Relatia medic-pacient Flashcards
complexă
• considerată ca:
- relaţie socială (între doi membri ai unor grupe sociale distincte)
- relaţie psihologică (ce pune faţă în faţă psihologii diferite)
- relaţie culturală (care face să se confrunte în mod specific tipuri diferite de opinii, de valori, de atitudini şi comportamente)
Elemente de status şi rol social ale medicului (Parsons)
- competenţa profesională
- specificitatea funcţională
- confidenţialitatea
- universalismul
- neutralitatea afectivă
- altruismul
Elemente privind rolul social al bolnavului
drepturi : 1. dreptul la ajutor
2. degrevare de responsabilitati
• obligatii: 1. obligatia de a se adresa medicului la primele simptome si de a coopera
2. obligatia de a considera indezirabilă (de nedorit)
situatia sa de bolnav (bolnavul trebuie să vrea „să se facă bine”)
Comunicare verbală
- dialogul prin care medicul obţine informaţii privind boala (simptome, debut, istoric), stilul/regimul de viaţă al pacientului, având drept scop precizarea diagnosticului şi a tratamentului
- comunicarea este un proces bidirecțional
- atât trimiterea cât și primirea mesajului sunt la fel de importante.
Comunicare non-verbală (CNV)
- comunicarea care se petrece în afara limbajului verbalizat (contactul vizual, mimica, gestica, postura, atitudinea, vestimentatie)
Principiile CNV:
-continuă
-determinată cultural ;
-în mare măsură inconştientă
-importantă în comunicarea
sentimentelor şi atitudinilor
Funcţii ale CNV
- CNV are menirea de a accentua CV (prin mimică, gestică)
- CNV poate să completeze mesajul transmis pe cale verbală
- CNV poate , în mod deliberat, să contrazică anumite aspecte ale CV
Paralimbajul
- modul prin care mesajul este transmis (tonul, volumul, ritmul, intonatia vocii, folosirea pauzelor)
Metacomunicarea
- apariţia unor implicaţii ale mesajului care nu pot
fi direct atribuite înţelesului cuvintelor sau modului
în care ele au fost spuse ;
-se referă la un nivel sugerat, dacât la unul clar , direct
(este vorba de înţelesul care apare în spatele cuvintelor)
Informaţia transmisă
7% -prin comunicare verbală
38% -prin modul de pronunţare a cuvintelor
55% -prin comportamentul non-verbal
Evaluarea comportamentului nonverbal
-acronimul E.M.P.A.T.H.Y.
E (eye contact) • M (muscles of facial expression) • P( posture) • A (affect) • T (tone of voice) • H (hearing the whole patient) • Y (your response)
Calităţi relaţionale necesare medicului
- ascultarea activa
- disponibilitatea de comunicare
- empatia
- atitudinea calma, calda
- respectarea drepturilor pacientului
- capacitate de influentare, negociere si persuasiune
- cunoasterea in detaliu a problemelor pacientilor
- evitarea atitudinii critice a medicului
- moderarea cantitatii de informatii furnizate pacientului
- congruenta dintre comunicare verbala si non-verbala
- atentie la mesajele non-verbale
- utilizarea intrebarilor deschise
- adaptarea stilului de anamneza
Anamneza „tehnicistă” (directivă)
- întrebări precise, la obiect;
- avantaj: timp minim necesar pentru punerea diagnosticului ;
- dezavantaj:
-nu permite catharsisul emoţional, element-cheie în
constituirea transferului pozitiv ( = sentimente de încredere, simpatie faţă de medic)
Anamneza „psihanalitică” (non-directivă)
- întrebări imprecise, mai vagi, care dau pacientului posibilitatea să se exprime liber;
- dezavantaj: cronofagă;
- avantaje:
- permite catharsisul emoţional,
- constituirea transferului pozitiv,
- creşterea aderenţei la tratament
Relatia medic pacient asimetrică
Bolnavul are un rol subordonat, dependent
Medicul:
- rol principal, de profesionist,
- poziţie dominantă, putere şi autoritate, el este cel care
trebuie să controleze interacţiunea cu pacientul, astfel
încât acesta să respecte recomandările sale;
- prestigiu -avantaj: aderenţă iniţială la tratament
-dezavantaj: poate accentua poziţia de dependenţă a pacientului;
• Boala poate determina la pacient o stare de regresie
afectiv-comportamentală
Relatia medic pacient simetrica
- de tip „parteneriat”, în care fiecare „oferă şi primeşte” ceva.
-medicul = prestator de servicii medicale
-pacientul – implicare activă, de tip colaborativ - este adecvată pacienţilor cu un grad sporit de informare cu privire la boală,
- este productivă sub aspectul aderenţei la tratament
(responsabilitatea pt tratament induce la pacient sentimentul autonomiei şi controlului)
Planul intelectual
se referă la schimbul de informații din timpul comunicării medic-pacient. Informațiile oferite de către pacient în timpul anamnezei sunt urmate de cele furnizate de medic despre diagnostic, plan terapeutic, recomandări.
Planul afectiv
se referă la emoțiile (pozitive sau negative) între cei partenerii relației medic-pacient.
Transfer: emoțiiile pacientului faţă de medic;
Contra-transfer: emoţiile medicului faţă de pacient (cel mai adesea, rezultate din transfer);
Empatia: strădania medicului de a se pune în situaţia pacientului și capacitatea de a arăta acest lucru.
Planul moral / etic
se referă la respectarea drepturilor pacientului, rezultate din legi şi din statutul și rolul celor doi parteneri: medicul și bolnavul.
Calitățile necesare unui medic
- abilități intelectuale;
- calități morale (abnegație, dezinteres);
- calităţi empatic-relaționale (atitudine calmă, evitarea atitudinii critice, respectarea drepturilor pacientului, respectarea a autonomiei acestuia, capacitatea de influențare, negociere);
- abilități de comunicare (comunicare asertivă, ascultare activă), competențe profesionale complexe.
Statutul social al medicului (după Parsons)
- competența tehnică: titlul științific, competențe cu efect social și profesional;
- specificitatea funcțională: accesul la intimitatea fizică și psihică a bolnavului pentru a afla date necesare diagnosticului și formulării opțiunilor terapeutice se
poate face numai în interesul pacientului - neutralitatea afectivă: neimplicare afectivă partizană, empatie;
- universalism: abordare uniformă, nediscriminatorie;
- necesitatea consimţământului informat al pacientului;
- dezinteres și altruism: devotament, dăruire, excluderea intereselor financiare
Rolul social al bolnavului (după Parsons)
- dreptul la ajutor;
- dreptul la degrevare de responsabilități;
- obligația de a se adresa medicului la primele simptome si de a coopera;
- obligația de a considera indezirabilă situația sa de bolnav.
Principii de comunicare
Comunicarea verbală: dialog;
Comunicarea non-verbală: elemente non-verbale precum: contact vizual, mimică, gestică, atitudine, ș.a.;
Paralimbajul: tonul vocii, intonație, flux, pauze în vorbire;
Metacomunicarea: înțeles sugerat al cuvintelor.
Tipare ale relației medic- pacient
- modelul asimetric, bazat pe activitate-pasivitate: medicul ia decizia, bolnavul urmează recomandările;
- modelul semisimetric, bazat pe orientare-cooperare: bolnavul are o oarecare autonomie și participă activ la tratament și relatarea de noi informații.
- modelul simetric: bazat pe participarea reciprocă (bolnavul participă alături de medic la controlul asupra bolii).