CALCULUL REZERVEI ȘI AL COTITĂȚII DISPONIBILE Flashcards
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Pentru stabilirea masei de calcul, art. 1.091 C.civ. are în vedere trei elemente, respectiv trei operaţiuni care se efectuează succesiv:
a) determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii;
b) determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii;
c) reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de către cel care lasă moştenirea.
În urma acestor trei operaţiuni se va putea stabili necesitatea reducţiunii liberalităţilor dacă se dovedesc a fi excesive, depăşind limitele cotităţii disponibile (§5).
În legătură cu donaţiile făcute de către de cuius urmează să analizăm şi (§6) instituţia raportului donaţiilor cu incidenţă în materie, pentru ca apoi să putem stabili (§7) regulile imputării liberalităţilor asupra cotităţii disponibile şi, în anumite cazuri, asupra rezervei beneficiarului liberalităţii.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii
Determinarea activului brut al moştenirii, prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, presupune identificarea tuturor bunurilor cu valoare patrimonială ce aparţin defunctului la data deschiderii moştenirii: drepturi reale, de creanţă (inclusiv creanţele împotriva moştenitorilor) sau de proprietate intelectuală. Se au în vedere şi bunurile de care defunctul a dispus prin testament, ele aflându-se în patrimoniul succesoral.
Nu vor fi cuprinse printre bunurile existente cele lipsite de valoare patrimonială (cum ar fi, hârtiile de familie, portretele, diplomele etc.) sau care nu pot fi valorificate (creanţa al cărei debitor este de insolvabilitate notorie).
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Determinarea activului net al moştenirii, prin scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii.
După determinarea şi evaluarea bunurilor din patrimoniul succesoral2 se identifică şi se scade
pasivul succesoral din activul brut al moştenirii. În alcătuirea pasivului moştenirii intră datoriile şi sarcinile moştenirii.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Prin datoriile moştenirii
Prin datoriile moştenirii se înţelege acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care - indiferent de izvorul lor (contractual, delictual, legal etc.) - există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, inclusiv datoriile defunctului faţă de moştenitori.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Prin sarcinile moştenirii se înţelege
Prin sarcinile moştenirii se înţelege acele obligaţii care - fără a fi existat în patrimoniul celui care lasă moştenirea - se nasc în persoana moştenitorului la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului sau din voinţa lui. Astfel sunt: i) cheltuieli de înmormântare (care nu trebuie să fie excesive), inclusiv cheltuielile efectuate de moştenitori cu parastasele pentru pomenirea memoriei autorului lor, la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor3; ii) cheltuielile pentru administrarea (de sigilare, de inventariere, de evaluare a bunurilor succesorale, etc.) şi lichidarea moştenirii, inclusiv taxele şi impozitele pentru bunurile din moştenire4, precum şi cheltuielile necesare pentru desfăşurarea procedurii succesorale (de exemplu, cheltuielile predării legatelor - art. 1.066 C.civ., nu şi datoriile personale ale comoştenitorilor, cum ar fi taxele succesorale, onorariile, taxele judiciare de timbru etc.)
Pasivul succesoral urmează să fie scăzut din activul brut, deoarece drepturile moştenitorilor rezervatari şi ale legatarilor nu pot fi satisfăcute decât după satisfacerea creditorilor.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
. Reunirea fictivă,
. Reunirea fictivă, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de către cel care lasă moştenirea. Rezerva succesorală îi apără pe moştenitorii rezervatari nu numai împotriva dispoziţiilor testamentare, dar şi împotriva liberalităţilor excesive făcute în timpul vieţii. Astfel fiind, pentru calculul rezervei şi al cotităţii disponibile, la activul net trebuie să se adauge valoarea bunurilor donate de către defunct în timpul vieţii.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
. Reunire fictivă. Subliniem că această adăugare,
Reunire fictivă. Subliniem că această adăugare, reunire, nu este efectivă, ci pur fictivă, doar pentru calcul, pentru a se vedea dacă liberalităţile inter vivos (şi mortis causa) se încadrează ori nu în limitele cotităţii disponibile. Numai dacă această cotă a fost depăşită se va pune problema readucerii, în natură sau prin echivalent, la masa succesorală a bunurilor dăruite. Dar calculul rezervei şi al cotităţii disponibile este numai o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive, un calcul pe hârtie (contabil)
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Sunt supuse reunirii fictive
umai o operaţiune prealabilă reducţiunii liberalităţilor excesive, un calcul pe hârtie (contabil).
