Stressul psihic Flashcards
Definitia stressului
O reacţie generală nespecifică a organismului la acţiunea unor factori externi
Reactiile la stress conform lui Selye
Nescpecifice si comune tuturor tipurilor de stressori.
Definitie alternativa a stressului
O stare de tensiune, incordare si disconfort determinata de agentii afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrare sau reprimarea unor stari de motivatie , de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme. O suprasolicitare a mecanismelor adaptive ale individului.
Modelul reacției la stress – Sindromul General de Adaptare
- stadiul de alarmă (consecințe: reacția de „fugă sau luptă”)
- stadiul de rezistență (consecințe: adaptare)
- stadiul de epuizare (consecințe: treptat organismul se epuizează).
Modelul tranzacțional al stresului
Percepția primară – evaluează situația pentru a decide dacă poate fi pericol sau benefică. Dacă nu este, decide că este irelevantă. Dacă este relevantă, decide dacă este pozitivă sau periculoasă. Dacă este periculoasă/dăunătoare trece la evaluarea
secundară:
Percepția secundară – aici individul decide dacă are abilitatea de a se adapta la situație. Dacă simte că situația depășește resursele individuale, va experimenta stress negativ (distress, amenințare).
Modelul procesului de stress :
Pearlin a descris un model al procesului de stress prin care se explică că individul experimentează stressul prin schimbările continue din cursul vieții.
Elemente care vor determina calea pe care o va lua individul:
-Caracteristicile personale (gen, cultura, inteligenta, personalitate, educație)
-Abilități (coping, stil de viață)
-Caracteristicile agentului stressor (situație, localizare, momentul acțiunii)
-Suport social (familie, partener, prieteni)
Agenți stresori
Agenți cu semnificaţie „nocivă” pentru individ (distress) sau una „intens favorabilă” (eustress)
Tipuri de agenti stresori
– Fizici (sonori, luminoși etc)
– Chimici
– Biologici
– Psihologici
Scala de stress Holmes și Rahe
Fiecărui eveniment distinct (considerat un „life change unit”) îi este atribuit un anumit număr de puncte. Cu cât mai multe evenimente sunt în viața persoanei în ultimul an, cu atât mai mare devine scorul. Cu cât este mai mare scorul, cu atât este mai probabil ca individul să se îmbolnăvească în următorul an. De exemplu,un scor >300 puncte poate crește riscul pentru o criză majoră de viaţă.
Relativitatea percepţiei şi evaluării agenţilor stressori
Percepția stressului este relativă, influenţată de factori precum:
- personalitatea;
- trăsături cognitive protectoare / cu risc;
- strategii de coping;
- experienţa anterioară de viaţă.
- conditii de munca si de viata
Trăsături de personalitate corelate cu o vulnerabilitate crescută la stress
-Tipul psihocomportamental A (risc mai mare de boli coronariene, excesul de catecolamine creste probabilitatea formarii aterosclerozei)
- Tipul psihocomportamental C(hiperfunctia axei hipotalamo-corticotrope)
- Tipul psihocomportamental D(risc crescut de probleme cardiace, consum compulsiv de alimente sau de abuz de droguri sau alcool)
Fata de acestea se discuta alexitimia si alexisomia
Trăsături şi stiluri cognitive protectoare
- Autoeficacitatea
- Locus de control intern
- Robustetea
- Sentimentul de coerenta(scazuta predictor al depresiei)
- Stima de sine
- Optimismul
Corelaţii hormonale ale stressului
-depleția serotoninei disponibilă la nivel sinaptic, creșterea sintezei cerebrale de norepinefrină, stimularea transmiterii dopaminergice și creșterea
nivelului oxitocinei și neuropeptidului Y
- creșterea cortizolului, DHEA
-crește activarea imunitară, datorită eliberării de
citokine și scăderea numărului şi activităţii celulelor NK (natural killer) în stresul cronic.
