genital feminin Flashcards
sarcina ectopica tubara
Def: Sarcina ectopică (extrauterină) reprezintă implantarea (nidarea) și dezvoltarea zigotului
în afara endometrului.
După localizare, poate fi : tubară (la nivelul salpingelui/ trompei uterine Falopio, în treimea medie sau distală- 95% din cazuri), ovariană, abdominală/peritoneală, cervicală. Cauze: tulburari de migrație a ovocitului secundar/zigotului la nivelul trompei uterine cauzate de aderențe ale mucoasei (dezvoltate secundar unei salpingite cronice); motilitate tubară anormală datorată unor inflamații sau malformații congenitale sau dobândite. Sarcina tubară este principala cauza a hematosalpinxului. Invazia trofoblastică contribuie la subțierea peretelui tubar, lumenul este dilatat pe seama dezvoltării sacului gestațional. Ruptura peretelui se produce de obicei în lunile a 2-a / 3-a de sarcină și mai precoce in cazul sarcinii ectopice de la nivelul istmului trompei uterine=>hemoragie severă intraperitoneală(tablou clinic de abdomen acut chirurgical)
Aspecte Macroscopice
Salpingele este mărit de volum, cu peretele subțiat și congestiv, acoperit sau nu de cheaguri hematice, cu sau fără lipsă de substanță la nivelul peretelui (sarcina tubară ruptă). La secționare, lumenul e ocupat de cheguri hematice care conțin resturi ovulare/placentare , uneori putându-se evidenția și embrionul sau resturi embrionare. În hematosalpinxul masiv, este greu de indentificat produsul de concepție.
Aspecte Microscopice
Peretele salpingelui este mult subțiat, secundar atrofiei peretelui muscular. În lumen, se observă cheaguri fibrino-hematice, vilozități coriale (formate dintr-un ax conjuctivo-vascular marginit de strat de celule cuboidale –citotrofoblastice si un strat extern de celule mai mari, cu citoplasmă eozinofilă abundentă și numeroși nuclei – sincitiotrofoblastul) și, uneori, structuri embrionare.
Vilozitățile coriale pot fi distrofice. Mezoteliul salpingelui poate avea aspect proliferativ cu formarea de papile si corpi psamomatoși (calcificări concentrice), ca reacție la efracția peretelui tubar. Faldurile mucoasei tubare sunt comprimate de sacul gestațional.
sarcina molara/mola hidratiforma
Def: Boală gestațională trofoblastică cauzată de o fertilizare și gametogeneza anormală,
caracterizată printr-o proliferare și maturare aberantă a trofoblastului, cu formarea unor vili corionici degenerați hidropic și cu grade diferite de proliferare trofoblastică. Mola poate fi completă (totală), parțială și invazivă. În unele cazuri, poate degenera malign într-un choriocarcinom.
Factori de risc: varsta (sub 15 sau peste 40 ani), rasa asiatică, antecedente de sarcină molară si hipovitaminoza A.
Clinic: sângerari vaginale, marime variabila a uterului de la o zi la alta (uter ,,in armonică’’), toxemie gravidică (HTA, edeme, albuminurie; eliminarea de vezicule molare este semnul patognomonic ce precede avortul, nivel β-hCG crescut, embolie pulmonară, CID, ruptură uterină etc.
Aspecte macroscopice
Mola completă este, cel mai adesea, monoparentală, diploidă(2n), cariotip: 46XX sau 46XY cu toate genele în stare homozigotă. Embrionul moare precoce, înainte ca circulația placentară să se dezvolte. Vilozitățile coriale au aspect racemos (ca boabele de strugure) si nu prezintă vase sangvine. Nu se identifică elemente embrio-fetale. Uterul este mărit de volum. Riscul de degenerare malignă în choriocarcinom este de 2%
Mola parțială este triploidă (extrem de rar tetraploida) biparentală, cariotip: 69XXX, 69XXY, 69XYY sau 92XXX . Fătul poate supraviețui până la 10 săptămâni sau mai mult, în funcție de mozaicismul genetic. În cadrul molei, există atât vilozități coriale degenerate hidropic cât și cu aspect normal. Structurile fetale sunt prezente. Unele vilozități coriale au vase de sânge cu hematii de tip fetal (nucleate). Dacă embrionul se formează complet, acesta are malformații grave și nu este viabil. Acest tip de molă nu este factor de risc pentru choriocarcinom Mola invazivă- tip particular de molă (frecvent molă completă) în care vilii penetrează adânc miometrul si vasele de sange, seroasa rămânând de multe ori intactă. Invazia vasculară duce la apariția nodulilor trofoblastici în afara uterului (in 20-30% din cazuri) mai ales la nivel pulmonar
Aspecte microscopice
Mola hidatiforma completă: Vilii corionici sunt degenerați hidropic difuz, sunt măriți, edemațiați, cu stromă mixomatoasă, putine celule mezenchimale si rare celule Hofbauer (macrofage) si pot prezenta ,,cisterna’’centrală. Vilii sunt avasculari, (nu prezintă vase sangvine) deși pot exista spații vasculare primitive, marginite de un endoteliu rudimentar, dar in lumen nu exista eritrocite fetale. Hiperplazia trofoblastică este prezentă circumferential în jurul vililor. Cito si sincițiotrofoblastul prezintă atipii celulare (nucleomegalie, hipercromazie) și activitate mitotică. Nu se identifică structuri embrionare.