Sunt supuse reunirii fictive toate donaţiile făcute de defunct, indiferent de forma de realizare (act autentic, dar manual, donaţii simulate sau indirecte) şi indiferent de persoana donatarului (moştenitor - rezervatar sau nerezervatar - sau terţ). Deoarece dispoziţiile legale prin care se asigură rezerva succesorală au caracter imperativ (de ordine publică) donaţiile nu pot fi exceptate de la reunirea fictivă prin voinţa donatorului. Chiar dacă donaţia este scutită de raport, valoarea ei se adaugă la masa de calcul a rezervei. În cazul donaţiilor cu sarcini, la reunirea fictivă se va ţine seama de valoarea rezultată din diferenţa dintre valoarea bunului donat şi valoarea sarcinii. Dacă însă sarcina stipulată în favoarea unui terţ (nu a donatarului) reprezintă o donaţie indirectă, grefată pe o donaţie directă, se va adăuga prin calcul şi valoarea donaţiei indirecte (de exemplu, dacă donatorul a dăruit donatarului suma de 100.000 de lei, iar potrivit contractului donatarul are obligaţia de a-i plăti terţului taxele de şcolarizare în cuantum de 15.000 de lei - donatorul gratificându-l astfel în mod indirect pe terţ -, la reunirea fictivă se va adăuga atât donaţia directă de 85.000 de lei - în limita folosului pur gratuit -, cât şi donaţia indirectă de 15.000 de lei).
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Gratuităţi nesupuse reunirii
Potrivit art. 1.091 alin. 3 C.civ., nu se va ţine seama în stabilirea rezervei de darurile obişnuite, de donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici de cheltuielile de nuntă
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Aşadar, nu sunt supuse reunirii fictive
Aşadar, nu sunt supuse reunirii fictive acele gratuităţi care sunt făcute în îndeplinirea unor îndatoriri sociale şi care nu reprezintă liberalităţi ori - chiar dacă sunt calificate donaţii - nu sunt supuse regimului liberalităţilor, fiind exceptate de lege [art. 1.150 alin.1 lit.c.)] şi de la raportul donaţiilor (deşi donatorul nu a prevăzut scutirea de raport). Astfel:
a) darurile obişnuite (făcute la aniversări, zile onomastice, botezuri, nunţi etc., cu condiţia de a avea o valoare obişnuită).
b) donaţiile remuneratorii nu sunt propriu-zis liberalităţi, ci se fac mai mult în executarea unei obligaţii morale, de recunoştinţă, fiind menite să recompenseze anumite servicii prestate de către cel care este gratificat (de exemplu, medicul care l-a îngrijit pe pacient, profesorul care l-a meditat pe elev, antrenorul care a asigurat pregătirea sportivului, salvamarul care l-a salvat pe turistul aflat în pericol de înec etc.).
c) în măsura în care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului.
În privinţa obligaţiei de întreţinere (care presupune asigurarea mijloacelor necesare traiului-art. 499 C.civ.) nu are importanţă dacă defunctul avea sau nu avea obligaţia legală de întreţinere faţă de cel în cauză (de exemplu, cel întreţinut era o rudă mai îndepărtată în grad).
Relativ la cheltuielile pentru formarea profesională, acestea includ cheltuielile de studii (de la învăţământul preşcolar şi până la cel universitar, indiferent dacă este public sau privat) efectuate în vederea pregătirii pentru exercitarea unei profesii. În mod concret, cheltuielile vizează plata taxelor de studii, procurarea manualelor şi a rechizitelor necesare, plata meditaţiilor profesionale (în special pentru învăţarea unor limbi străine) etc.
În privinţa sumelor cheltuite pentru formarea profesională a părinţilor, s-a avut în vedere în special efectuarea unor cheltuieli de către copiii acestora pentru reciclarea profesională în cazul pierderii locului de muncă.
Cheltuielile enumerate mai sus ar putea fi supuse reunirii fictive în cazul în care ar avea un caracter excesiv: de exemplu, părinţii alocă suma de peste 100.000 de euro pentru ca unul dintre copii să studieze la o universitate de mare prestigiu din străinătate, privilegiu de care nu se bucură şi celălalt copil.
cheltuielile de nuntă. În mod tradiţional, cheltuielile efectuate în special de către părinţi cu ocazia căsătoriei copilului (copiilor) lor nu sunt considerate donaţii şi nu sunt supuse reunirii fictive deoarece se apreciază că ele au fost făcute în onoarea părinţilor şi a întregii familii sau spre a îndeplini o îndatorire consfinţită de obicei5. Aceste cheltuieli includ, de regulă, plata invitaţiilor, plăţile pentru toalete, banchet, orchestră, deplasări, filmări, fotografii etc.