Eustress
– Motivează, concentrează energia – Are durată scurtă – Este perceput ca fiind în cadrul abilităților noastre de a face față – Se simte incitant – Îmbunătățește performanța
Distress
– Provoacă anxietate sau îngrijorare
– Poate fi pe termen scurt sau lung
– Este perceput ca fiind în afara abilităților noastre de a face față
– Este perceput neplăcut
– Scade performanța
– Poate duce la tulburări în sfera psihică şi / sau fizică.
Consecințele factorilor de stress
– Distress: creșterea riscului de anxietate, depresie, performanță mai scăzută, posibilă legătură cu patogeneza bolii (încărcare alostatică)
– Eustress: crește autoeficacitatea, autonomia și rezistența, antrenează organismul (exercițiu fizic)
• Reacția biologică
– Distress: reacția de stres cu secreția de catecolamine, cortizol și alți hormoni poate duce la încărcarea alostatică, deoarece reacția la factorii de
stress neplăcut este de obicei cronică.
– Eustress: creșterea acută a catecolaminelor, urmată de secreția de cortizol și alte substanțe (inclusiv endorfine). Cu toate acestea, recuperarea organismului este rapidă, deoarece reacția la factorii de stress plăcuți este de obicei tranzitorie.
Rolul sanogenetic al endorfinelor
- Endorfinele sunt peptide produse de sistemul nervos central.
- Acționează asupra receptorilor opioizi din creierul nostru, reduc durerea și stimulează plăcerea.
- Endorfinele sunt eliberate ca răspuns la durere sau stress, dar sunt eliberate și în timpul altor activități, cum ar fi mâncarea, exercițiile fizice sau activitatea sexuală.
- Niveluri scăzute de endorfine se observă în depresie, tulburarea de stress posttraumatică, bulimie nervoasă, la persoanele care au ideaţie suicidară și la cei impulsivi și agresivi
Conceptul de încărcătură allostatică
Allostaza: procesul adaptativ fiziologic, al organismului ce caută să atingă un prag de stabilitate ulterior acțiunii stressului.
• „Încărcarea allostatică”: prețul pe care organismul îl plătește pentru adaptare, atât în plan fiziologic, cât și în plan psihologic.
Markerii încărcăturii allostatice
Se măsoară la nivel endocrin (cortizol, norepinefrină,
epinefrină) , la nivel imun, la nivel vascular (tensiunea arterială) şi la nivel genomic(stressul oxidativ)
Efectele incarcaturii alostatice în corp:
- afectarea sistemului imun: declanșarea patogenezei, susceptibilitate la infecții virale (ex. HIV).
- creşterea riscului de cancer prin creșterea nivelul stressului oxidativ și deteriorarea ADN.
Sindromul de neajutorare şi lipsă de speranţă (Seligman)
Martin Seligman a descris deficitul motivațional, cognitiv și emoțional care poate să urmeze expunerii unui organism la stressori necontrolabili, printr-un experiment pe animale de laborator, care au dezvoltat tulburări de comportament, după ce au experimentat un șoc electric de care nu puteau scăpa și asupra căruia nu aveau nici un control. Astfel, s-a demonstrat că sentimentul de neajutorare și lipsă de speranță poate fi învățat.
Coping activ
Implică eforturi active pentru a atenua circumstanțele stressante. Sunt folosite tipic în cazul problemelor
controlabile, cum ar fi cele legate de slujbă sau familie
Coping pasiv
Implică eforturi pentru a regla consecințele emoționale ale evenimentelor stressante. Sunt folosite tipic dacă stressorii sunt percepuți ca fiind necontrolabili, cum ar fi anumite boli sau evenimente majore de viață.
Mecanisme defensive
Mecanisme inconștiente, de apărare a Eu-lui, descrise
în teoria psihanalitică.
