impozitul pe profit Flashcards
Informații generale
Nu există o definiție legală a impozitului pe profit
Rezultat fiscal pozitiv = profit impozabil
4) Rezultatul fiscal negativ = pierdere fiscală
5) Rezultatul contabil = Veniturile înregistrate realizate din orice sursă - Cheltuielile
efectuate în scopul obținerii de venituri dintr-
un an fiscal potrivit cerințelor contabilității de
angajamente, cu respectarea principiului
independenței exercițiilor
Rezultatul fiscal
Rezultatul fiscal = Venituri înregistrate – Cheltuieli înregistrate – Venituri neimpozabile –
Deduceri fiscale + Cheltuieli nedeductibile
(„formula impozitului pe profit”)
Contribuabili
sunt incluse următoarele persoane juridice:
a) persoanele juridice rezidente în România, care datorează impozit pentru profitul
impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate;
b) persoanele juridice străine, care nu au rezidența fiscală în România și care
desfășoară activități printr-unul sau mai multe sedii permanente în România, care
datorează impozit pentru profitul impozabil aferent sediului permanent;
c) persoanele juridice străine, care nu au rezidența fiscală în România și care
realizează venituri din/sau în legătură cu transferul drepturilor asupra unor proprie-
tăți imobiliare situate în România sau din vânzarea titlurilor de participare deținute
la o persoană juridică română;
d) persoanele juridice cu sediul social în România, înființate în baza legislației
europene.
două categorii noi de persoane
ce pot fi obligate să aplice reglementările privind impozitul pe profit,
dacă desfășoară
activitățile în anumite condiții, ce pot fi încadrate ca fiind practici de evitare a obligațiilor
fiscale pe teritoriul României cu incidență în funcționarea pieței interne, în conformitate
cu prevederile Codului Fiscal, și anume:
a) persoanele juridice străine rezidente într-un stat terţ (un stat care nu este
membru al Uniunii Europene);
b) entitatea transparentă fiscal.
Anumite persoane juridice, care pot fi incluse în categoria contribuabililor, nu sunt incluse
în sfera de aplicare a reglementării privind impozitul pe profit,
instituții publice, care gestionează fonduri publice potrivit Legii nr. 500/2002
privind finanțele publice și Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale,
dacă nu desfășoară activități economice și dacă nu există o scutire expresă
integrală de la plata impozitului pe profit. În această categorie sunt incluse și
Banca Națională a României, Trezoreria Statului, chiar dacă legiuitorul le
prevede distinct;
b) persoanele juridice fără scop patrimonial. În această categorie pot fi incluse
Academia Română și fundațiile înființate de către această instituție, fundațiile
române constituite ca urmare a unor legate, cultele religioase, asociațiile,
fundațiile și celelalte persoane juridice înființate în temeiul O.G. nr. 26/2000,
denumite în Codul fiscal „organizații nonprofit”, organizațiile sindicale și
organizațiile patronale, înființate în condițiile legii;
c) persoanele juridice de drept privat sau de drept public, care sunt scutite
pentru activitățile de interes public efectuate, în această categorie putând fi
incluse Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul de
compensare a investitorilor, Fondul de garantare a pensiilor private; Fondul de
garantare a asiguraților;
d) persoanele juridice române care plătesc impozit pe veniturile microîntreprin-
derilor;
e) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.
Anumite persoane juridice, chiar dacă sunt incluse în lista persoanelor scutite, pot fi
obligate la plata impozitului pe profit atunci când obțin venituri din desfășurarea unor
activități economice:
instituțiile publice;
b) persoanele juridice fără scop patrimonial pentru veniturile care nu se
încadrează în sfera veniturilor neimpozabile prevăzute în art. 15 alin. (2) C.fisc,
dacă într-un an persoana juridică realizează venituri din activități economice de
peste 15.000 euro, echivalentul în lei și care reprezintă mai mult de 10% din
veniturile totale neimpozabile.
Cote de impozitare
Cota de impozit - 16% (regula generală) – art.
17
2) Cota de impozit – 5% din veniturile înregistrate
pentru următoarele activități:
a) Baruri de noapte,
b) Cluburi de noapte,
c) Discoteci
d) Cazinouri
Se achită cota de 5% din veniturile
înregistrate sau cota de 16% pe profitul
impozabil, oricare este mai mare.
Prin Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi a fost introdusă o nouă
excepție de la cota standard, anume impozitul specific anual, care se calculează și se
plătește de persoanele juridice române care desfăşoară activităţi corespunzătoare
codurilor CAEN prevăzute expres în art. 1 din Legea nr. 170/2016. Acest tip de impozit
nu reprezintă o veritabilă excepție, întrucât contribuabilul care desfășoară activități și
realizează venituri şi din alte activităţi în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN
prevăzute la art. 1 din Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi are
obligația de a determina și plăti atât impozitul specific, cât și impozitul pe profit.
Veniturile înregistrate
Veniturile înregistrate reprezintă veniturile totale realizate de contribuabili, indiferent
dacă sunt sau nu încasate și au fost definite în doctrină ca fiind „veniturile obținute din
orice sursă în cadrul unei activități economice legale desfășurate în conformitate cu
obiectul de activitate al societății”.
