasă (dg. dif. cu ADK salpinge)
 Tumori maligne salpingiene

21
Q

mastitele

A

Sunt infecţii ale sânului şi pot fi acute, cronice sau leziuni cu caracter reactiv.
Mastita acută supurativă apare prin fisuri ale mamelonului şi infecţia cu Staphylococcus aureus sau Streptococcus spp. în timpul lactaţiei; poate evolua spre un abces mamar ce necesită drenare chirurgicală.
Mastita cronică cu plasmocite apare frecvent la femei multipare, în decadele 5-6 de viaţă, se poate asocia cu adenoame hipofizare şi cu un nivel crescut de prolactină; se caracterizează prin:
 infiltrate plasmocitare periductale şi în pereţii ductelor,
 ectazii ductale (dilataţii ale ductelor ce sunt pline cu secreţie lactată uscată) şi  fibroză periductală..
Leziunile reactive apar în traumatisme ale sânului, cu necroză grăsoasă sau în implanturi cu silicon ce pot produce granuloame de corp străin (pe secţiune, siliconul are aspect de “fagure de miere”).

22
Q

masopatia fibrochistica

A

Este o formă de hiperplazie ce implică elemente epiteliale şi stromale, fiind cauzată de un
răspuns anormal al țesutului mamar la hormoni (în special PR, E. și prolactină). Este o afecțiune foarte frecventă (mai ales la femeile fertile, între 25-45 ani) ce poate simula clinic, radiologic si histologic un carcinom mamar. Afecțiunea este, în general, bilaterală și afecteaza mai ales cadranul supero-extern.
Sinonime: mastopatia Reclus, boala Reclus-Schimmelbusch, boala Bloodgood, boala Cooper, boala Tillaux-Phocas, mastopatie fibrochistică, mastopatia chistică difuză (ICD-10) etc.
Clinic: asimptomatică sau modificări minore (disconfort, mastodinie premenstruala +/- secretie mamelonară); semnele și simptomele regresează dupa menopauză Aspecte macroscopice
Zonele afectate au o consistență crescută, discretă nodularitate sau noduli bine conturați, mobili pe planurile subiacente.
Pe secțiune, se identifică noduli, chisturi multiple unele de culoare albastruie, (blue-domed cysts) cu diametru variabil (1-5 cm) cu conținut lichidian clar sau hemoragic, uneori de culoare închisă și septuri fibro-glandulare grosolane. Stroma din jur este densă, de consistență fermă,cu margini neregulate.
Aspecte microscopice
Modificările fibro-chistice interesează TDCL (unitatea ducto-lobulară terminală) și stroma din jur.
Se descriu 2 forme histologice :
 forma simplă, non-proliferativă cu fibroză + dilataţii chistice ductale (delimitate de epiteliu simplu cubic, cilindric sau atrofic) +/- metaplazie apocrină (celule mari, poligonale, cu citoplasma acidofila, nuclei mici, rotunzi, hipercromatici și polul apical ,, înmugurit”~ sunt asemanatoare celulelor glandelor sudoripare apocrine; celulele pot forma structuri papilare). Nu reprezintă factor de risc pentru carcinomul mamar.  forma proliferativă include hiperplazia epitelială (de la ușoară, floridă cu sau fără atipii pana la CIS: DCIS sau LCIS) și adenoza sclerozantă (proliferarea ductelor mici, a celulelor mioepiteliale-adenoza si zone de scleroza) Modificarile se pot confunda cu un carcinom invaziv.
Alte aspecte microscopice asociate: stroma fibroasă, inflamație cronică stromală (limfocite, plasmocite, macrofage ,,spumoase’’ )

23
Q

adenoza

A

Se caracterizează printr-o hiperplazie ductală și lobulară
Asocierea adenozei cu o fibroză intensă produce adenoza sclerozantă, ce poate fi confundată clinico-radiologic cu o tumoră mamară malignă (histopatologic, diagnostic diferenţial cu carcinomul tubular).
Hiperplazia ductală atipică creşte riscul dezvoltării unui carcinom mamar.

criterii de diferentiere intre hiperplazia ductala si carcinomul ductal in situ

hiperlazia ductala
>1populatie celulara
nuclei paraleli cu lumenele secundare
axe conjunctivo-vasculare prezente
punti celulare incurbate (‘streaming’)
celule mioepiteliale prezente

carcinomul ductal in situ
1 populatie celulara
nuclei perpendiculari pe lumenele secundare
axe conjunctivo-vasculare absente
punti celulare rigide (“roman bridges”)
celule mioepiteliale absente