Mola hidatiforma parțială: există o mixtură de vili normali și vili degenerați hidropic, histologic asemănători cu cei din mola completă. În plus, aceștia pot prezenta invaginări ale trofoblastului in stroma vilozitară, cu vase de sânge cu hematii fetale în lumen și zone de fibroză stromală. Proliferarea trofoblastică este în general focală, nu așa de evidentă ca în mola completă și cu participarea preponderentă a sincitiotrofoblastului, care prezintă vacuolizari citoplasmatice evidente. Se identifică, de asemenea, structuri embrio-fetale.
distrofia valvulara
La nivel vulvar, se dezvoltă frecvent o afecţiune numită distrofia vulvară, ce se
prezintă clinic cu prurit şi eritem, iar histopatologic poate avea 2 forme :
forma atrofică (lichenul scleros şi atrofic) şi
forma hiperplazică (hiperplazia scuamoasă), care se pot combina dând forme mixte
VAIN si boala Bowen
La nivelul mucoasei vulvo-vaginale, poate apărea un proces displazic numit neoplazia intraepitelială vulvară / vaginală (VAIN), ce poate evolua de la displazie simplă (VAIN1), până la displazie severă (VAIN 3).
Carcinomul in situ vulvar (carcinom intraepitelial) se numeşte boala Bowen şi se poate prezenta sub forma unui papilom hiperkeratozic sau sub forma unor leziuni epiteliale plane (bazaloide).
afectiuni inflamatorii de natura infectioasa
Vaginitele (inflamația mucoasei vaginale) apar secundar infecțiilor cu transmisie
sexuală; cel mai frecvent, sunt incriminate trei microorganisme : Gardnerella spp , Trichomonas vaginalis şi Candida spp.
Gardnerella vaginalis este un cocobacil ce produce vaginoza bacteriana (o inflamaţie acută cu PMN si celule epiteliale, cu aspect de “cer înnorat” – clue cells pe un fond “cetos” al frotiului – “filmy background”)
Trichomonas vaginalis este un protozoar, cu aspect de “pară”, sau de “lămâie”, flagelat, cu citoplasmă palidă şi nucleu central. Pe frotiu, apare “falsa eozinofilie”, agregate nodulare de PMN (“canon-balls”) și asocierea cu Leptothrix Candida albicans este un fung ce se poate prezenta sub formă vegetativă de “bastonaş” (hife pseudoseptate) sau sub formă de spori.
Alte vulvo-vaginite apar prin infecţia cu virusul Herpes Simplex 2 ce produce o serie de vezicule intraepiteliale, pline cu un lichid seros şi cu celule epiteliale cu nucleu “în teanc de farfurii” – aspect morular (“molding”) – pe frotiu
Infecţia cu Treponema pallidum duce la apariţia sifilisului primar, manifestat prin şancrul dur şi adenopatia satelită inghinală.
O altă infecţie poate fi cea cu Chlamydia trachomatis, caracterizată histologic prin infiltrate limfocitare nodulare la nivelul stromei cervicale.
Condilomul este leziune epitelială scuamoăsă cauzată de infecţia cu HPV (human papilloma virus), transmisă pe cale sexuală (tipurile 16 şi 18 au potential oncogen). HPV determină un efect citopatic nuclear incluzionar la nivelul celulelor epiteliale superficiale si intermediare
Macroscopic, condilomul poate fi plan sau acuminat - sub forma unor vegetaţii, cu aspect de “fire de iarbă” sau “creastă de cocoş”, pe vulvă, vagin sau col uterin. Microscopic se caracterizează prin:
akantoză,
parakeratoză,
infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar şi
prezenţa koilocitelor (celule epiteliale infectate cu HPV, care au un nucleu mare, neregulat, “în stafidă”, cu halou clar perinuclear)
afectiuni inflamatorii
Cervicitele sunt inflamaţii ale mucoasei colului uterin şi pot fi acute sau cronice.