- implică automatisme, sunt rigide ;
-blochează exprimarea afectivă ;
-orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale interne;
-au organizare ierarhică: mature vs.imature.
Programe şi strategii antistress
Urmăresc înlocuirea mecanismelor dezadaptative cu mecanisme mai flexibile și mature, care să permită adaptarea în contexte mai largi și cu consecințe pozitive pe termen lung. Exemple: – Programul Birkenbihl; – Programul New Start; – Programul Burns; – Programul Roy Masters.
Cele trei concepte fundamentale ale procesului de stress
- Agentii stressori
- Moderatorii/mediatorii
- Consecintele stressului
Agentii stresori
Factori care determina individul sa se adapteze sau sa-si modifice comportamentul
- factori externi= factori de mediu sau sociali
- factori interni= factori biologici sau psihologici
Moderatorii/mediatorii
Resursele individuale sau sociale care atenueaza efectele agentilor stressori sau schimba situatiile care i-au produs. Trei tipuri de moderatori/mediatori: -strategiile de adaptare(coping) -resursele personale -suportul social
Consecintele stressului
Conditiile psihologice, emotionale sau fiziologice care rezulta din expunerea la agentii stressori.
Agentul stressor cronic
- solicitari de status
- solicitari de rol
- solicitari de mediu
- solicitari cotidiene
Alexitimia
Incapacitatea unui individ de a-si identifica si exprima verbal propriile sentimente si emotii. Predispusi la boli psihosomatice.
Prezinta scaderea activitatii neurale la stimuli emotionali din mediul extern la nivelul cortexului cingulat anterior si posterior , amigdalei si cortexului medial prefrontal.
Alexisomia
Incapacitatea unui individ de a-si identifica si exprima verbal simptomele corporale. Este considerata a fi un defect al recunoasterii informatiei interoceptive.
Prima situatie stresanta si semnalele creierului
HT activeaza SN simpatic, care la randul sau stimuleaza medulosuprarenala, pentru a elibera hormonii numiti catecolamine. Actiunea catecolaminelor se finalizeaza in raspunsul de tip ‘‘lupta sau fugi’’
A doua situatie stresanta si semnalele creierului
HT trimite semnale catre hipofiza. Stresul induce secretia de CRH din HT si vasopresina, care impreuna activeaza secretia de ACTH din hipofiza anterioara. Hipofiza elibereaza hormul ACTH, care la randul sau stimuleaza CSR, pentru a elibera hormonii denumiti corticosteroizi, care includ corticolul. Corticosteroizii cresc nivelul glicemiei.
Cortexul prefrontal
Conexiuni semnificative cu amigdala, talamusul si hipotalamusul.
Afectul negativ determina activarea cortexului prefrontal drept, amigdalei si insulei. Emotiile pozitive determina activarea cortexului prefrontal stang si regiuni corticale legate se sistemul de recompensa.
Amigdala
Este implicata in raspunsul conditionat de frica.
Parte a sistemului limbic, localizata in lobii temporali mediali, are conexiuni principale cu hipotalamusul, hipocampul, locus coeruleus
Formatiunea hipocampala
Contine pe langa hipocampul propriu-zis, girusul dentat si subiculum-ul. Hipocampul este sediul memoriei de scurta durata.
Girusul dentat-sediul amintirilor noi si aici are loc neurogeneza.
Hipotalamusul
Controleaza sistemul nervos vegetativ si sistemului endocrin, este implicat in invatare. Ca raspuns la stress, aceasta portiune ssecreta CRH
Locus coeruleus
Se sintetizeaza neurotransmitatorul norepinefrinei, implicat in raspunsul de tip ‘‘lupta sau fugi’’.
Nucleu rafeului
Se sintetizeaza serotonina
Cel mai important hormon de stress
Cortizol
Sindromul de neajutorare si lipsa de speranta Seligman
Deficitul motivational, cognitiv si emotional care poate sa urmeze expunerii la stressori necontrolabili.
