ADMINISTRAREA VENITURILOR FISCALE. ACTUL ADMINISTRATIV FISCAL. TITLUL DE CREANŢĂ BUGETARĂ ŞI FISCALĂ. CONTROLUL FISCAL Flashcards
Aducerea la îndeplinire a legii fiscale presupune acțiuni de:
stabilire a obligațiilor fiscale, patrimoniale și nepatrimoniale,
b) administrarea obligațiilor fiscale, care include și controlul modului de stabilire a
obligațiilor fiscale,
c) colectarea veniturilor fiscale aparținând statului și unităților administrativ-
teritoriale.
Organele fiscale au competența materială de a administra toate obligațiile fiscale în
legătură cu
Organele fiscale au competența materială de a administra toate obligațiile fiscale în
legătură cu impozite, taxe și contribuții, denumite venituri publice fiscale, dar și în
legătură cu veniturile publice nefiscale, cu excepția cazului când printr-o lege se prevede
altfel.
Conform prevederilor art. 2 C.proc.fisc., intră în această sferă a veniturilor publice
următoarele:
impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal;
b) drepturile vamale;
c) redevențele miniere, redevențele petroliere și redevențele rezultate din contracte
de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu
destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului;
d) alte venituri bugetare, cu excepția celor care rezultă din raporturile juridice
contractuale ale statului sau unităților administrativ-teritoriale și nu sunt date în
competența organelor fiscale.
Între principiile generale pe care administrația publică fiscală trebuie să le aplice în
activitatea sa, reglementate de către legiuitor în Codul de procedură fiscală, dar care
rezultă și din practica CJUE și a instanțelor judecătorești, pot fi incluse următoarele3
:
a) principiul legalității, care este o transpunere a principiului legalității înscris la
nivel constituțional, ce a fost analizat deja.
b) principiul aplicării unitare a legii fiscale este un principiu ce și-a găsit o aplicare
practică destul de rapidă și în vechea reglementare a Codului de procedură fiscală;
c) principiul bunei-credințe trebuie să guverneze relația dintre organele fiscale și
contribuabili. Astfel, organul fiscal trebuie să respecte drepturile legale ale
contribuabililor pe parcursul desfășurării activității specifice administrației
publice fiscale, iar contribuabilii trebuie „să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege
și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate”.
d) principiul prevalenței economicului asupra juridicului este un principiu de
interpretare a legii fiscale pe care organele fiscale îl urmează atunci când aplică
legea. Conform acestuia, organele fiscale interpretează situațiile de fapt prezentate
de contribuabili sau identificate ce stau la baza stabilirii unui impozit, taxă sau
contribuție în legătură cu o tranzacție sau activitate în funcție de realitatea
economică a tranzacției sau activității respective. Acest principiu se aplică ținând
cont și de prevederile art. 11 alin. (1) C.fisc4
Definiția actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal reprezintă manifestarea unilaterală și expresă de voință a
organelor fiscale în scopul de a produce efecte juridice, adică de a da naștere, a modifica
sau a stinge drepturi și obligații fiscale, în temeiul puterii publice, sub controlul de
legalitate al instanțelor judecătorești
Din această definiție rezultă și trăsăturile actului administrativ fiscal, anume:
a) este o manifestare de voință unilaterală și expresă a organului fiscal;
b) produce efecte juridice, fiind emis în legătură cu stabilirea unei situații fiscale a
unui contribuabil;
c) este emis în regim de putere publică, ceea ce înseamnă că este obligatoriu atât
pentru organul fiscal emitent, cât și pentru contribuabil, și este executoriu;
d) are un regim juridic specific, fiind supus controlului de legalitate al instanțelor
judecătorești de contencios administrativ, în condițiile garantate de Constituție
Regulile de emitere și comunicare a actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal se emite de către organul fiscal, în scris, fiind obligatoriu să
cuprindă elementele prevăzute de art. 46 alin. (2) C.proc.fisc, pe suport hârtie sau în
formă electronică.
cand produce efecte actul administrativ fiscal?
Indiferent de modalitatea de emitere, actul administrativ fiscal produce efecte
juridice față de contribuabil și îi este opozabil numai de la data la care îi este
comunicat acestuia, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.
Codul de procedură fiscală stabilește în sarcina organului fiscal obligația de a iniția
acțiunile de comunicare a actului administrativ fiscal în termen de cel mult 10 zile
lucrătoare de la data emiterii acestuia. Nerespectarea acestei obligații legale poate
constitui temei pentru angajarea răspunderii patrimoniale a statului sau unităților
administrativ-teritoriale, pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcționarii
publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conform
prevederilor art. 341 C.proc.fisc.