Cervicitele cronice sunt frecvente şi se caracterizează prin:
un infiltrat inflamator limfo-plasmocitar nespecific şi
metaplazia scuamoasă a epiteliului endocolului
cervicita cronică se poate asocia cu dilatarea chistică a glandelor endocervicale (“ouă” Naboth) sau cu apariţia unor polipi hiperplazici microglandulari endocervicali.
Hiperplazia endocervicală microglandulară poate apărea în sarcină şi în tratamentul cu pilule contraceptive pe bază de progesteron
neoplazia intraepiteliala cervicala
Neoplazia intraepitelială cervicală (CIN) se caracterizează histologic prin:
atipii nucleare + hipercelularitate focală + pierderea polarităţii celulare Evoluţia de la CIN1 la carcinom invaziv se face după schema: CIN1 CIN2 CIN3 CIS carcinom microinvaziv carcinom invaziv
endometrioza
Defineşte prezenţa unui ţesut endometrial ectopic (care “nu este la locul lui”), compus din
glande endometriale şi stromă. Endometrioza poate fi de 2 tipuri :
endometrioză internă (localizată în miometru; poate asocia proliferarea musculaturii netede miometriale şi atunci poartă denumirea de adenomioză nodulară)
endometrioza externă (în afara uterului) care poate fi intraperitoneală sau extraperitoneală.
Se descriu 3 mecanisme în apariţia endometriozei:
menstruaţia retrogradă,
metaplazia mezoteliului peritoneal şi
diseminarea metastatică endometrială.
Apare în ovare, pe suprafaţa peritoneală, pe cicatrici laparoscopice, ombilic, vagin, vulvă şi apendice
În ovar, are ca rezultat hemoragia şi producerea aşa – numitelor “chisturi ciocolatii”
Adenomioza(Endometrioza interna)- Aspecte Macroscopice
Adenomioza afectează mai ales peretele posterior uterin. Acesta poate avea aspect
normal sau mărit de volum. La secționare, miometrul este îngroșat, cu aspect trabecular sau spongios, cu multiple zone roșiatice de talie mica, unele cu aspect chistic-hemoragic(,, chisturi ciocolatii”) Adenomioza poate interesa si leziunile nodulare leiomiomatoase. La pacientele în vârstă, uterul este atrofic, în ciuda focarelor de adenomioză.
Hiperplazia endometrială
Hiperplazia endometrială reprezintă o proliferare glandulară a endometrului ce poate fi
simplă sau complexă. Fiecare, la rândul ei, poate fi tipică sau atipică. Hiperplazia endometrială tipică simplă (glandulo-chistică) se caracterizează prin prezenţa unor glande endometriale dilatate chistic, cu forme şi mărimi variate, tapetate de un epiteliu cubo-cilindric, ce dau în ansamblu un aspect “de şvaiţer”.
Hiperplazia complexă (adenomatoasă) poate fi tipică sau atipică.
Cea tipică se caracterizează prin proliferarea unor structuri glandulare aglomerate, cu pattern “budding and tufting” (“înmugurite”), tapetate de celule cilindrice înalte, cu stromă prezentă.
Hiperplazia complexa atipică (adenomatoasă) se prezintă ca o proliferare gandulară, cu aspect de glande “spate în spate” , cu pleomorfism celular, nuclei hipercomatici şi uneori atipici şi cu stromă ednometrială citogenă redusă (diagnostic diferenţial cu adenocarcinomul bine diferenţiat).
Hiperplazia endometrială- Aspecte Macroscopice
Mucoasa uterină este ingroșată focal sau difuz ( > 5 mm cat este normal in perioada de
proliferare), roșiatică, sângerandă, consistență moale. În hiperplazia simplă (glandulo-chistică) dilatații chistice se pot observa cu ochiul liber (aspect de brânză Schweizer). Hiperplazia poate aparea si in contextul unui polip endometrial.
