Enigma Otiliei Flashcards
Introducere Enigma Otiliei
Introducere:
- Romanul realist obiectiv de inspirație balzaciană
- Roman fundamental al literaturii române
- Creație originală ce sintetizează clasicismul realist de tip balzacian cu elementele romantice și cele moderne
R1 Enigma Otiliei Date Generale
R1
- George Călinescu este autor a patru romane: „Cartea Nunții”; „Enigma Otiliei”; „Scrinul negru”; „Bietul Ioanide”
- Cunoscut mai ales datorită activității sale de critic literar și de istoric literar = scrierea celui mai important volum de istorie literară: „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent”
- „Enigma Otiliei” este publicat în 1938
R2 Enigma Otiliei Incipit-Final
R2
- Incipitul
o Unul disipat
o Reperele spațio-temporale folosite -> iluzia realității
o Prezentat personajul-reflector = Felix Sima
scurt portret fizic al acestuia ce scoate în evidență trăsăturile feței, aceasta având un aspect aproape feminin datorită șuvițelor mari de păr
contrastată de vestimentația personajului, uniforma sa de licean asemuită cu un veșmânt militar oferind lui Felix un aer bărbătesc și elegant.
o Descriere a orașului și a străzii Antim, prin ochii lui Felix, cu tehnica detaliului
o Prezentarea caselor = o primă critică asupra societății
varietate neprevăzută a arhitecturii => „o copie în moloz a unei străzi italice”
o Casa lui CG – detalii semnificative
Imitațiile ieftine
• intenția de a impresiona prin grandoare
• indică de fapt nivelul de educație al proprietarului
Starea precară: „Zidăria era crăpată și scorojită în foarte multe locuri” => zgârcenia
Amestecul nepotrivit de stiluri => asemănată cu un Kitsch
o Replica lui moș Costache, inspirată din teatrul absurdului, având și rol anticipativ: „Nu stă nimeni aici”
- Finalul – în simetrie cu incipitul
o Descrierea casei lui CG după moartea acestuia
o Replica din incipit – reluată sub forma unei amintiri a lui Felix: „vechile vorbe îi răsunară limpede la ureche «Aici nu stă nimeni!»”
R3 Enigma Otiliei Tema+Scena1
R3
- Tema -> socială = critica burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea
- Scena din începutul romanului = intrarea lui Felix în sufrageria casei lui moș Costache
o Cu ajutorul Otiliei
o Felix = introdus în alt mediu, se simte ca un intrus
o Pretext = joc de cabinet => lipsa culturii societății, are loc reuniunea pers romanului, fiind introduse lui F de către O
o Prin ochii personajului-reflector o caracterizare în manieră balzaciană a societății, axându-se pe tipologiile umane reflectate în personajele prezente în casa lui CG
Moș Costache, unchiul prin alianță a lui Felix și tutorele său, = tipologia avarului (refuzul de a-i oferi bani Aglaei: „N-n-n-am!”)
Aglae Tulea = sora lui Costache = tipologia babei absolute -> comentariile indirecte la adresa Otiliei și a lui Felix: „N-am știut, faci azil de orfani”
Aurica = tipologia fetei bătrâne, în timp ce Simion Tulea reprezintă tipul senilului, acesta aflându-se situat în fundul odăii, unde broda
Pascalopol = tipul aristocratului, comportament în antiteză cu CG prin generozitatea sa
• Oferă bani Aglaei
• Oferă un inel Otiliei
Otilia = personajul în care Felix are cea mai multă încredere
• Portret fizic, are în vedere chipul Otiliei: „Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă”
• Denotă atât tinerețea ei cat și delicatețea și firea deschisă a fetei
o Nicio altă cameră nu era pregătită => camera Otiliei => o scurtă descriere a camerei, cu rolul de a caracteriza pe Otilia
dezordinea tinerească a lucrurilor fetei intuiește firea exuberantă a Otiliei
cărțile sale de origine germană și franceză indică nivelul ei de cultură
R4 Enigma Otiliei Social
R4
- Otilia = personajul eponim și totodată cel mai modern și spectaculos personaj al romanului.
- Social
o este fiica celei de a doua soții a lui moș Costache
o Deși o iubește ca pe propriul copil, lucru dovedit de bucuria pe care vederea Otiliei o trezește bătrânului: „râdea din toată fața lui spână”, moș Costache nu o înfiază
o Otilia întruchipează, alături de Felix și Pascalopol, motivul orfanului prezent în text, acesta fiind preluat din experiența personală a autorului
o Studentă la Conservator => caracterizată printr-un temperament de artistă = întruchiparea misterului feminin.
Concluzie Enigma Otiliei
Concluzie
- Roman ce se situează între tradiție și inovație
- Roman fundamental al literaturii române.
R1 Enigma Otiliei Roman Realist
- Roman realist
o Iluzia realității = invocarea indicilor temporali și spațiali: „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece […] intra în strada Antim venind dinspre strada Sfinții Apostoli”
o Tema = critica burgheziei bucureștene prin prezentarea tipurilor umane ale societății => realizarea unei fresce sociale
o Naratorul obiectiv, omniscient, completat de personajul-reflector = Felix Sima, prin prisma căruia are loc descrierea locurilor și a personajelor.
