executiunea testamentara Flashcards
. Noţiune.
Execuţiunea testamentară este o dispoziţie cuprinsă în testament prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane, conferindu-le împuternicirea necesară pentru a putea asigura executarea dispoziţiilor testamentare (art. 1077 C.civ.).
cand recurge la testator
Testatorul recurge la instituirea de executor testamentar, de regulă, pentru a-i degreva pe moştenitori de această sarcină sau în cazurile în care apreciază că moştenitorii chemaţi în puterea legii să execute dispoziţiile testamentare (succesori universali) nu ar vrea sau nu ar putea asigura îndeplinirea dispoziţiilor sale de ultimă voinţă (de exemplu, sunt minori sau persoane puse sub interdicţie). În baza dispoziţiei testamentare nerevocate, notarul public competent a desfăşura procedura succesorală eliberează persoanei instituite executor testamentar un certificat de executor testamentar
cine poate fi executor
Executor testamentar poate fi orice persoană (moştenitor legal sau testamentar ori o terţă persoană, de exemplu, un avocat), cu singura condiţie să aibă capacitate de exerciţiu deplină.
Natură juridică
Potrivit părerii dominante, execuţiunea testamentară este un mandat special, care - ca atare - se aseamănă, dar se şi deosebeşte de mandatul de drept comun, motiv pentru care regulile de drept comun în materie de mandat se aplică în această materie numai în măsura în care legea nu prevede altfel sau nu sunt contrare scopului execuţiunii testamentare
Dreptul de administrare.
Executorul testamentar are dreptul să administreze patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii moştenirii, chiar dacă testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept. Aşadar, orice executor testamentar are dreptul să administreze patrimoniul succesoral în virtutea legii, neavând importanţă faptul că testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept
Administrarea vizează
Administrarea vizează atât bunurile mobile, cât şi cele imobile, iar executorul testamentar poate să efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum şi actele utile pentru ca bunurile să poată fi folosite conform destinaţiei lor obişnuite. De asemenea, poate culege fructele bunurilor şi poate exercita drepturile aferente administrării (de exemplu, intentarea acţiunii în justiţie pentru obligarea chiriaşului care locuieşte într-un imobil care face parte din masa succesorală la plata chiriei restante sau, după caz, solicitarea executării silite împotriva acestuia, solicitarea evacuării chiriaşului care nu plăteşte chiria etc.).
Puterile executorului testamentar.
Potrivit art. 1.077 alin. 3 C.civ., puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptării misiunii prin declaraţie autentică notarială.
Executorul testamentar are următoarele atribuţii:
a) va cere, în condiţiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moştenitori sunt şi minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească sau dispărute.
b) va stărui a se face inventarul bunurilor moştenirii în prezenţa sau cu citarea moştenitorilor.
c) va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente pentru executarea legatelor. Instanţa va putea încuviinţa vânzarea imobilelor succesorale numai dacă nu există moştenitori rezervatari;
d) va depune diligenţe pentru executarea testamentului, iar în caz de contestaţie, pentru a apăra validitatea sa. În acest sens, dacă se solicită anularea sau constatarea nulităţii testamentului, executorul testamentar are obligaţia să solicite respingerea acţiunii, pe baza apărărilor corespunzătoare pe care le va efectua în faţa instanţei;
e) va plăti datoriile moştenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament. În lipsa unei asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu încuviinţarea instanţei;f) va încasa creanţele moştenirii.
Cazuri de încetare a execuţiunii testamentare.
Misiunea executorului încetează în următoarele cazuri:
a) prin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite (de exemplu, din cauza îmbolnăvirii);
b) prin renunţare în forma unei declaraţii autentice notariale. Nu va fi angajată răspunderea executorului testamentar numai dacă dovedeşte că executarea în continuare i-ar fi cauzat lui însuşi o pagubă însemnată, care nu putea fi prevăzută la data acceptării misiunii (art.2.034 alin.3 C.civ.).
c) prin decesul executorului testamentar;
d) prin punerea sub interdicţie judecătorească a executorului testamentar;
e) prin revocarea de către instanţă a executorului testamentar care nu îşi îndeplineşte misiunea ori o îndeplineşte în mod necorespunzător;
f) prin expirarea termenului în care se exercită dreptul de administrare, afară de cazul în care instanţa decide prelungirea termenului.
Obligaţia de a da socoteală
Asemănător mandatarului de drept comun, executorul testamentar este obligat faţă de succesorii universali să dea socoteală de gestiunea sa şi să le predea tot ce a luat în primire (de exemplu, creanţe succesorale încasate). Totodată, el are dreptul să i se înapoieze cheltuielile făcute din patrimoniul propriu în îndeplinirea funcţiilor sale (pentru inventar, cheltuieli de judecată, onorariu plătit notarului etc.) şi care sunt sarcini ce grevează moştenirea, precum şi să fie dezdăunat, potrivit dreptului comun, pentru pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii misiunii încredinţate de testator.Potrivit art. 1.082 alin. 1 C.civ., la sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale, executorultestamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moştenitori rezervatari. Această obligaţie se transmite moştenitorilor executorului.
Răspunderea executorului testamentar
Art. 1082 alin. 2 C.civ. prevede căexecutorul testamentar răspunde ca un mandatar în legătură cu executarea dispoziţiilor testamentare. Ca şi mandatarul contractual, executorul răspunde - sub forma daunelor-interese - de orice culpă comisă în legătură cu executarea (neexecutarea) dispoziţiilor testamentare. Diligenţa cerută se apreciază mai sever (culpa levis in abstracto) dacă executorul primeşte o remuneraţie, indiferent sub ce formă, decât dacă a lucrat fără plată (culpa levis in concreto). Răspunderea lui poate fi atenuată de testator, după cum am văzut, prin scutirea de obligaţia de a da socoteală. În niciun caz el nu răspunde de pieirea fortuită (dovedită) a bunurilor pe care lea deţinut.
Răspunderea executorului testamentar in cazul pluralitatii
În ipoteza pluralităţii de executori testamentari, noul Cod civil prevede că dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori testamentari, răspunderea acestora este solidară, cu excepţia cazului în care testatorul le-a împărţit atribuţiile şi fiecare dintre ei s-a limitat la misiunea încredinţată.
