Floare albastră

Question 1

Introducere FA

Answer 1

Introducere:

• considerată de Zoe Dumitrescu „o premisă la marea problematică a Luceafărului”
• abordează pentru prima dată în opera eminesciană incompatibilitatea dintre geniu și iubire

Question 2

R1 EMC FA

Answer 2

-Publicată în anul 1873 în revista „Convorbiri Literare” => EMC
o Activitatea epocii se conturează în jurul grupării literare „Junimea”, înființată de Titu Maiorescu în anul 1863
o are la bază același scop precum și pașoptismul = formarea unei culturi naționale ce să aibă în prim plan elementul autohton
o Criticismul junimist se dezvoltă sub conducerea aceluiași Titu Maiorescu= primul din marii critici români, acțiunile sale:
 promovarea unei critici obiective și estetice
 conservarea limbii române prin combaterea formelor de exces lingvistic
• latinizarea limbii
• neologizarea exagerată
o Cei 4 mari clasici: Ioan Slavici, Ion Creangă, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale

Question 3

R1 Eminescu FA

Answer 3

• Eminescu - se remarcă în literatura română nu doar prin opera sa, ci și prin preocuparea pe care acesta o are pentru folclorul românesc
  o valorifică motivele populare în opera sa
  o recomandă scriitorilor perioadei să se inspire din poezia populară
  o pledează pentru îmbogățirea vocabularului
   folosirea arhaismelor => capacitatea de a „revifica colorile limbei prin vorbe dezgropate din mormântul trecutului”
   folosirea neologismelor bine selectate, astfel încât ele să ofere o altă nuanță sinonimelor deja existente => mod de „a-ți înavuți și a-ți înnobila limba”
  o Scop -> dezvoltarea limbii naționale, Eminescu - elementul ce stă la baza unui popor, fiind totodată și un criteriu al culturii: „fiindcă spirit și limbă sunt aproape identice, iar limba și naționalitatea asemenea”

Question 4

R1 FA Romantism

Answer 4

• „FA” - o eglogă și aparține romantismului
  o se conturează în perioada pașoptistă, având drept obiectiv principal construirea unei literaturi originale, în care să se regăsească și elemente clasice
  o Mihail Kogălniceanu - primul număr al revistei „Dacia Literară” articolul „Introducție”= o teoretizare a romantismului românesc
  o romantismul - expansiune în epoca următoare, a Junimii și a marilor autori din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
  o Antiteza - diferențierii dintre condiția omului comun, întruchipată de fată, și cea a omului superior, a geniului, întruchipată de poet: „Iar te-ai cufundat în stele”
  o Iubirea = una visată, proiectată și astfel idealizată, însă nu împlinită, de aici rezultând și dezamăgirea eului liric: „Totuși este trist în lume”

Question 5

R2 FA Titlu

Answer 5

• Titlul = Sintagmă epitet, deschis spre mai multe căi de interpretare
  o Epitet cromatic -> valorificarea motivului „florii albastre”, preluat de la romanticul german Novalis
   simbolizează fericirea veșnică și infinitul
   contaminare mitică a florii de nu-mă-uita
  o Epitet oximoronic
   termenului „floare”, ce trimite spre ideea de vegetal și reprezintă astfel un element terestru
   termenul cromatic „albastru”, -> asociat cerului -> planul cosmic și spre simbolurile specifice acestuia: infinit, absolut
   reuniunea -> principiul de coincidentia oppositorum
  o Asociat iubirii
   FA = proiecție a idealului de iubire, motivul fiind reluat și în finalul poeziei prin forma exclamațiilor retorice: „Floare-albastră! floare-albastră!”
  o Valoare = de simbol, sintetizând:
   incompatibilitatea teluricului și a iubirii terestre cu astralul, respectiv geniul
   înfruntarea dintre lumea caldă a realului și lumea rece a absolutului, anticipând conținutul semantic al poeziei