24
Q

tumori benigne

A

Fibroadenomul este cea mai frecventă tumoră benignă mamară ce apare la femei tinere (20-30 ani) sub forma unei proliferări hiperplazice nodulare hormono-dependente. Macroscopic, se prezintă sub forma unui nodul unic, mobil, ferm, bine delimitat, cu un diametru ~ 1-4 cm.
Microscopic, are 2 componente histologice: una epitelială, sub forma unor structuri glandulare delimitate de epiteliul ductal şi o componentă stromală, reprezentată de ţesut conjunctiv lax în jurul zonelor canaliculare.
În funcţie de predominanţa uneia din cele 2 componente, fibroadenomul poate fi:  pericanalicular sau
 intracanalicular (stroma fibroasă este abundentă şi comprimă ductele, dând aspectul de “coarne de cerb”)
Tumora phyllodes a fost descrisă prima oară ca cystosarcoma phyllodes, în 1838 de Johannes Muller (tumora în “frunză de ferigă”).
Macroscopic, se prezintă ca un nodul rotund, solid, alb-cenuşiu, uneori cu degenerescenţă chistică sau infarcte hemoragice, apărând la femei în jurul vârstei de 40-45 de ani. Microscopic, se urmăresc 2 elemente de diagnostic:
 hipercelularitatea stromală şi
 structuri tubulo-glandulare benigne, tapetate de un epiteliu cubic sau turtit, uneori cu aspect de fante înguste
Componenta stromală are aspect fibroblastic, uneori cu focare de ţesut adipos matur. Imunohistochimic, tumora phyllodes arată pozitivitate la CD34 şi bcl-2
Varianta malignă prezintă:
 pleomorfism nuclear cu mitoze atipice,
 hiperproliferarea stromei sarcomatoase, cu dediferenţiere liposarcomatoasă, fibrosarcomatoasă sau de tip histiocitom fibros malign,
 uneori cu metaplazie cartilaginoasă sau osoasă.
IHC: varianta malignă este CD117+.
Metastazele pot fi:
 hematogene (pe cale sangvină) în plămân şi oase, cu elemente stromale,  excepţional, pe cale limfatică în ganglionii axilari.

25
Q

papilomul intraductal

A

Papilomul intraductal apare în ductele lactifere mari, ca o masă polipoidă < 3 cm, palpabilă
subareolar, la femei cu vârsta medie de 40 – 50 de ani.
Microscopic, se observă 2 elemente de diagnostic :
 arhitectură arborescentă cu papile cu stromă abundentă
 papilele sunt delimitate de 2 rânduri celulare:
- 1 rând bazal de celule mioepiteliale şi
- 1 rând de celule cubo-cilindrice spre lumen

26
Q

carcinomul ductal in situ

A

Carcinomul ductal in situ este un carcinom mamar intraductal care nu a depășit
membrana bazală
Poate avea mai multe tipuri de arhitectură:
 pattern cribriform (spaţii chistice mici, între celulele tumorale, cu aspect “ciuruit”)
 comedocarcinom (prezintă necroză centrală tumorală)
 pattern micropapilar
 pattern solid.

27
Q

boala paget mamara

A

Apare la nivelul mamelonului, prin invazia epidermală (din aproape în aproape de-a
lungul ductelor mamare) a celulelor tumorale dintr-un carcinom ductal in situ şi conţine celule Paget
Celulele Paget sunt de talie mare, poligonale, eozinofile, uneori cu citoplasmă clară, cu nucleu central, veziculos. Positive IHC la CK7.

