Exercitarea dreptului de opţiune succesorală

Question 1

Acceptarea moştenirii

Noţiune şi feluri.

Answer 1

Acceptarea moştenirii constă în actul sau faptul juridic unilateral săvârşit de
succesibil prin care îşi consolidează necondiţionat calitatea de moştenitor, definitivând transmisiunea
succesorală care a operat la data deschiderii moştenirii.
Acceptarea moştenirii poate fi de două feluri. Astfel, ea poate fi voluntară, rezultând din manifestarea
expresă sau tacită a voinţei succesibilului şi forţată, prevăzută de lege ca sancţiune pentru săvârşirea
unor fapte voluntare de către succesibil.

Question 2

Acceptarea voluntară expresă

Noţiune

Answer 2

Potrivit legii, acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau
calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 1.108 alin.2 C.civ.).
Înscrisul constatator al acceptării pure şi simple nu trebuie să fie redactat cu respectarea unor formule
sacramentale şi speciale pentru a constata acceptarea succesiunii. El poate îmbrăca şi forma unei scrisori
simple (misivă), dacă ea are caracter juridic sau, cum se spune, constituie o „scrisoare de afaceri”, de
exemplu, scrisoarea adresată creditorilor succesiunii, conţinând o ofertă de dare în plată, o cerere de
amânare a plăţii datoriei sau scrisoarea adresată comoştenitorilor conţinând o ofertă de partaj voluntar al
moştenirii ori de înstrăinare a unor bunuri succesorale6 etc.

Question 3

Acceptarea voluntară tacită

Answer 3

. Noţiune. Potrivit legii, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar
putea să îl facă decât în calitate de moştenitor (art.1.108 alin.3 C.civ.).

Question 4

Actele cu valoare de acceptare tacită

Answer 4

Noul Cod civil nu stabileşte, în concret, care anume acte
săvârşite de succesibil constituie manifestarea intenţiei de a accepta tacit moştenirea, dar împarte
posibilele acte în 3 categorii:
A) Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag
acceptarea tacită a acesteia (art. 1.110 alin.1 C.civ.);
B) Actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire pot avea
valoare de acceptare tacită a moştenirii (art. 1.110 alin. 2 C.civ.);
C) Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din
împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de
moştenitor (art. 1.110 alin. 3 C.civ.)

Question 5

Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii
atrag acceptarea tacită a acesteia (art. 1.110 alin.1 C.civ.).

Answer 5

Constituie acte de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie având ca obiect moştenirea
privită ca universalitate (cotă-parte de universalitate). Sunt astfel de acte:
a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii [art.
1.110 alin. 1 lit. a) C.civ.]. Înstrăinarea (cesiunea) drepturilor succesorale, cu titlu oneros sau gratuit, este posibilă numai pentru că, în prealabil, succesibilul a acceptat moştenirea. Asemenea acte de
dispoziţie implică în mod neîndoielnic intenţia succesibilului de a accepta moştenirea.
Înstrăinarea are ca obiect emolumentul succesiunii, fie dreptul asupra universalităţii, fie cota-parte
indiviză asupra universalităţii, după cum înstrăinătorul a moştenit întreaga universalitate sau numai o
cotă-parte.
b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi [art. 1.110 alin.
1 lit. b) C.civ.].
c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau
moştenitorilor subsecvenţi [art. 1.110 alin. 1 lit. c) C.civ.].
Prin urmare, renunţarea cu titlu oneros constituie totdeauna act de acceptare tacită, iar renunţarea cu
titlu gratuit numai dacă se face în favoarea unui (unor) moştenitori determinaţi, nominalizaţi.
Asemenea acte de „renunţare” - denumite renunţare in favorem - constituie, în realitate, acte de
acceptare a moştenirii însoţite de acte de înstrăinare între vii a drepturilor succesorale. Rezultă că numai
renunţarea pură şi simplă, numită pur abdicativă - care este impersonală şi cu titlu gratuit - constituie un
veritabil act de renunţare la moştenire şi urmează a fi luată în considerare (de notarul public) ca
declaraţie de renunţare la succesiune.

Question 6

Actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire pot
avea valoare de acceptare tacită a moştenirii (art. 1.110 alin. 2 C.civ.)
Actele de dispoziţie privind unele bunuri din moştenire.