Actul administrativ fiscal poate fi emis în formele specifice prevăzute de Codul de
procedură fiscală8
a) soluția fiscală individuală anticipată, ce presupune ca organul fiscal central să
soluționeze o cerere formulată de un contribuabil privind reglementarea unor
situații fiscale de fapt viitoare;
b) acordul de preț în avans, care se emite de asemenea de organul fiscal central,
însă în legătură cu stabilirea condițiilor și modalităților de determinare a
prețurilor de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate între persoane afiliate;
c) decizia organului fiscal, sub denumirea decizie de impunere, atunci când sunt
stabilite obligații fiscale patrimoniale, respectiv creanțe fiscale sau bugetare,
dacă sunt de competența organului fiscal sau decizie prin care se constată
încălcări de către contribuabil a unor obligații fiscale nepatrimoniale, precum
și deciziile asimilate deciziei de impunere în condițiile art. 98 C.proc.fisc.;
d) decizia altor autorități publice, prin care sunt stabilite creanțe bugetare privind
prejudicii sau plăți nelegale din fonduri publice, dacă astfel de competențe
sunt stabilite prin lege specială;
e) declarația fiscală a contribuabilului, care poate fi informativă sau de impunere
și care se depune de către persoanele care au calitatea de contribuabili,
respectiv de plătitori de impozite, taxe sau contribuții sociale obligatorii în
conformitate cu prevederile Codului fiscal sau în temeiul altor legi speciale.
Între titlurile de creanță care consemnează creanțe bugetare menționăm:
a) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit în
conformitate cu prevederile legale aplicabile, în care este stabilită obligația de
plată a unei amenzi;
b) ordonanța procurorului sau hotărârea instanței judecătorești competente atunci
când este stabilită obligația de plată a unei amenzi, cheltuieli judiciare sau alte
plăți datorate bugetului general consolidat.
Actul administrativ fiscal prin care se constată creanţe fiscale
Actul administrativ fiscal prin care se constată creanţe fiscale este denumit de lege titlul
de creanţă fiscală.
Titlul de creanță fiscală poate fi emis de către:
a) contribuabil, fiind denumit, în acest caz, declarație fiscală;
b) organul fiscal, denumit, în această situație, decizie de impunere.
Sunt asimilate deciziei de impunere următoarele acte administrativ fiscale emise de către
organul fiscal:
a) deciziile privind soluţionarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată şi
deciziile privind soluţionarea cererilor de restituiri de creanţe fiscale;
b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;
c) deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii;
9 M. Ene, op. cit., p. 245
d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare.
Titlul de creanță fiscală este actul administrativ fiscal care are anumite particularități
rezultate din lege:
(i) este un act juridic emis în regim de putere publică, adică un act juridic unilateral,
supus reglementărilor de drept fiscal;
(ii) este un act juridic declarativ de drepturi și obligații fiscale, întrucât drepturile
și obligațiile subiectelor rezultă din lege;
(iii) este un act juridic emis în formă scrisă, ad validitatem;
(iv) este un act juridic executoriu de drept, fără a fi necesară o învestire specială
cu formulă executorie, specifică dreptului civil.
Nulitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal poate fi declarat nul (nulitate absolută), de către organele
fiscale sau de către instanțele judecătorești competente10, în oricare dintre situațiile
prevăzute de art. 49 C.proc.fisc. De asemenea, actul administrativ fiscal poate fi anulat
de către organele fiscale sau de către instanțele judecătorești, atunci când este emis
cu încălcarea oricăror pevederi legale, altele față cele menționate pentru nulitatea actului.
Legea permite și desființarea actului administrativ fiscal, integral sau parțial, atunci când
organul fiscal emitent consideră că a emis un act care nu este legal sau oportun, situație
în care, din punct de vedere administrativ, actul este revocat, fiind retras din ordinea
juridică pentru a nu mai produce efecte juridice.
În cazul în care intervine o schimbare a situației de fapt sau de drept care generează o
schimbare a conținutului actului administrativ fiscal, organul fiscal poate dispune, din
oficiu sau la cerere, modificarea actului respectiv.
Organul fiscal poate emite un nou act administrativ fiscal, în acele cazuri în care este
posibil, în condiții legale.