28
Q

cancerul mamar

A

Apare la femei de orice vârstă, frecvent în cadranul supero-extern, pe o leziune displazică
sau de novo.
Se prezintă ca o masă nodulară, slab delimitată, albicioasă, infiltrativă în țesutul conjunctivo-adipos înconjurător.
Cand proliferarea fibroasă este marcată (reacţie desmoplazică), tumora are consistenta fermă (aspect de ,,schir mamar’’); alteori, tumora poate avea puţin ţesut conjunctiv şi este moale (carcinom medular).
Histopatologic, se descriu carcinoame ductale (90-95%) sau lobulare, acestea la rândul lor putând fi in situ sau invazive.
Diseminarea:
 Diseminare perineurală sau limfatică, cu:
 MTS limfatice în ggl. axilari, mamari interni si contralaterali  Limfangita carcinomatoasă → piele în “coaja de portocală” (peau d’orange)  Pe cale sangvină → plămâni, oase, ficat
Tipuri histopatologice de CDI
Carcinomul ductal invaziv este un adenocarcinom desmoplazic solid, cu model de
creştere radiar
CDI este compus din glande şi plaje ceulare solide, uneori în trabecule, incluse într-o stromă fibroasă dispusă în benzi.
Are un prognostic defavorabil
Carcinomul tubular este format din celule epiteliale cubo-cilindrice dispuse în tubi bine individualizaţi, incluşi într-o stromă conjunctivă fibroasă.
Are prognostic excelent; dg. dif. carcinomul secretor
Carcinomul medular se caracterizează prin plaje întinse de celule poligonale, compacte, cu aspect sinciţial, ce nu formeaza structuri glandulare sau trabeculare, cu stromă redusă, înconjurate de multe limfocite.
Prognostic favorabil
Carcinomul mucinos conţine “lacuri” de mucus, în care “plutesc” insule de celule tumorale sau celule “în inel cu pecete”.
Prognostic favorabil
Carcinoamele ductale invazive se pot grada utilizând scorul Scarf Bloom Richardson
(1975, actualizat Elston Ellis) :
 formare de tubi și glande: bine diferenţiat (> 75% - 1 punct), moderat diferenţiat (2 puncte), slab diferenţiat (< 10% - 3 puncte)
 anizocarie = pleomorfism nuclear (de la 1  3 puncte)
 mitoze atipice (de la 1  3 puncte)
Scorul minim este 3 (tumoră cu grad scăzut de malignitate), iar scorul maxim este 9 (cu grad înalt de malignitate).

29
Q

carcinomul ductal invaziv

A

Factorii de prognostic defavorabil în tumorile mamare sunt reprezentaţi de:
 tumora primară > 2 cm
 aderența la ţesuturile înconjurătoare
 metastazele în ganglionii axilari sau diseminarea sangvină  gradul tumoral: în gradul I, supravieţuirea este de 85% la 10 ani, în gradul III supravieţuirea este de 45% la 10 ani
 tipul histologic: carcinomul tubular şi medular au prognostic favorabil, comparativ cu celelalte tipuri
Indicele prognostic Nottingham (NPI) = [Dimensiunea tumorii (cm) x 0.2] + [Afectarea ganglionară (1-3)] + [Gradul histologic (1-3)].
Din punct de vedere practic, se delimitează 3 grupe prognostice:
 favorabil (scor < 3.4),
 intermediar (scor: 3.4-5.4),
 defavorabil (scor > 5.4).
Ca urmare, supravieţuirea la 15 ani este de 80% (prognostic favorabil), 42% (prognostic intermediar) şi 13% (prognostic defavorabil).
Imunohistochimic, carcinoamele mamare pot fi pozitive pentru:
 receptori hormonali (estrogen, progesteron),
 c-erbB2 (factor de agresivitate),
 catepsina D si bcl-2 (factori de invazivitate),
 PCNA, Ki-67 (factori de proliferare),
 EGFR (factor angiogenic)
Pozitivitatea tumorii pentru receptorii de estrogen şi progesteron arată un prognostic favorabil (cu posibilitatea de raspuns la tratamentul cu Tamoxifen sau Raloxifen) c-erb B2 intens pozitiv (+++) corelat cu p53 crescut arată un prognostic defavorabil EGFR evaluează densitatea microvasculară a tumorii.
Pozitivitatea la c-erbB2 (+++) arată indicația pentru tratamentul cu Herceptin. TOP2a (+) se asociază cu rezistența la citostatice (în particular la antracicline)

30
Q

carcinomul lobular

A

Carcinomul lobular “in situ” este multifocal şi este compus din mase compacte insulare
de celule mici, cu nuclei rotunzi, uniformi.
Carcinomul lobular invaziv se caracterizează prin:
 prezenţa unor celule cu caracter discoeziv, dispuse “în şir indian”, şi  o reacţie desmoplazică severă (fibroză intensă).
Ocazional, celulele tumorale pot conține o vacuolă de mucus perinuclear (aspect pseudo-tubular) – dg. dif. CDI
Celulele mai pot prezenta dispoziție în vârtejuri, în țintă (pattern targetoid) sau se pot dispune izolat
Elastoză