Answer 6

Actele de dispoziţie săvârşite de
succesibil sunt, de regulă, cele mai clare, mai neîndoielnice acte de acceptare voluntară tacită a
moştenirii. Încheierea actelor de dispoziţie, indiferent de valoarea obiectului actului juridic şi de natura
lui (vânzare, donaţie etc.), presupune intenţia neechivocă a succesibilului de a accepta moştenirea.
Subliniem că ceea ce interesează în materie de opţiune succesorală nu este actul de dispoziţie în sine, ci
intenţia de acceptare manifestată de succesibil prin încheierea lui. În consecinţă, chiar dacă actul de
dispoziţie nu ar putea produce efecte (ar fi nul7 sau anulat, rezolvit sau revocat etc.), el va putea valora
act de acceptare tacită dacă exprimă voinţa neîndoielnică a succesibilului în acest sens.
Codul civil prevede că actele de dispoziţie privind bunurile singulare din moştenire pot avea valoare
de acceptare tacită, ceea ce înseamnă că există situaţii în care deşi succesibilul încheie un act de
dispoziţie aceasta nu are ca efect acceptarea moştenirii. Astfel:
a) succesibilul poate vinde anumite bunuri ale moştenirii, dar aceste acte de vânzare pot fi încadrate
în categoria actelor de administrare provizorie („actele de natură urgentă a căror îndeplinire este
necesară pentru punerea în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii”- art. 1.110 alin. 4 C.civ.). De
exemplu, vânzarea unor bunuri supuse pieirii ori stricăciunii sau a căror conservare ar fi prea oneroasă.
b) nu valorează acceptare tacită nici înstrăinarea unui bun din masa succesorală dacă succesibilul a
acţionat cu credinţa (greşită) că bunul este proprietatea sa (nu face parte din masa succesorală). Din actul
săvârşit în aceste condiţii nu rezultă intenţia succesibilului de a accepta moştenirea.

Question 7

Actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire pot
avea valoare de acceptare tacită a moştenirii (art. 1.110 alin. 2 C.civ.)
Acţiuni în justiţie şi alte acte procedurale

Answer 7

Această categorie de acte nu este menţionată în mod
expres în noul Cod civil, dar astfel de acte pot avea semnificaţia acceptării tacite a moştenirii în temeiul
art. 1.108 alin. 3 C.civ.(„Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar
putea să îl facă decât în calitate de moştenitor”), care este un text de principiu. În plus, art. 1.110 C.civ.
nu cuprinde o enumerare limitativă, ci una exemplificativă, intenţia legiuitorului nefiind aceea de a
enumera toate actele posibile pe care le-ar putea săvârşi un succesibil, ci doar pe cele mai reprezentative.
Constituie acte de acceptare tacită a moştenirii promovarea de către succesibil a unor acţiuni în
justiţie8 ce presupun indirect, dar neîndoielnic, însuşirea calităţii de moştenitor, cum ar fi: cererea de
partaj a bunurilor succesorale, de raport a donaţiilor sau de reducţiune a liberalităţii excesive, cererea de
anulare a testamentului, cererea legatarului de predare a legatului, acţiunea în revendicarea bunurilor
succesorale, opoziţia la vânzarea silită a unui imobil succesoral etc.9

Question 8

Actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire pot
avea valoare de acceptare tacită a moştenirii (art. 1.110 alin. 2 C.civ.)
Actele de administrare definitivă ori de folosinţă a unor bunuri din moştenire

Answer 8

În general, pot fi
apreciate ca acte de acceptare tacită a moştenirii intrarea în posesiunea (preluarea ori deţinerea) şi
folosinţa bunurilor succesorale care prin natura, numărul şi valoarea lor exclud ideea unor amintiri de
familie, faptul mutării definitive a succesibilului în casa moştenită, demolarea unor construcţii,
efectuarea de lucrări ce nu comportă urgenţă, edificarea pe terenul şi în gospodăria defunctului a unor
construcţii etc. Asemenea fapte implică acceptarea moştenirii, întrucât succesibilul se comportă ca un
proprietar.
În practica judecătorească, în mod consecvent se admite soluţia - aprobată de autori - potrivit căreia
plata impozitelor (pe clădiri, terenuri, autovehicule etc.) valorează acte de acceptare tacită a moştenirii.
Cu atât mai mult, plata taxelor asupra succesiunilor trebuie să fie privită ca act de acceptare.

Question 9

Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare,
dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele
calitatea de moştenitor (art. 1.110 alin. 3 C.civ.).