Question 6

R2 FA Incipit

Answer 6

• Incipitul = replică din structura dialogată ce se regăsește în întregul discurs liric=> lirism narativ – dramatizat, substratul = unul filozofic
  o Replica din incipit îi aparține „iubitei” = reproș adresat bărbatului, ea fiind totodată fixată în amintirea acestuia sub forma unei anamneze
  o Reproșul = o expresie a intuiției feminine, gândurile și preocupările abstracte ale bărbatului ->un pericol al înstrăinării
  o antiteza dintre planul terestru, specific omului comun, și planul cosmic, specific geniului
   elementele ce construiesc o geografie mitică
   dimensiunea sa vastă prin spațiile întinse descrise: „câmpiile asire”; „întunecata mare”
   „piramidele-nvechite” sugerează înălțimea spirituală la care simte și gândește geniul
  o antiteza departe-aproape - reluată de reproșul fetei, care se adresează în mod direct bărbatului prin folosirea substantivului în vocativ: „Nu căta în depărtare/Fericirea ta, iubite!”.

Question 7

R3 FA Tema + Ideea 1

Answer 7

• Tema = iubirea - una doar visată, idealizată, ci nu împlinită, => diferența dintre condiția omului comun și cea a omului superior
• Ideea 1 = modul de gândire al omului comun -> încurajează trăirea clipei
  o Invitația fetei = pe baza laitmotivului chemării la iubire prezent în majoritatea operelor lirice eminesciene: „Hai în codrul cu verdeață”
   scop = contrapunctarea durerii de a fi pe care se axează bărbatul eminescian cu acceptarea instinctualității ce ar aduce fericirea de a fi.
  o Decorul descris = spectaculos
   Natura = spațiul ocrotitor, paradisiac
   toposul definitoriu eminescian: izvorul, personificat: „izvoare plâng în vale”
   Motivul codrului -reluat în cadrul metaforei: „ochi de pădure”, => spațiul pădurii = un centru de intimitate ; un loc sacru
   Luna = astrul protector al iubirii = ideea retragerii într-un spațiu intim, armonios, asemuit grădinii raiului
  o Limbajul = termeni populari:
   viitorul popular: „te-oi ținea”
   fonetismele arhaice: „n-aib-o nime”
   indicând simplitatea ce caracterizează omul comun

Question 8

R3 FA Tema+Ideea 2

Answer 8

• Tema = iubirea - una doar visată, idealizată, ci nu împlinită, => diferența dintre condiția omului comun și cea a omului superior
• Ideea 2 = modul de gândire al omului superior
  o Rama discursului liric =anamneza bărbatului, lucru indicat de folosirea verbelor la imperfect: „zise”, „spuse”
  o Intervenția acestuia - ilustrează viziunea despre lume a geniului
  o Este întărită antiteza dintre cele două viziuni
   diminutivul „mititica” = ironia la adresa modului de a gândi specific omului comun, ce se bazează pe trăirea clipei
  o Verbele la perfect compus: „am râs”, „n-am zis” => textul are caracterul de meditație, axat pe superioritatea preocupărilor și gândurilor geniului în opoziție cu viziunea „carpe diem!” a omului comun
  o Interiorizarea râsului = întărind ironia la adresa ei.
  o Ultima secvență a poeziei = revenirea la vocea poetului - întărește modul de gândire al omului superior: „Ca un stâlp eu stam în lună!”
   „stâlp” = fixarea gândurilor sale, ele având un caracter invariabil
   verbul la imperfect: „stam” arătând continuitatea acestei stări
   „luna” reprezintă aici spațiul ideilor în care activează geniul
  o Punctele de suspensie – nivelul unui vers – ieșirea din anamneză, reverie => strofa ce urmează = caracter meditativ
  o Eul liric exprimă regretul pentru iubirea pierdută
   folosirea verbelor la perfectul compus: „Și te-ai dus, dulce minune”
   ultimul vers -valoare de reflecție, = concluzia dureroasă la care poetul ajunge: „Totuși este trist în lume!”
  o Rememorarea de către eul liric subiectiv a scenariului de iubire => motivul des întâlnit în opera eminesciană și anume cel al poetului romantic, gânditor, ce meditează asupra lumii din jurul său.

Question 9

Concluzie FA

Answer 9

Concluzie

• reprezintă nu doar o poezie de dragoste
• ci și o meditație asupra condiției umane
• marcând diferența dintre viziunea omului comun și condiția geniului