Nu este supusă reunirii fictive nici valoarea bunurilor înstrăinate de defunct prin acte cu titlu oneros, afară numai dacă se dovedeşte că actul - aparent cu titlu oneros - reprezintă în realitate o donaţie deghizată. Moştenitorii rezervatari pot dovedi deghizarea prin orice mijloc de probă6, având calitatea de terţi în materie de simulaţie, pentru că se prezintă în apărarea unui drept propriu, iar nu dobândit prin moştenire de la defunct7.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Prezumţia de donaţie.
Chiar şi în aceste condiţii dovada deghizării este deosebit de anevoioasă. Pentru a uşura această dovadă, legea (art. 1.091 alin. 4 C.civ.) prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari o prezumţie relativă potrivit căreia „Până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, dacă aceştia nu au consimţit la înstrăinare”8.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Prezumţia de donaţie.
Cazul clasic avut în vedere de acest text de lege
Cazul clasic avut în vedere de acest text de lege este următorul: părinţii înstrăinează casa către unul dintre copii, fie prin intermediul unui contract de vânzare cu rezerva dreptului de uzufruct (sau a dreptului de uz ori abitaţie), fie prin intermediul unui contract de întreţinere viageră sau de rentă viageră. Într-o asemenea situaţie, luând în considerare dificultăţile majore pe care le are celălalt copil al înstrăinătorilor în a dovedi faptul că aceste acte de înstrăinare deghizează o donaţie (ceea ce ar presupune că acest copil ar trebui să facă dovada că, în realitate, nu s-a plătit preţul în cazul contractului de vânzare sau că nu s-au plătit ratele de rentă ori că nu a fost prestată întreţinerea), legea prezumă relativ că aceste acte de înstrăinare reprezintă o donaţie; în cazul în care copilul care a dobândit bunul nu va reuşi să răstoarne prezumţia, înstrăinarea va constitui o donaţie şi se va aplica regimul juridic al acesteia (liberalitate care urmează să fie redusă dacă a fost încălcată rezerva copilului protejat de textul de lege)
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea prezumţiei instituite de art. 1.091 alin. 4 C.civ.?
Actul de înstrăinare trebuie să prezinte aparenţa unui act cu titlu oneros.
După cum se observă, textul de lege se referă în mod expres la „înstrăinarea cu titlu oneros”. Art. 1.091 alin. 4 C.civ. prezumă caracterul gratuit al actului de înstrăinare cu titlu oneros făcut unui descendent ori ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere. Aceste din urmă acte trebuie să fie, în aparenţă, cu titlu oneros, pentru că altfel prezumţia de gratuitate nu ar avea sens
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea prezumţiei instituite de art. 1.091 alin. 4 C.civ.?
) Înstrăinătorul să-şi fi rezervat dreptul de uzufruct, uz ori abitaţie sau să beneficieze de întreţinerea viageră ori de o rentă viageră
Prezumţia de gratuitate prevăzută de 1.091 alin. 4 C.civ nu se aplică în cazul unor contracte de vânzare propriu-zise9. Într-o asemenea situaţie însă, persoana interesată poate dovedi că, deşi aparent s-a încheiat un contract de vânzare obişnuit, în realitate acest contract reprezintă o donaţie deghizată.
În privinţa întreţinerii, textul are în vedere doar întreţinerea viageră, iar nu şi întreţinerea pe o durată determinată, aceasta din urmă fiind posibilă potrivit art. 2.254 alin. 1 C.civ.
Calculul rezervei şi al cotităţii disponibile
Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru aplicarea prezumţiei instituite de art. 1.091 alin. 4 C.civ.?
Actul de înstrăinare să fie consimţit în favoarea unuia dintre succesibilii rezervatari (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi sau soţ supravieţuitor)
Actul de înstrăinare să fie consimţit în favoarea unuia dintre succesibilii rezervatari (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi sau soţ supravieţuitor)
După cum se observă, legea nu impune drept condiţie ca dobânditorii bunului (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi sau soţ supravieţuitor) să aibă şi calitatea de moştenitori ai înstrăinătorului. Prezumţia va opera şi în ipoteza în care dobânditorul renunţă la moştenire, devine nedemn sau decedează înaintea înstrăinătorului10.