Answer 9

n mod frecvent succesibilul - înainte de a-şi exercita în mod formal dreptul de opţiune succesorală - săvârşeşte diferite acte de
conservare sau de administrare a patrimoniului succesoral, respectiv a bunurilor din acest patrimoniu.
Astfel fiind, se pune întrebarea ce semnificaţie juridică au aceste acte din punct de vedere al exercitării
dreptului de opţiune, în ce condiţii astfel de acte au semnificaţia acceptării tacite a moştenirii, bineînţeles
cu condiţia să fi fost săvârşite în termenul de opţiune succesorală.
Asemenea acte, săvârşite pentru păstrarea în bune condiţiunii a patrimoniului succesoral (custodiae
causa), determinate de necesităţi urgente şi folositoare tuturor moştenitorilor şi care nu angajează
viitorul bunurilor din moştenire, nu atacă fondul moştenirii, nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită
a moştenirii. Astfel, de exemplu, actele de întrerupere a prescripţiei ce curge împotriva moştenirii;
efectuarea formelor de publicitate imobiliară (înscrierea dobândirii de drepturi reale - proprietate,
servitute, superficie, ipotecă etc.); perceperea fructelor şi veniturilor curente (nu şi a productelor, de
exemplu, tăierea pădurii); contractarea de reparaţii urgente la bunurile din moştenire; cererea de
inventariere (şi eventual de punere sub sigiliu) a bunurilor succesorale potrivit art.1.115-1.118 C.civ. şi
art. 105 din Legea nr. 36/1995; continuarea activităţii comerciale sau civile (curente) în cadrul unei
societăţi în care era asociat cu defunctul (dacă societatea nu încetează prin moartea unuia dintre asociaţi)
etc.

Question 10

Rezerva (declaraţia) expresă de neacceptare.

Answer 10

Dacă succesibilul încheie un act care, potrivit
celor arătate, poate valora acceptare tacită, el nu poate anihila acest efect indirect, secundar al actului
prin declaraţia expresă în act sau ulterior că nu a înţeles să-şi însuşească calitatea de moştenitor, căci, în
principiu, afirmarea nu are valoare faţă de actele făcute (protestatio contra actum non valet)10. De
exemplu, dacă moştenitorul vinde sau arendează (pe o perioadă mai lungă) terenul ce face parte din
masa succesorală, acest act de dispoziţie, respectiv de administrare definitivă va avea semnificaţia
acceptării tacite, chiar dacă va fi însoţit de rezerva neacceptării.
De aceea, art. 1.111 C.civ. prevede că succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act ce poate
avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant,
trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declaraţie autentică notarială.

Question 11

Acceptarea forţată a moştenirii

Answer 11

Sediul materiei. Natură juridică. Potrivit art. 1.119 alin.1 teza I C.civ., „Succesibilul care, cu reacredinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă
raportului ori reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea.”
Acceptarea moştenirii poate fi nu numai voluntară, dar şi forţată. Cea forţată - întâlnită relativ
frecvent în practică - este impusă de lege în cazul în care succesibilul (unul sau mai mulţi) a sustras sau a
ascuns (tăinuit, dosit) bunuri ale moştenirii ori a ascuns o donaţie supusă raportului sau reducţiunii, cu
intenţia frauduloasă de a le însuşi în exclusivitate şi de a păgubi pe comoştenitori şi/sau creditorii
moştenirii. Este o excepţie de la caracterul voluntar al actului de opţiune; voinţa succesibilului se
manifestă numai în săvârşirea faptelor prevăzute de lege, în urma cărora se produce de drept acceptarea
moştenirii, care implică anumite sancţiuni, chiar dacă asemenea consecinţe nu sunt dorite de el

Question 12

. Efecte generale. Consolidarea transmiterii moştenirii şi alte efecte.

Answer 12

Acceptarea moştenirii
consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului, fără deosebire după cum
acceptarea este voluntară (expresă sau tacită) ori forţată, este exercitată de către succesibilul chemat în
primul rând la moştenire sau de către succesibilul subsecvent (a cărui acceptare a devenit operantă ca
urmare a renunţării primului chemat) ori este exprimată în mod direct sau ca urmare a revocării
renunţării potrivit art.1.123 C.civ. În toate cazurile, ca urmare a acceptării, transmisiunea moştenirii - care a operat cu titlu provizoriu ope legis din momentul deschiderii moştenirii (sub condiţia rezolutorie a
renunţării) - se consolidează, devenind definitivă. Acest efect, indiferent de momentul în care se produce
acceptarea (bineînţeles în cadrul termenului de opţiune succesorală), se produce retroactiv, începând din
ziua deschiderii succesiunii

Question 13

Efecte speciale în cazul acceptării forţate.