Hiperplazia endometrială simplă fără atipii (glandulo-chistică)- Aspecte microscopice Proliferare glandulară tubulară, cu glande de talie variată, formă ușor neregulată, unele
dilatate chistic. Epiteliul glandular este unistratificat sau speudounistratificat, cilindric în glandele nedilatate și cubic/aplatizat in cele dilatate chistic.
Celulele au citoplasmă amfofilă, activitate mitotică redusa, fără atipii.Corionul este dens celular, bine vascularizat, cu sau fără sufuziuni hemoragice. Celulele stromale sunt rotund-ovalare, uniforme, cu citoplasma indistinctă și activitate mitotica variabilă Glande aglomerate, de formă neregulată, ramificate ,, înmugurite’’ cu excrescente papilare sau pseudopapilare si stroma puțină între ele (aspect de glande,,spate in spate’’). Pot exista atipii citologice ( hiperplazie endometrială complexă cu atipii) Conform OMS, hiperplazia endometrială poate fi de 4 tipuri: simpla , complexa , simpla cu atipii, complexa cu atipii.
Hiperplazia endometrială atipică este considerată o leziune monoclonală, cu creșterea focală independentă, evolutivă, neresponsivă la tratament hormonal ce include leziuni heterogene (uneori poate asocia focare de adenocarcinom endometrial ) si intotdeauma se apreciaza prin raportare la arhitectura endometrului normal.
* 90% din hiperplaziile simple si complexe pot regresa spontan.
cancerul de col uterin
Majoritatea cancerelor cervicale sunt precedate de leziuni premaligne. Acestea pot
persista in stadiu non-invaziv o perioada indelungata de timp, descuamand celule atipice evidentiate prin examinare citologica.
Leziunile precanceroase (neoplazii intraepiteliale cervicale – CIN I, II si III) reprezinta etape succesive ale aceluiasi proces si nu evolueaza toate invariabil spre o forma invaziva de cancer , unele chiar pot regresa.
Riscul progresiei creste odata cu severitatea leziunii. Evoluţia de la CIN la CIS (carcinom in situ) se face în ~ 12-15 ani.
Carcinomul de col uterin se asociază din punct de vedere epidemiologic cu : infecţia cu HPV 16, 18 şi HSV 2
contacte sexuale cu parteneri multipli (> 6) şi viaţă sexuală începută la vârstă mică (~16 ani)
igienă locală deficitară
multiparitate
Studiile cu G-6Pdeh (glucozo-6 fosfat dehidrogenază) au arătat că ~ 95% din carcinoamele cervicale au originea într-o singură celulă suşă, cu punct de plecare în joncţiunea scuamo-cilindrică (teoria clonală).
Clinic se manifestă prin triada : hemoragie + leucoree + dispareunie (durere la contact sexual).
Apariţia carcinomului de col uterin este determinată de transformarea neoplazică a celulelor epiteliale cervicale, şi trecerea prin stadiul de CIN (neoplazie intraepitelială cervicală). Evoluţia de la CIN la CIS (carcinom in situ) se face în ~ 12-15 ani. Carcinomul in situ este o leziune malignă în care celulele neoplazice nu au depăşit membrana bazală. Histopatologic, se prezintă sub 3 forme :
CIS cu celule mici : celule rotund-ovalare, dispuse în “şir indian”, bazofile cu raport N/C 1; ocazional există “saci de PMN” (celule maligne ce au fagocitat PMN = canibalism celular)
CIS keratinizat : grupuri neregulate, de celule maligne, cu aspect nodular, cu perle keratozice
CIS non-keratinizat : grupuri rotunde, regulate de celule, fără perle keratozice; celulele din acest tip pot fi celule “fibră” (spindle-cell), celule “mormoloc” (tad-pole cell) sau celule intermediare (din al”treilea grup”) Carcinoamele invazive de col uterin pot fi: carcinoame epidermoide (~ 90%), adenocarcinoame sau carcinoame cu celule clare (mezonefroide).
Carcinomul epidermoid microinvaziv depăşeşte membrana bazală, cu invazie minimă ( ~ 3 mm în profunzime şi 7 mm în lateral); extensia se face în model “spray-like” şi prinde 1 - 3 ganglioni regionali.
Carcinomul epidermoid invaziv se prezintă macroscopic cu aspect vegetant, ulcerat sau infiltrativ, cu hemoragii şi necroze, în apropierea orificiului extern al colului. Microscopic, celulele pleacă din joncţiunea scuamo-cilindrică, pătrund în stromă şi pot keratiniza, ducând la apariţia unor forme bine, mediu sau slab diferenţiate de cancer.
