TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ Flashcards
Definiție
„impozit
pe tranzacții sau, o definiție mai elaborată, TVA este „un impozit cu bază largă de
aplicare, care se calculează de la vânzarea mărfurilor până la inclusiv producția finală,
cu posibilitatea permanentă de a deduce din taxa plătită pentru mărfurile achiziționate
ca intrări, cu excepția poate a bunurilor de capital, taxa colectată pentru mărfurile
vândute”.
În interpretarea națională a art. 2 alin. (1) din Directiva 112, art. 268 C.fisc. prevede că
TVA se aplică oricărei operațiuni economice care îndeplinește următoarele condiții legale
cumulative:
operațiunea economică este realizată de o persoană impozabilă, acționând ca
atare;
b) operațiunea economică rezultă dintr-o activitate economică prevăzută de Codul
fiscal;
c) operațiunea economică este o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în
sfera taxei, efectuată cu plată;
d) locul operațiunii economice este considerat a fi în România, conform dispozițiilor
legale aplicabile.
Persoana impozabilă
Persoana impozabilă poate fi oricine poate desfășura o activitate economică, de o
manieră independentă și în mod continuu, respectiv:
(i) o persoană fizică,
(ii) o persoană juridică,
(iii)un grup de persoane fizice sau juridice,
(iv)o instituție publică,
(v) o altă entitate juridică.
„persoană impozabilă” este și „activitatea economică” desfășurată de acea persoană.
Art. 269 alin. (2) C.fisc. prevede că sunt incluse în această categorie următoarele tipuri
de activități:
a) activitățile producătorilor;
b) activitățile comercianților;
c) activitățile prestatorilor de servicii;
d) activitățile extractive;
e) activitățile agricole;
f) activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora;
g) activitățile economice care presupun exploatarea bunurilor corporale sau
necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
În categoria persoanei impozabile nu sunt incluse instituțiile publice și organismele
internaționale de drept public pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități
publice [art. 269 alin. (5) C.fisc.]6
independenta persoanei impozitabile
Un alt aspect esențial al calificării unei persoane ca fiind impozabile este faptul că
persoana trebuie să fie independentă, astfel cum rezultă și din art. 269 alin. (4) C.fisc.5
Operațiuni impozabile
operațiunea economică realizată de o
persoană impozabilă, care desfășoară activitățile economice prevăzute de Codul fiscal în
mod independent și continuu, să fie una dintre următoarele operațiuni:
a) operațiune desfășurată pe teritoriul României sub forma unei livrări de bunuri sau a
unei prestări de servicii, efectuate cu plată;
b) operațiune de import de bunuri pe teritoriul României;
c) achiziție de bunuri din țările membre UE, dacă sunt îndeplinite anumite criterii
legale (Art. 273 C.fisc.).
operațiuni taxabile,
operațiuni taxabile, care sunt acele operațiuni impozabile pentru care persoana
impozabilă care le realizează are obligația de a calcula și colecta TVA în cotele de
impunere legale asupra valorii operațiunii și are dreptul de deducere din TVA-ul
colectat a valorii TVA-ului aferent achizițiilor de bunuri și servicii;
operațiuni scutite cu drept de deducere,
care sunt acele operațiuni impozabile
pentru care legea prevede expres că persoana impozabilă care le realizează nu are
obligația de a calcula și colecta TVA, dar are dreptul de deducere a valorii TVA-ului aferent achizițiilor proprii de bunuri și servicii. Aceste operațiuni sunt
prevăzute în art. 294, art. 295 și art. 296 C.fisc.;
operațiuni scutite fără drept de deducere,
operațiuni scutite fără drept de deducere, care sunt acele operațiuni impozabile
pentru care legea prevede expres că persoana impozabilă care le realizează nu are
obligația de a calcula și colecta TVA și nu are dreptul de deducere a valorii
TVA-ului aferent achizițiilor proprii de bunuri și servicii (art. 292 C.fisc.);
operațiuni de import și achiziții din statele membre UE scutite de TVA,
operațiuni de import și achiziții din statele membre UE scutite de TVA, care sunt
acele operațiuni impozabile pe care legiuitorul le include în mod expres în categoria
operațiunilor scutite, pentru că aceste tipuri de operațiuni pe teritoriul României sunt
scutite de TVA și atunci este aplicabil principiului nediscriminării pe motiv de națio-
nalitate sau sunt scutite de legiuitor în considerarea persoanelor care achiziționează
aceste bunuri;
Din punctul de vedere al sferei de aplicare a TVA, în Codul fiscal 7 operațiunile
impozabile care îndeplinesc condițiile legale sunt incluse în una din următoarele
categorii:
operațiuni taxabile,
operațiuni scutite cu drept de deducere,
operațiuni scutite fără drept de deducere,
operațiuni de import și achiziții din statele membre UE scutite de TVA,
operațiuni efectuate sub regimurile speciale prevăzute la art. 310-3151 C.fisc.,
care beneficiază de reguli speciale pentru fiecare tip de regim în parte.