Answer 13

Efectele generale ale acceptării moştenirii intervin,
potrivit celor arătate, atât în cazul acceptării voluntare, cât şi în ipoteza acceptării forţate, care se
produce de drept ca urmare a sustragerii sau ascunderii de bunuri succesorale în condiţiile analizate.
În privinţa efectelor speciale ale acceptării forţate, legiuitorul noului Cod civil a creat un cadru
normativ menit să descurajeze comiterea unor fapte ilicite care i-ar putea afecta pe comoştenitori sau pe
creditori. Astfel, pentru săvârşirea faptei ilicite de sustragere sau ascundere a bunurilor succesorale,
legea prevede - drept pedeapsă civilă - următoarele:

Question 14

Decăderea din dreptul de opţiune succesorală.

Answer 14

Succesibilul vinovat de săvârşirea faptelor
prevăzute de lege este decăzut din dreptul de a renunţa la moştenire. Mai mult decât atât, dacă a optat
anterior în acest sens, decade din renunţarea la moştenire, dacă renunţarea nu a devenit irevocabilă prin
acceptarea moştenirii de către alţi moştenitori11. În consecinţă, el este socotit că a acceptat moştenirea.

Question 15

Decăderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse

Answer 15

Potrivit art. 1.119
alin. 1 teza a II-a C.civ., succesibilul vinovat, cu toate că păstrează calitatea de moştenitor (acceptant),
nu va avea niciun drept asupra bunurilor sustrase sau ascunse12. Aceste bunuri vor fi dobândite de către
comoştenitorul succesibilului vinovat, respectiv de comoştenitorii săi - dacă sunt mai mulţi - potrivit
cotelor lor succesorale1

Question 16

Obligaţia succesibilului de a raporta ori de a reduce donaţia ascunsă

Answer 16

acă succesibilul a ascuns o donaţie supusă raportului, el va fi obligat să raporteze donaţia
ascunsă, fără însă a participa la distribuirea bunului donat
Dacă succesibilul a ascuns o donaţie supusă reducţiunii, el va fi obligat să reducă donaţia ascunsă,
fără însă a participa la distribuirea bunului donat.

Question 17

Suportarea pasivului succesoral.

Answer 17

ascunsă cu rea-credinţă.
30.4. Suportarea pasivului succesoral. Cu toate că succesibilul vinovat - în cazul săvârşirii faptei în
frauda comoştenitorilor - nu beneficiază de partea ce i s-ar fi cuvenit din bunurile sustrase sau ascunse,
el va fi ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire care i se
cuvine potrivit vocaţiei succesorale, inclusiv cu propriile sale bunuri. Deşi art. 1.114 alin. 2 C.civ.
prevede că moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi
sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, în acest caz succesibilul vinovat va
răspunde, dacă va fi cazul, şi cu propriile bunuri.

Question 18

Renunţarea la moştenire

Noţiune şi condiţii de fond

Answer 18

Renunţarea la moştenire este actul juridic unilateral, expres şi solemn
prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de opţiune succesorală, că nu îşi însuşeşte (renunţă
la) titlul de moştenitor, desfiinţând cu efect retroactiv vocaţia sa succesorală, devenind străin de
moştenire.
Dreptul de a renunţa aparţine tuturor moştenitorilor, indiferent că sunt moştenitori legali sau
testamentari, rezervatari sau nerezervatari, cu vocaţie generală sau concretă, cu vocaţie universală, cu
titlu universal sau cu titlu particular.
Succesibilul poate opta în acest sens din varii motive, fie pentru că moştenirea este insolvabilă,
pasivul depăşind activul, fie pentru a păstra o donaţie raportabilă de care a beneficiat, fie din
considerente familiale sau de altă natură (pentru ca partea sa din moştenire să fie dobândită de un alt
succesibil, comoştenitor sau moştenitor legal subsecvent ori legatar, pentru că nu doreşte să primească
nimic de la de cuius) etc.

Question 19

Renunţarea la moştenire

Condiţii de fond speciale.