31
Q

diagnosticarea leziunilor mamare

A

Triada diagnostica standard este EXAMEN CLINIC RIGUROS+ EXAMINARE PRIN
METODE IMAGISTICE + EXAMEN HISTOPATOLOGIC
Metodele performante de diagnostic au condus la o modificare continuă a cunoștințelor histo-morfologice clasice, la stabilirea și consolidarea factorilor de prognostic, precum și la dezvoltarea de noi terapii țintite cu o eficacitate superioară și cu un impact major în îmbunătățirea calității vieții pacienților
Pertinența examenului imunohistochimic folosind 4 markeri (ER, PR, HER2, Ki67) drept metodă “surogat” pentru profilul genic-molecular a fost certificată de numeroase studii, acest lucru completând diagnosticul clinico-morfologic clasic și fiind un prim pas pentru o abordare diagnostică personalizată.
DATE IDENTIFICARE PACIENT
* Examen extemporaneu
* Examinare macroscopică
* * Tipul specimenului* Tipul intervenţiei chirugicale: * Ganglioni limfatici* Integritatea ţesutului rezecat * Dimensiunea piesei de rezecţie
* Lateralitatea specimenului*Localizarea formaţiunii tumorale
* Dimensiunea formaţiunii tumorale
* Focalitatea tumorală
* Ţesut cutanat
* Mamelonul şi areola mamară: * Muschi scheletic
Examinare microscopică
Gradul de diferenţiere histologică: calcularea scorului histologic Nottingham (modificarea Elston-Ellis a sistemului de grading Scarff-Bloom-Richardson)
Evaluare IHC a TUMorilor mamare maligne
* Are 3 roluri importante:
* să rafineze diagnosticul inițial bazat pe colorația uzuală H&E, stabilind histotipul tumoral cât mai exact sau evidențiind aspecte morfologice particulare.
* Să ofere o imagine de ansamblu asupra fiziopatologiei tumorii
* Să ofere date prognostice și predictive, încadrând tumora respectivă într-o clasă prognostică pe baza testelor IHC surogat molecular (conform recomandărilor de la St Gallen )
Invazia limfovasculară și perineurală
Embolii tumorali limfo-vasculari (LVI) si invazia perineurala (PNI) sunt factori important de prognostic si este esentiala mentionarea lor in raportul histopatologic
Calcificările distrofice
Calcificarile distrofice sunt comune in tumorile mamare, indiferent de natura lor benigna sau maligna (in situ sau invaziva) si trebuie raportate de fiecare data in rapoartele histopatologice. De asemenea se recomanda corelarea aspectelor histopatologice cu imaginile mamografice/radiologice
Examinare microscopică
Evaluarea Răspunsului la tratament
Scoruri de regresie tumorală
Evaluarea histopatologice a raspunsului la tratament permite restadializarea
patologica a leziunilor mamare care au beneficiat anterior de tratament neoajuvant si furnizeaza date cruciale privind evolutia clinica si prognosticul. Pentru tumorile mamare maligne cele mai uzitate sisteme si scoruri de evaluate a raspunsului la tratament sunt: AJCC, Miller-Payne, Sistemul Sataloff, Anderson, RCB. Raspunsul poate fi inaparent (tumora chimiorezistenta), partial sau complet
Testarea genetică a tumorilor mamare maligne
Eficientă pentru pacientele cu suspiciune de carcer mamar ereditar sau care apare în context sindromic
Oferă un tablou mutational complet al leziunilor si oferă informatii prognostice pentru răspunsul la tratament sau riscul de recurentă
Stabilesc clasificarea cancerelor mamare pe baza profilului molecular intrinsec Sunt scumpe si din pacate rar folosite in practica medicala curentă MammaPrint (70-gene assay) şi Oncotype DX (21-gene RS assay) sunt în prezent cele mai utilizate teste de stabilire a profilului genic, în Europa şi în SUA.
Concluzii
* Analiza histopatologica a leziunilor mamare este esentiala pentru conduita diagnostica si stabilirea unei strategii terapeutice
* Analiza imunohistochimica este imperios necesara pentru taxonomierea ulterioara a leziunilor mamare
* Imunomarkerii ER, PR, KI67 si Her2 nu au doar diagnostic, ci sunt marker prognostic-predictivi
* Multifocalitatea este printre cele mai importante cauze ale heterogenității tumorilor mamare.
* Sistemul actual de stadializare este departe de a reprezinta un gold standard * Sistemul pTNM ar trebuie fie să includă un sistem de scoring pe baza unor criterii IHC cu rol prognostic-predictiv pentru a selecta focarul tumoral cel mai agresiv