Prezenţa perlelelor orto- sau parakeratozice arată dezvoltarea unui carcinom scuamos bine diferenţiat, iar lipsa keratinizării indică evoluţia spre un carcinom slab diferenţiat
Adenocarcinomul apare post-menopauză, frecvent la femei obeze, cu HTA, diabet sau la nulipare. Se distig forme de la bine diferenţiate (cu formare de glande), moderat sau slab diferenţiate (cu formare de plaje solide). Poate prezenta zone mucinoase sau poate avea diferentiere scuamoasa (carcinom adenoscuamos şi adenoachantom). Carcinomul cu celule clare (mezonefroid) apare ~ 1% din cazuri, cu supravieţuire de ~ 40% la 5 ani. Se caracterizează prin formarea de glande şi papile tapetate de celule clare, cu citoplasma abundentă (celule “hobnail” – în “ţintă de pantof”).
Diseminarea cancerului de col uterin se poate face prin extensie prin contiguitate în vagin, parametre, rect, vezică urinară, prin extensie hematogenă (cu metastaze pulmonare şi hepatice) sau prin extensie limfatică în ganglionii iliaci interni, externi, sacraţi şi lombo-aortici Aspecte Microscopice
Carcinomul epidermoid (scuamos) e constituit dintr-o proliferare de celule tumorale mari, poligonale, cu margini tumorale distincte, citoplasmă eozinofilă, nuclei cu pleomorfim variabil si figuri mitotice tipice si atipice.
Celulele sunt dispuse in plaje solide, înconjurate de o stromă dezmoplazică conjunctivo-vasculară bine reprezentată, cu moderat infiltrat inflamator limfoplasmocitar. Uneori, celulele sunt izolate în stromă dezmoplazică.
Carcinoamele pot fi keratinizante (cu formare de perle para sau ortokeratotice) mai bine diferentiate sau nekeratinizant (fără globi cornosi, dar se pot intâlni diskeratocite) mai slab diferențiat
Se descrie (conform FIGO) și carcinomul scuamos microinvaziv (adancimea invaziei este de până in 3 mm , iar lățimea plajei de invazie până în 7 mm).
Stadiul
Extensie
Supraviețuire la 5 ani
I
Limitat la cervix
90%
II Invazia vaginului superior sau parametre 75%
III Invazia vaginului inferior, uretere sau perete pelvin
30%
IV Invazia rectului, vezicii urinare sau dincolo de pelvis
10%
carcinomul endometrial
Adenocarcinomul endometrial se prezintă ca o proliferare neoplazică malignă cu
diferențiere glandulară, formată din glande “spate în spate”, fără stromă, cu invaginări epiteliale ce dau aspectul de “glandă în glandă”.
Supravieţuirea în stadiul I este de 75% la 5 ani.
Din punct de vedere clinico-bilogic, pacientele cu adenocarcinom endometrial, se pot încadra în două grupe de prognostic:
grupa cu prognostic favorabil: la femei perimenopauză cu hiperestrogenism şi hiperplazie glandulară endometrială
grupa cu prognostic defavorabil: la femei postmenopauză, fără stimuli estrogenici şi fără hiperplazie glandulară endometrială
Histopatologic, sunt descrise 3 mari subtipuri morfologice:
ADK endometrioid (~ 60%) – format din celule cubo-cilindrice cu nuclei veziculosi, cu dispozitie in tubi; poate avea diferentiere scuamoasa (carcinom adenoscuamos, adenoachantom), poate avea secretie PAS (+) sau poate prezenta poiectii papilifere digitorme intra-luminale
ADK papilar seros – celule cilindrice cu nuclei omogeni, bazofili, la polul bazal, ce tapeteaza axe conjunctivo-vasculare, cu formare de papile, uneori secundare sau tertiare, dand un aspect “arborescent”
ADK cu celule clare – celule “hobnail” in plaje
Diseminarea se poate face prin:
Invazie directa in miometru, parametre → vezica urinară, rect (prin continuitate) Diseminare pe calea trompei uterine → ovare
Diseminare limfatica → ggl. paraaortici
Diseminare vasculara → plămân (în special ADK papilar si cu celule clare, care au prognosticul cel mai rezervat)
carcinomul endometrial
Adenocarcinomul endometrial se prezintă ca o proliferare neoplazică malignă cu
diferențiere glandulară, formată din glande “spate în spate”, fără stromă, cu invaginări epiteliale ce dau aspectul de “glandă în glandă”.