Answer 19

a) Spre deosebire de acceptarea moştenirii care, după cum am văzut, poate fi şi tacită, renunţarea nu
poate fi decât expresă, „renunţarea la succesiune, în principiu, este expresă şi constituie un act juridic
solemn”14. Ea nu poate fi dedusă (indirect) din anumite circumstanţe de fapt. De exemplu, lăsarea
bunurilor succesorale în folosinţa unor comoştenitori nu are semnificaţia renunţării la moştenire de către
ceilalţi, căci renunţarea nu poate fi prezumată, ci trebuie să fi expresă15. b) Renunţarea la moştenire este valabilă şi produce efecte ca atare numai dacă succesibilul nu şi-a
exercitat anterior dreptul de opţiune prin acceptare - fie şi tacită sau forţată - a moştenirii. Cel care a
acceptat moştenirea nu mai poate reveni asupra acceptării (ea fiind irevocabilă); dacă a acceptat
moştenirea „renunţarea la succesiune este lipsită de orice efect juridic asupra actului iniţial de
acceptare”.
c) Reamintim că renunţarea, ca şi acceptarea, este un act juridic indivizibil; succesibilul nu poate
renunţa în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
d) În sfârşit, precizăm că renunţarea trebuie să fie pur abdicativă (impersonală şi cu titlu gratuit);
„renunţarea in favorem” reprezintă în realitate acte de acceptare a moştenirii însoţite de acte de
înstrăinare între vii a drepturilor succesorale, cu toate consecinţele acceptării şi transmiterii drepturilor
succesorale.

Question 20

Renunţarea la moştenire

Condiţii de formă

Answer 20

Renunţarea la moştenire este un act juridic solemn. Potrivit art. 1.120 alin. 2
C.civ., declaraţia de renunţare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la
misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege. De
asemenea, alin. 3 al art. 1.120 prevede că pentru informarea terţilor, declaraţia de renunţare se va înscrie,
pe cheltuiala renunţătorului, în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.
Rezultă că renunţarea trebuie să îndeplinească două condiţii de formă: una de validitate şi alta de
opozabilitate.
a) Declaraţia de renunţare se face în formă autentică şi trebuie să fie dată fie în faţa notarului public,
fie, după caz, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României. Ea se poate face la orice notar
public16. Declaraţia de renunţare care nu este dată în condiţiile arătate (de exemplu, este făcută printr-un înscris
sub semnătură privată) este lovită de nulitate absolută17. Ca urmare a nulităţii renunţării - care nu
trebuie să fie confundată cu revocarea renunţării pentru care legea prevede condiţii speciale - succesibilul redobândeşte dreptul de opţiune succesorală („care rămâne întreg”), putând accepta
moştenirea, aşa cum poate să şi renunţe în condiţiile prevăzute de lege, bineînţeles în cadrul termenului
de opţiune. În niciun caz nulitatea renunţării nu are semnificaţia acceptării moştenirii.
b) Declaraţia de renunţare trebuie să fie înscrisă în Registrul național notarial de evidență a opțiunilor
succesorale (RNNEOS). La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici există „Registrul național
notarial de evidență a opțiunilor succesorale (RNNEOS)”, administrat de Centrul Naţional de
Administrare a Registrelor Naţionale Notariale (CNARNN), în care se înregistrează toate actele
notariale referitoare la acceptarea, respectiv renunțarea la moștenire [art. 164 alin. 1 lit. c) din Legea nr.
36/1995 şi art. 117 alin. 1 lit. c) din Regulament]. Art. 1.120 alin. 3 C.civ. prevede că declaraţia de renunţare la moştenire se înscrie în registrul naţional
notarial doar pentru informarea terţilor, deci este o condiţie de publicitate care nu afectează validitatea
actului de renunţare.

Question 21

Renunţarea la moştenire

Prezumţii de renunţare.

Answer 21

Art. 1.120 alin. 1 C.civ. prevede că renunţarea la moştenire nu se
presupune, însă există două excepţii:
a) Potrivit art. 1.112 C.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, este prezumat,
până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea
moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin
acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire, în termenul de un an prevăzut la art.
1.103. Prezumţia de renunţare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moştenirii,
dacă succesibilul, citat în condiţiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opţiune succesorală.
Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de
procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de a accepta moştenirea în
termenul de decădere prevăzut la art. 1.103, este prezumat că renunţă la moştenire. b) Potrivit art. 1.113 C.civ. „(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un
succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, să
îşi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanţa judecătorească, mai
scurt decât termenul de un an. (2) Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanţa
judecătorească este considerat că a renunţat la moştenire.”

Question 22

Renunţarea la moştenire

Efectele renunţării.

Answer 22

. Ca urmare a renunţării în condiţiile prevăzute de lege se desfiinţează cu efect
retroactiv şi - dacă declaraţia de renunţare a fost înscrisă în Registrul național notarial de evidență a
opțiunilor succesorale (RNNEOS) - cu opozabilitate erga omnes vocaţia succesibilului, el devenind
străin de moştenire; „succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor” (art.
1.121 alin.1 C.civ.).