R1 Enigma Otiliei Roman de insp balzaciană
- Roman de inspirație balzaciană
o Temele și motivele abordate
moștenirea, căsătoria și paternitatea
Au la bază obținerea imediată a banilor => degradarea socială sub puterea banului
o Descrierea de tip balzacian -> mijloc de caracterizare a personajelor prin accentuarea relației dintre oameni și locuri, descrierea locurilor indicând trăsături ale personajelor
R1 Enigma Otiliei Roman de sinteză
- Roman de sinteză = îmbinarea elementelor clasice cu cele moderniste și romantice
o Elemente Clasice:
Cronologia
Simetria romanului
Construirea unor personaje plate și statice, ce sunt axate pe o singură trăsătură definitorie
o Elementele Romantice:
Motivul orfanului
Antiteza din construcția personajelor: generozitatea lui Pascalopol fiind în antiteză cu avariția lui Costache Giurgiuveanu
o Elementele moderne:
Tehnicile narative folosite = pluriperspectivismul
Personajul modern = Otilia Mărculescu, acesta fiind un personaj relativizat.
R2 Enigma Otiliei Actiunea
- Acțiunea
o Romanul - 20 de capitole, firul epic liniar
o Acțiunea e axată pe trei planuri narative
Primul vizează tema principală a romanului prin realizarea unei critici sociale, urmărind astfel evoluția familiei Tulea și a lui CG.
• Mobilul principal = averea lui CG, fiind vânată de fam Tulea
• Eforturile au la bază înlăturarea Otiliei, căreia îi este promisă o mare parte din avere => conflictul de tip economic
Planul lui Stănică Rațiu
• deși are aceleași obiective precum clanul Tulea
• nu poate fi inclus în primul plan - ilustrează o altă tipologie și anume tipologia arivistului și a demagogului
Maturizarea lui Felix atât în plan emoțional (influența Otiliei, cât și în plan profesional = facultatea de medicină)=> bildungsroman
• Caracterul enigmatic al Otiliei => conflict interior axat pe psihologia feminină (acțiuni aparent contradictorii ale fetei)
R3 Enigma Otiliei Tema+Scena 2
- Tema -> socială = critica burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea
- Ultima întâlnire dinte Felix și Otilia, acesta având drept scop clarificarea situației sentimentale
o Otilia intră în camera lui Felix => discuție, conturând imposibilitatea căsătoriei în viitorul apropiat dintre cei doi, fata sugerând o căsătorie fără preot
o Diferență în modul în care cei doi privesc iubirea
O- modul aventuros al artistului, dorindu-și libertate
F- dispus să aștepte oricât în promisiunea căsătoriei cu Otilia: „cred că vei fi odată soția mea și te voi aștepta oricând”
o Diferența – realizată doar de Otilia => gestul aparent surprinzător al fetei = părăsirea lui Felix în dimineața următoare
o După plecarea sa la Paris alături de Pascalopol, Otilia îi oferă lui Felix o carte poștală = o dovadă a iubirii Otiliei, având și rolul de a explica gestul său: „Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele său viitor”
o Scena- dovedește profunzimea gândurilor Otiliei, precum și maturitatea sa, călcând peste iubirea sa față de Felix pentru a nu reprezenta o piedică în formarea profesională a băiatului
o Realizarea acestuia ca medic și profesor universitar în finalul romanului fiind dovada că gestul Otiliei a fost unul justificat
o Felix dovedește o lipsă de maturitate prin neînțelegerea plecării Otiliei, considerând alegerea ei la fel de enigmatică precum personalitatea Otiliei.
R4 Enigma Otiliei Moral
- Moral – personaj complex
o capabilă de emoții puternice; trecând brusc de la o stare la alta
o cel mai controversat personaj al romanului, fiind descrisă diferit de alte personaje => o serie de contradicții surprinzătoare, unele calități ale sale fiind considerate defecte de către alte personaje
Felix - frumoasă, inteligentă, altruistă și talentată
Pascalopol – F+ „o fată mândră și independentă”
Aglae și Aurica – comportament șiret
Stănică Rațiu – apreciază calitățile, crede că tot comportamentul ei e bazat pe interes material
Autocaracterizare – dorință de libertate și independență: „Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă”
o => Otilia este caracterizată prin tehnica reflectării poliedrice
R4 Enigma Otiliei Psihologic
- Psihologic – marcată de prezența unor elemente contradictorii
o Amestec de inocență și maturitate
o Amestec de iubire și rațiune, iubirea pentru Felix, o consideră însă o piedică pentru îndeplinirea profesională a băiatului.
o Prezența ei înviorează atmosfera apăsătoare a casei lui CG, răspândind grație si inteligență
o Stârnește astfel invidia Auricăi, precum și admirația lui Felix și a lui Pascalopol
o Trăsătura definitorie = misterul feminin, resimțit de
Felix: nu înțelege acțiunile fetei
Pascalopol, o descrie pe Otilia în finalul romanului:„ A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.”.
