Oprirea substituţiilor, în general. Admisibilitatea în noul Cod civil a substituţiilor fideicomisare şi a liberalităţile reziduale Flashcards
Preliminarii.
. Generic vorbind, substituţia (sub institutio, adică instituirea în locul altuia sau după altul) este o dispoziţie prin care o persoană este chemată a primi o liberalitate în locul altei persoane sau după aceasta
Noţiunea substituţiei în noul Cod civil
Potrivit art. 993 C.civ. „Dispoziţia prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce efecte decât în cazul în care este permisă de lege.”
Noţiunea substituţiei în noul Cod civil
Din lecturarea acestui text de lege rezultă că, în principiu, sunt interzise
Din lecturarea acestui text de lege rezultă că, în principiu, sunt interzise acele dispoziţii cuprinse într-un testament sau într-un contract de donaţie prin care dispunătorul transmite unul sau mai multe bunuri unei persoane, numite instituit, cu sarcina pentru instituit de a administra aceste bunuri şi de a le transmite unui terţ, numit substituit, care este desemnat tot de către dispunător. Acesta este motivul pentru care tratăm substituţiile în capitolul consacrat limitelor dreptului de dispoziţie asupra moştenirii.
Noţiunea substituţiei în noul Cod civil
După cum se observă, figura juridică reglementată de art. 993 C.civ. nu are în vedere numai ipoteza în care bunurile administrate de către instituit se vor transmite substituitului
După cum se observă, figura juridică reglementată de art. 993 C.civ. nu are în vedere numai ipoteza în care bunurile administrate de către instituit se vor transmite substituitului abia la decesul instituitului, ci (mai ales) situaţia în care dispoziţia ar produce efecte în timpul vieţii instituitului. De aici apare diferenţa clară faţă de substituţia fideicomisară, astfel cum este reglementată de art. 994 şi urm. C.civ., aceasta presupunând transmiterea bunurilor către substituit doar la decesul instituitului.
Prin excepţie de la regula consacrată de art. 993 C.civ., sunt permise substituţiile fideicomisare şi liberalităţile reziduale, dar numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 994 şi urm.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Noţiune
Substituţia fideicomisară este o dispoziţie cuprinsă într-un testament sau într-un contract de donaţie prin care dispunătorul îl obligă pe instituit (beneficiarul liberalităţii), donatar sau legatar, să administreze bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită, la decesul său, unei alte persoane, numită substituit, desemnat tot de către dispunător (art. 994 C.civ.).
Ne aflăm practic în prezenţa unei liberalităţi, grevată de sarcina administrării bunului pe toată durata vieţii instituitului (donatar sau legatar), iar la data decesului instituitului acest bun va reveni substituitului, care este un terţ desemnat de către dispunător, iar nu de către instituit.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Existenţa a două liberalităţi succesive având acelaşi obiect.
Existenţa a două liberalităţi succesive având acelaşi obiect. Pentru a ne afla în prezenţa unei substituţii fideicomisare este necesar să existe două liberalităţi având acelaşi obiect, în favoarea a două persoane desemnate de dispunător şi care liberalităţi urmează să fie executate succesiv: primaliberalitate este făcută în favoarea instituitului şi urmează să se execute fie la moartea dispunătorului (dacă acesta l-a desemnat legatar pe instituit), fie la încheierea contractului de donaţie dintre dispunător şi instituit; cea de-a doua liberalitate este făcută în favoarea substituitului şi se va executa la moartea instituitului.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Existenţa unei sarcini a instituitului constând în obligaţia de a administra bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său, substituitului
Existenţa unei sarcini a instituitului constând în obligaţia de a administra bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de a le transmite, la decesul său, substituitului. Această sarcină este stipulată fie în testamentul întocmit de către dispunător, fie în contractul de donaţie încheiat între dispunător şi instituit.
Ceea ce diferenţiază substituţia fideicomisară este faptul că instituitul nu are dreptul să dispună de bunurile primite3 (nu le poate înstrăina şi nici greva), ci trebuie să administreze aceste bunuri, lui aplicându-i se dispoziţiile referitoare la fiduciar. Aşadar, instituitul este proprietar al bunurilor primite, dar dreptul său de proprietate este serios limitat.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Liberalitatea consimţită în favoarea substituitului urmează să se execute doar la decesul instituitului
Liberalitatea consimţită în favoarea substituitului urmează să se execute doar la decesul instituitului. Chiar dacă substituitul dobândeşte bunurile de la dispunător, fiind succesorul în drepturi al acestuia, liberalitatea consimţită în favoarea substituitului nu va produce efecte până la data decesului instituitului.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Problema incapacităţilor
Potrivit art. 994 alin. 3 C.civ., „Incapacităţile de a dispune se apreciază în raport cu dispunătorul, iar cele de a primi, în raport cu instituitul şi cu substituitul.” Astfel cum am arătat în cele ce precedă, potrivit noii reglementări a substituţiei fideicomisare atât instituitul, cât şi substituitul dobândesc bunurile care constituie obiectul liberalităţii de la dispunător. De aceea, singurul care dispune de bunuri este dispunătorul şi de aceea incapacităţile de a dispune prin liberalităţi (donaţii şi/sau legate) se apreciază numai în raport cu dispunătorul.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
. Aplicarea dispoziţiilor referitoare la fiducie
Aplicarea dispoziţiilor referitoare la fiducie. Art. 994 alin. 2 C.civ. prevede că instituitului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din prezentul cod referitoare la fiduciar.
