Variabile individuale şi psihosocioculturale care influenţează atitudinea faţă de boală şi de tratament Flashcards
Sugarul (0-1 an)
Ataşamentul:
=puternică legătură emoţională; favorizat de apropierea directă, de contactul fizic;
-dpdv biologic, este un mod de protecţie împotriva unui mediu ce poate fi periculos
-poate fi împiedicat sau întârziat de diferiţi factori (boala/handicap al copilului, boala fizică/ psihică a părinţilor, indiferenţa părinţilor, neglijarea sau abuzul)
-tulburările ataşamentului -tulburări emoţionale, atât pe perioada copilăriei, cât şi în viaţa adultă
Copilul mic (1-3 ani)
- devine mai autonom şi independent de părinţi;
- această vârstă este caracterizată de negativism, încăpăţânare, momente de furie, de criză pentru a îşi impune voinţa (perioade de opoziţionism, cu un maxim la vârsta de 3-5 ani)
- un grad de negativism este esenţial pentru dezvoltarea independenţei şi individualizării copilului. Atitudinea părinţilor trebuie să fie calmă, flexibilă, să ignore crizele şi comportamentele nedorite
Preşcolarul (3-6 ani)
- în plan psihic este o perioadă de stabilizare şi armonie;
- la această vârstă copiii merg la grădiniţă, moment în care poate apare o regresie temporară (plâns, „agăţatul” de părinţi, refuz de a mânca, udatul patului noaptea, tulburări de somn).
- la unii apare anxietatea de separare sau fobia de şcoală;
- tot acum pot fi evidente neîndemânarea, dificultăţile de înţelegere, memoria deficitară, defecte de vorbire, tulburarea de opoziţie sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie.
- abilităţile insuficient achiziţionate faţă de egalii de vârstă pot pune copilul pe poziţie de inferioritate ——
-premize pentru modificări comportamentale de tip
agresivitate, agitaţie psihomotorie, sau retragere şi izolare socială.
Şcolarul (6-12 ani)
- Copilul are abilităţi cognitive care permit controlul impulsurilor, dar în condiţii stresante poate regresa, emoţiile fiind intense şi rapid modificate;
- Nu mai acceptă tutela familiei, dezvoltarea socială este orientată spre grup
- Creşte importanţa grupului, dar nu întotdeauna influenţa sa este pozitivă.
Adolescentul (12-18/ 21 ani)
Din perspectivă psihosocială, este perioada în care se dezvoltă:
- identitatea sexuală,
- relaţiile intime,
- scopurile vocaţionale,
- standardele morale,
- comportamentele sanogenetice / cu risc
- are loc separarea de părinţi
Adultul tânăr (18/21-44 ani)
La unele persoane:
-pot exista întârzieri în iniţierea sarcinilor de adult
-formele mai grave de regresie - „sindromul Peter Pan”
Alţi tineri se caracterizează printr-o autonomie şi independenţă precoce, ce pot fi consecinţa unor diferite aspecte precum deprivarea de afecţiunea unor părinţi preocupaţi excesiv de profesie (tipul “workaholic”), atribuirea rolului de părinte şi delegarea
responsabilităţilor privind fraţii mai mici.
În această perioadă se consolidează rolul profesional sau ocupaţional şi se formează cuplul.
Adultul vârstei de mijloc (45-64 ani)
Apar noi realităţi:
- semnele îmbătrânirii fizice,
- instalarea menopauzei la unele femei,
- diminuarea dorinţei sexuale la unii bărbaţi,
- constrângerile determinate de responsabilitatea simultană pentru copii şi pentru părinţii vârstnici,
- o stare de stagnare profesională.
Poate debuta o boală majoră (infarct miocardic) -ideea că moartea este inevitabilă, idee ce poate uneori deveni realitate dacă are loc decesul partenerului de viaţă.
Apar deziluzii privind fanteziile tinereţii şi posibilităţile nelimitate.
„Criza vârstei mijlocii” = blocarea sau unele răspunsuri
dizadaptative la tranziţia către următoarea etapă de vârstă.
Vârstnicul (> 65 ani)
- biologică - declinul fizic al vârstei specifice și coexistența unei boli somatice (peste 75% dintre persoanele peste 65 de ani suferă cel puțin o afecțiune cronică
- psihologică- prezența afectării cognitive (memorie redusă) și afectivă (depresie, anxietate), afectarea imaginii de sine, sentimentul de inutilitate socială și subestimare a sinelui;
- socială- sprijin social scăzut sau deloc, singurătate, izolare, abandon;
- evaluarea gradului de autonomie și competențelor păstrate versus dependența de ceilalț
Diferenţele biologice între sexe
• estrogenul întârzie debutul bolii coronariene prin reducerea tendinţei de coagulare şi a nivelului sanguin de colesterol;
• testosteronul creşte agregarea plachetară.
• diferenţe în ceea ce priveşte răspunsul la stress:
- bărbaţii reacţionează la stress prin secreţie crescută de hormoni şi colesterol şi tensiune arterială mai mare comparativ cu femeile
- diferenţele hormonale (nivelurile ridicate de testosteron) explică şi comportamentul cu risc la bărbaţi.
Procesele culturale şi sociale
Bărbaţii:
- lucrează în condiţii de muncă mai grele,
- sunt mai expuşi incidentelor şi accidentelor;
-răspund la solicitările profesionale cu nivele mai mari de stress.
• La femei,
- dubla solicitare acasă şi la serviciu
-mai dezavantajate sunt femeile cu nivel socio-economic şi suport social mai scăzut.
Identitatea de gen
Bărbaţii işi arată masculinitatea prin:
- angajarea în comportamente nesănătoase: fumat, consum de alcool, mod nechibzuit de a conduce şi fără centura de siguranţă, alimentaţie necorespunzătoare, abuz de substanţe, activitate sexuală riscantă,
violenţă (exceptie: efectuarea de exerciţii fizice),
-nesolicitarea ajutorului medical
• Femeile
- sunt mai conştiente de valoarea sănătăţii
-se îngrijesc mai bine, solicită mai multe consultaţii, sunt mai frecvent spitalizate.
-se confruntă cu aspectele fiziologice ale sarcinii
- îşi asumă rolul de îngrijire a copiiilor şi părinţilor.
- sunt preocupate de imaginea corporală -diete neechilibrate
-incidenţa bulimiei şi anorexiei întâlnite mai frecvent la adolescente.
Statusul socio-economic
O stare de sănătate precară și mortalitate mai mare:
- la populația săracă,
- la populaţiile nomade,
- în familiile extrem de numeroase.
Expunerea la condiții de viață nefavorabile precoce
-reducere a capacității individului de a lucra și a-şi păstra un status socioeconomic care să îi ofere un minim de confort
-crește probabilitatea de îmbolnăvire pe termen lung.