Question 23

Renunţarea la moştenire

consecintele din inscrierea in registru

Answer 23

a) Renunţătorul nu beneficiază de niciun drept succesoral, dar nici nu este obligat să suporte datoriile
şi sarcinile moştenirii. Partea renunţătorului - atât activul cât şi pasivul – profită moştenitorilor pe care iar fi înlăturat de la moştenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moştenirea (art.
1.121 alin. 2 C.civ.).
b) În caz de deces al renunţătorului, partea din moştenire la care ar fi avut dreptul nu se transmite
către proprii moştenitori, iar descendenţii lui nu vor putea veni la moştenire prin reprezentare, ci numai
în nume propriu, în condiţiile prevăzute de lege. În dreptul succesoral român renunţătorul nu poate fi
reprezentat;
c) Dacă renunţătorul (moştenitor obligat la raport) a beneficiat de o donaţie din partea celui care lasă
moştenirea, nu va fi obligat la raport, indiferent dacă donaţia s-a făcut cu sau fără scutire de raport,
putând păstra liberalitatea în limitele cotităţii disponibile (art. 1.147 alin. 1 C.civ.). În mod excepţional,
art. 1147 alin. (2) C. civ. prevede că prin stipulaţie expresă în contractul de donaţie, donatarul poate fi
obligat la raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire.
d) Drepturile reale sau de creanţă ale renunţătorului împotriva defunctului sau ale acestuia împotriva
succesibilului renunţător şi care s-au stins prin consolidare sau confuziune ope legis la data deschiderii
moştenirii, renasc prin efectul retroactiv al renunţării;

Question 24

Renunţarea la moştenire

Revocarea (retractarea) renunţării.

Answer 24

Cu toate că, în principiu, renunţarea la moştenire, ca şi
acceptarea, este un act irevocabil, în intenţia de a se evita vacanţa succesorală, legea permite - în mod
excepţional - revocarea renunţării, dar numai dacă sunt îndeplinite două condiţii cumulativ prevăzute de
art. 1.123 C.civ.:
a) Retractarea este posibilă numai cât timp, în privinţa renunţătorului, nu s-a împlinit termenul de
opţiune succesorală. Precizăm că împlinirea termenului de opţiune trebuie să fie analizată în concret, în
raport de renunţătorul retractant, iar nu să se ia în calcul în mod automat termenul de un an de la
deschiderea moştenirii, deci ţinând seama de toate regulile care guvernează regimul dreptului de opţiune
succesorală (începutul curgerii termenului, suspendarea etc.).
b) Revocarea este posibilă numai dacă moştenirea nu a fost acceptată până în momentul revocării de
un alt succesibil, comoştenitor sau moştenitor subsecvent, cu vocaţie legală sau testamentară, universală
sau cu titlu universal. Întrucât raţiunea pentru care legea admite revocarea renunţării este evitarea
vacanţei succesorale, acceptarea legatului cu titlu particular de către legatar nu împiedică revocarea
renunţării făcute de succesorul universal sau cu titlu universal. Mai mult decât atât, revocarea renunţării
este posibilă şi în ipoteza acceptării legatului cu titlu universal, dacă vacanţa succesorală s-a menţinut
pentru o cotă-parte din moştenire, iar retractantul are vocaţia să culeagă acea cotă19.

Question 25

Renunţarea la moştenire

Efectele revocării renunţării.

Answer 25

a) Ca urmare a revocării renunţării succesibilul devine moştenitor acceptant, bunurile moştenirii fiind
preluate în starea în care se găsesc.
b) Ca orice act de opţiune succesorală, revocarea renunţării prin acceptare operează retroactiv, de la
data deschiderii moştenirii. Efectele retroactive ale revocării nu operează însă în privinţa drepturilor
dobândite de terţe persoane asupra bunurilor succesorale între momentul renunţării şi acela al revocării
renunţării (art. 1.123 alin. 2 teza finală). Legea vizează, pe de-o parte, prescripţia - extinctivă (stingerea
unei datorii faţă de succesiune) sau achizitivă (dobândirea unui imobil succesoral prin uzucapiune) - care
operează oricum, nefiind influenţată de actul în sine prin care se exercită dreptul de opţiune şi, pe de altă parte, drepturile dobândite de terţi prin actele încheiate de custodele bunurilor succesorale sau de
curatorul special numiţi în condiţiile art. 1.117 C.civ.