Supravieţuirea în stadiul I este de 75% la 5 ani.
Din punct de vedere clinico-bilogic, pacientele cu adenocarcinom endometrial, se pot încadra în două grupe de prognostic:
grupa cu prognostic favorabil: la femei perimenopauză cu hiperestrogenism şi hiperplazie glandulară endometrială
grupa cu prognostic defavorabil: la femei postmenopauză, fără stimuli estrogenici şi fără hiperplazie glandulară endometrială
Histopatologic, sunt descrise 3 mari subtipuri morfologice:
ADK endometrioid (~ 60%) – format din celule cubo-cilindrice cu nuclei veziculosi, cu dispozitie in tubi; poate avea diferentiere scuamoasa (carcinom adenoscuamos, adenoachantom), poate avea secretie PAS (+) sau poate prezenta poiectii papilifere digitorme intra-luminale
ADK papilar seros – celule cilindrice cu nuclei omogeni, bazofili, la polul bazal, ce tapeteaza axe conjunctivo-vasculare, cu formare de papile, uneori secundare sau tertiare, dand un aspect “arborescent”
ADK cu celule clare – celule “hobnail” in plaje
Diseminarea se poate face prin:
Invazie directa in miometru, parametre → vezica urinară, rect (prin continuitate) Diseminare pe calea trompei uterine → ovare
Diseminare limfatica → ggl. paraaortici
Diseminare vasculara → plămân (în special ADK papilar si cu celule clare, care au prognosticul cel mai rezervat)
tumori ale corpului uterin
Conceptul de tumoră stromală endometrială cuprinde 3 entităţi :
stromatoza nodulară: celule fusiforme, dispuse concentric perivascular, ce formează “noduli”, fără activitate mitotică;
mioza stromală endolimfatică: celule alungite, fusiforme, dispuse în fascicule, cu tendinţa de invazie în limfatice, fără activitate mitotică
sarcomul stromal endometrial (celule fusiforme ce prezintă mitoze numeroase). IHC (+): Vim, CD10, ER, PgR
Tumora mulleriană mixtă (carcinosarcomul) / tumora mixta mezodermala) este o proliferare neoplazică malignă bifazică, epitelială (tubulară) şi mezenchimală, cu celule fusiforme dispuse în fascicule, uneori cu elemente heterologe, cum ar fi prezenţa cartilajului sau a mușchiului striat.
Adenosarcomul este o tumoră caracterizată prin proliferarea adenomatoasă benignă a componentei epiteliale, însoțită de proliferarea malignă a componentei stromale a peretelui uterin.
leiomiofibrom uterin
Leiomiomul este o proliferare tumorală benignă hormono-dependentă cu originea în
țesutul muscular neted. Tumora se dezvoltă frecvent la femei adulte cu hiperestrogenism. Macroscopic, se prezintă ca un nodul încapsulat, bine delimitat, albicios, cu aspect de fascicult pe secțiune, cu localizare submucoasă, intramurală sau subseroasă Se poate hialiniza si calcifica. Poate suferi procese de degenerescență chistică. Se poate torsiona, poate comprima țesuturile înconjuratoare și poate avea focare hemoragice sau arii de ulcerație.
leiomiofibrom
Microscopic, se caracterizează prin proliferarea unor fibre musculare netede dispuse în
fascicule, incluse într-o stromă fibro-conjunctivă
Celulele fusiforme au nucleu cu aspect “in trabuc” (diagnostic diferențial cu fibroblastul – nucleu ascutit la capete), cu dispozitie in fascicule întretăiate, incluse intr-o stroma conjunctivă.
Varianta: leiomiom epitelioid
IHC: SMA (alfa-actina mușchiului neted)
leiomiosarcom
Proliferare neoplazică malignă stromală compusă din celule alungite, cu citoplasmă
eozinofilă, fibrilară, dispuse în benzi şi fascicule, care uneori se intersectează în unghi drept. Se descriu mai multe subtipuri morfologice : bine diferenţiat, epitelioid, mixoid, pleomorf sau dediferenţiat.
Metastazează frecvent pe cale hematogenă în plămân şi ficat; prognosticul este defavorabil când diametrul tumorii este > 6 cm, când există hemoragie şi necroză tumorală sau > 5 mitoze / HPF (câmp cu obiectiv mare - 40x).
Imunohistochimic,celulele tumorale sunt pozitive la alfa actina muşchiului neted, desmină, caldesmonă.