Sintagma „în mod corespunzător” presupune faptul că nu se vor aplica tale quale dispoziţiile legale din materia fiduciei (art. 773-791 C.civ.), ci trebuie ţinut seama de fizionomia substituţiei fideicomisare, de scopurile urmărite de legiuitor, de compatibilitatea prevederilor din materia substituţiilor fideicomisare cu cele din materia fiduciei.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
. Efectele cu privire la bunurile care constituie obiectul liberalităţii
Potrivit art. 995 C.civ., „(1) Sarcina prevăzută la art. 994 produce efecte numai cu privire la bunurile care au constituit obiectul liberalităţii şi care la data decesului instituitului pot fi identificate şi se află în patrimoniul său. (2) Atunci când liberalitatea are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte şi asupra valorilor mobiliare care le înlocuiesc. (3) Dacă liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalităţilor de publicitate, sarcina trebuie să respecte aceleaşi formalităţi. În cazul imobilelor, sarcina este supusă notării în cartea funciară.”, iar art. 997 C.civ. dispune că „În vederea executării sarcinii, dispunătorul poate impune instituitului constituirea de garanţii şi încheierea unor contracte de asigurare.”
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Drepturile substituitului.
Cât timp nu a intervenit decesul instituitului, substituitul are numai drepturi eventuale. La decesul instituitului, substituitul dobândeşte drepturi depline asupra bunurilor ce au constituit obiectul liberalităţii. Desigur, substituitul nu este obligat să primească aceste bunuri. El poate să renunţe la beneficiul liberalităţii, situaţie în care se vor aplica prevederile art. 1000 C.civ. relative la ineficacitatea substituţiei.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Intangibilitatea rezervei instituitului.
Astfel cum vom arăta în cele ce urmează, rezerva succesorală are un caracter imperativ (de ordine publică). Este lovită de nulitate dispoziţia prin care
defunctul ar dispune micşorarea rezervei moştenitorilor săi ori ar impune o sarcină care să afecteze rezerva. După cum s-a statuat în practica instanţei supreme, sunt interzise dispunătorului „orice dispoziţii, sarcini, condiţii, clauze, care ar leza drepturile moştenitorilor rezervatari”4.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Un asemenea principiu a fost avut în vedere şi în materia substituţiilor fideicomisare Atunci când instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului
Un asemenea principiu a fost avut în vedere şi în materia substituţiilor fideicomisare. Atunci când instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, sarcina de a administra şi de a transmite bunurile care constituie obiectul liberalităţii nu poate încălca rezerva sa succesorală. De exemplu, dacă liberalitatea cu sarcină lăsată copilului rezervatar are o valoare de 500.000 de lei şi masa de calcul este de 1.200.000 de lei (ceea ce înseamnă că rezerva copilului este de 600.000 de lei şi cotitatea disponibilă este tot de 600.000 de lei), liberalitatea va fi perfect valabilă şi copilul este ţinut să execute sarcina pentru că rezerva nu îi este afectată. În schimb, dacă liberalitatea are o valoare de 500.000 de lei şi masa de calcul este de 600.000 de lei (ceea ce înseamnă că rezerva copilului este de 300.000 de lei şi cotitatea disponibilă este tot de 300.000 de lei), copilul va fi ţinut să execute sarcina doar în limita cotităţii disponibile de 300.000 de lei; liberalitatea va fi supusă reducţiunii întrucât încalcă rezerva copilului.
Substituţia fideicomisară în noul Cod civil.
Ineficacitatea substituţiei.
Există două cazuri în care substituţia fideicomisară devine ineficace: i) substituitul predecedează instituitului; ii) substituitul renunţă la beneficiul liberalităţii.
Atunci când substituţia devine ineficace, regula este aceea că bunurile care constituie obiectul liberalităţii vor reveni instituitului, care nu va mai fi ţinut să execute sarcina cu care este grevată liberalitatea. În acest caz, instituitul îşi poate exercita toate atributele dreptului său de proprietate cu privire la bunurile primite de la dispunător.