Includerea unei operațiuni economice în categoria unei livrări de bunuri
supusă impozitării presupune analizarea a trei elemente distincte8
să existe o livrare de bun, ceea ce înseamnă, din punct de vedere juridic, orice
operațiune prin care se transferă de la o persoană către altă persoană dreptul de a
dispune de bunuri ca și un proprietar. În sfera conceptului de „bun” intră orice bun
mobil sau imobil, corporal sau necorporal.
b) transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar să se realizeze cu
plată, fiind irelevant din punctul de vedere al TVA dacă plata se efectuează într-o
singură rată sau în mai multe rate. Criteriul pe baza căruia se determină dacă
operațiunea respectivă este livrare de bunuri este acela al transferului dreptului de a
dispune de bunul care face obiectul livrării. Dacă părțile stabilesc în mod neechivoc
că se realizează acest transfer, atunci operațiunea respectivă constituie o livrare de
bunuri impozabilă din punctul de vedere al TVA. Orice transfer de drept de
proprietate asupra unui bun care este efectuat fără preț reprezintă o operațiune exclusă
din sfera de aplicare a TVA
c) livrarea să se realizeze pe teritoriul României, existând reguli de stabilire a locului
livrării în funcție de bunurile ce fac obiectul operațiunii economice. TVA-ul este un
impozit care se aplică teritorial, regulile de determinare a locului de livrare sunt
stabilite prin Directiva 112 și sunt transpuse în legislația națională pentru a se
identifica corespunzător statul care are dreptul de a încasa la bugetul național
contravaloarea TVA ului aferent operațiunilor economice impozabile desfășurate de
o persoană impozabilă.
Prestarea serviciilor
Din punctul de vedere al dreptului fiscal,
acest concept este foarte larg și include orice activitate economică care nu poate fi
încadrată în sfera livrării de bunuri. Orice operațiune economică care nu constituie o
livrare de bunuri reprezintă o prestare de servicii și este supusă TVA9
analiza celor 3 elemente ale prestarii de servicii
să existe o prestare de servicii, ceea ce înseamnă, din punct de vedere al sferei de
aplicare a TVA, orice operațiune care nu este o livrare de bun.
b) să se realizeze cu plată, fiind excluse din sfera de aplicare a TVA acele prestări
de servicii care se realizează, în mod gratuit, în scop de reclamă sau pentru
stimularea vânzărilor sau în scopuri legate de desfășurarea activității economice,
în condițiile legii sau în cadrul perioadei de garanție de către persoana care a
efectuat inițial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.
c) locul prestării de servicii să fie pe teritoriul României, existând reguli de stabilire
a locului prestării în funcție de locul unde este situat beneficiarul serviciilor și de
calitatea acestuia de a fi înregistrat în scopuri de TVA sau nu.
În legătură cu stabilirea locului de prestare a serviciilor
În legătură cu stabilirea locului de prestare a serviciilor în vederea aplicării cotei
corespunzătoare de TVA, în cazul serviciilor prestate de o persoană impozabilă
înregistrată în România către o persoană impozabilă înregistrată în oricare stat membru
UE, locul de prestare a serviciilor este locul unde respectiva persoană care primește
serviciile își are stabilit sediul activității sale economice.
În ipoteza serviciilor prestate de o persoană impozabilă înregistrată în România către
o persoană neimpozabilă, se aplică regula conform căreia locul este unde prestatorul
își are stabilit sediul activității sale economice sau sediul său fix, dacă serviciile sunt
prestate de la un alt sediu decât cel înregistrat oficial.