Contribuabilul are obligația de a înregistra, pe baza documentelor justificative, orice venit
realizat, care reprezintă acele sume pentru care contribuabilul a emis facturi, dar și
elemente asimilate veniturilor care sunt enumerate în pct. 5 alin. (2) din Normele
metodologice la Codul fiscal.
Legiuitorul include în formula de calcul a rezultatului fiscal și veniturile neimpozabile
prevăzute în art. 23 din Codul fiscal, ce reprezintă acele veniturile care, deși realizate de
către contribuabil în cadrul activității sale economice, datorită interesului public sau utili-
tății publice, sunt declarate ca neimpozabile.
În art. 24 din Codul fiscal sunt transpuse distinct dispozițiile Directivei 2011/96/UE
privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din
diferite state membre, care stabilește că sunt incluse în categoria veniturilor neimpozabile
dividendele distribuite unei persoane juridice române de către o filială cu sediul în alt stat
membru dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite în Codul Fiscal.
cheltuielilor deductibile
În categoria cheltuielilor deductibile sunt incluse cheltuielile efectuate în scopul
desfășurării activității economice, în condițiile stabilite de art. 25 din Codul fiscal. Regula
în materia cheltuielilor deductibile este că se scad integral din veniturile impozabile
realizate de contribubabil.
Cheltuielile deductibile limitat
Cheltuielile deductibile limitat sunt acele tipuri de cheltuieli pe care legiutorul, în
funcție de politica fiscală de la un anumit moment în timp, decide să le includă în această
categorie. Între aceste cheltuieli cu deducere limitată sunt incluse, spre exemplu:
a) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% aplicată asupra profitului contabil
(diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale), la care se adaugă
cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol;
b) cheltuieli sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra valorii
cheltuielilor cu salariile persoanelor angajate;
c) cheltuielile cu provizioanele sau ajustările pentru depreciere și rezerve, în
condițiile art. 26 din Codul fiscal;
d) cheltuielile cu dobânzile, potrivit art. 402 din Codul fiscal;
e) amortizarea, conform art. 28 din Codul fiscal.
Cheltuielile nedeductibile
sunt acele cheltuielile efectuate de contribuabil în scopul
realizării veniturilor care depășesc limita legală admisă pentru deducere sau sunt acele
cheltuieli ale contribubilului care, deși efectuate în cadrul desfășurării activității
economice, sunt considerate de legiuitor ca nefiind aferente realizării veniturilor. Lista
cheltuielilor nedeductibile este strict și limitativ prevăzută de Codul fiscal și nu poate fi
extinsă de către organul fiscal asupra altor cheltuieli.
Regimul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare
În cazul unui contribuabil care desfășoară activități de cercetare-dezvoltare care
îndeplinesc condițiile stabilite de reglementările în vigoare, art. 20 C.fisc. prevede că
respectivul contribuabil poate beneficia de o deducere fiscală suplimentară, în sensul că
din valoarea totală a rezultatului fiscal se va scădea o valoare egală cu 50% din cheltuielile
de cercetare-dezvoltare eligibile.
Această deducere suplimentară se acordă pentru fiecare activitate de cercetare-dezvoltare
desfășurată de contribuabil și se calculează trimestrial sau anual.
rezervele
Rezervele reprezintă „sume calculate și stabilite scriptic în contabilitate care constituie
deductibilități legale”,
Rezerva se calculează cumulat de la începutul anului și este deductibilă la calculul
profitului impozabil trimestrial sau anual, după caz. Rezervele astfel constituite se
completează sau se diminuează în funcție de nivelul profitului contabil din perioada de
calcul.
rezervele, categorii
rezerva legală, care este deductibilă din profitul impozabil în limita a 5% aplicată
asupra profitului contabil, la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit
[art. 26 alin. (1) lit. a)];
b) rezervele tehnice constituite de societățile de asigurare și reasigurare, în condițiile
stabilite de legislația specială [art. 26 alin. (1) lit. g)];
c) rezervele reprezentând cota de cheltuieli necesare dezvoltării şi modernizării
producţiei de ţiţei şi gaze naturale, rafinării, transportului şi distribuţiei petroliere,
precum şi cele aferente programului geologic sau altor domenii de activitate,
prevăzute prin acte normative, constituite potrivit legii [art. 26 alin. (1) lit. m)].
provizioane def
Provizioanele reprezintă „sume de bani indisponibilizate temporar pentru acoperirea, în
general, a riscurilor generate de posibilitatea neîncasării unei creanțe”. Provizioanele sunt
considerate, în condițiile respectării limitelor legale de constituire, cheltuieli deductibile
care scad temporar rezultatul fiscal.
În momentul
încasării creanțelor pentru care s-a efectuat o ajustare, atunci sumele respective sunt
înregistrate ca și venituri impozabile, fiind incluse în rezultatul fiscal, urmând a fi supuse
impozitării, în condițiile regulilor de drept comun.
