Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii

Question 1

Abuzul de încredere

art

Answer 1

1. Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
2. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Question 2

Abuzul de încredere

Obiect juridic

Answer 2

Încrederea ce trebuie să guverneze raporturile patrimoniale

Question 3

Abuzul de încredere

Obiect material

Answer 3

• bunul mobil deţinut de făptuitor în baza unui titlu şi cu un anumit scop (bun mobil are acelaşi sens cu cel de la furt, inclusiv înscrisuri sau energia)
  Cf. doctrinei în cazul în care un bun a fost încredinţat făptuitorului pt a fi vândut şi pt a se cumpăra un alt bun cu preţul obţinut, vor constitui obiect material banii obţinuţi din vânzare sau bunul achiziţionat cu aceşti bani

Question 4

Abuzul de încredere

Subiecţi

Answer 4

Subiect activ circumstanţiat: persoana care deţine un bun mobil al altuia, încredinţat în baza unui titlu sau cu un anumit scop.
- participaţia penală este posibilă în toate formele (Ex. coautori- cei care împrumută împreună un bun de la o persoană şi îl înstrăinează).
- calitatea de subiect activ o poate avea şi persoana juridică.
Subiect pasiv este proprietarul sau persoana care a avut stăpânirea de fapt a bunului. Practic, subiect pasiv direct este persoana care încredinţează bunul iar în cazul în care bunul aparţinea unei alte persoane, aceasta va fi subiect pasiv indirec

Question 5

Abuzul de încredere

Situaţia premisă

Answer 5

constă în existenţa unui bun mobil al altuia încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, făptuitorului.Titlul reprezintă un raport juridic patrimonial între cel care deţine bunul şi cel care i l-a încredinţat, iar în baza acestui raport persoana care deţine bunul are obligaţia fie de a-l păstra şi restitui la momentul convenit fie de a da o anumită întrebuinţare acelui bun.
Titlul este netranslativ de proprietate şi poate consta într-un contract (depozit, mandat, împrumut de folosinţă, gaj, locaţiune, transport etc) sau într-un act al unei autorităţi sau orice situaţie de fapt în baza căreia se transmite detenţia bunului, cu obligaţia restituirii sau a unei anume folosiri.
!!!! în cazul contractului de împrumut de consumaţie (mutuum), un eventual refuz de a transmite la scadenţă bunurile nu constituie infracţiune ci un litigiu de drept civil (sume de bani sau alte bunuri de consum). Însă sumele de bani încredinţate cu alt titlu (de ex. pt a fi depuse la bancă) pot fi obiectul material al infracţiunii.
- în momentul comiterii faptei bunul trebuie să se afle la făptuitor (remiterera materială a bunului trebuie să fi fost efectivă). Dacă făptuitorul intră în mod legal în posesia bunului iar ulterior refuză să îl înapoieze, fapta constituie abuz de încredere şi nu furt.
Însă, trebuie avut în vedere faptul că deţinerea bunului, ca situaţie juridică, nu trebuie confundat cu simpla deţinere fizică a bunului, în afara unui raport juridic. În acest caz, eventuala însuşire a bunului reprezintă infracţiunea de furt (ex. X îl roagă pe Y să ţină bagajul pt a coborî din tren iar Y şi-l însuşeşte sau X îi dă lui Y o pereche de pantofi pentru a fi probaţi iar Y şi-i însuşeşte sau înstrăinarea de către muncitor a unui bun încredinţat pt a-l folosi în muncă)

Question 6

Abuzul de încredere

Elementul material

Answer 6

• poate fi realizat prin acţiune sau inacţiune în una din cele patru modalităţi alternative: însuşirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept a unui bun al altuia (acţiune) +refuzul de a restitui bunul (inacţiune)
  însuşire = luarea în stăpânire a bunului (pe lângă corpus făptuitorul îşi arogă în mod fraudulos şi animus)
  Dispunerea pe nedrept = efectuarea unor acte de dispoziţie altele decât cele la care făptuitorul era îndreptăţit conform convenţiei prin care îi fusese încredinţat bunul.
  La elementul material exprimat prin acţiune se adaugă o condiţie esenţială: pe nedrept. Nu este îndeplinită condiţia când există o justificare legală sau contractuală prin care bunul poate fi însuşit, se poate dispune de el sau poate fi folosit.
  Refuzul restituirii presupune împotrivirea manifestă a făptuitorului de a preda bunul. Simpla nerestituire la termen a bunului nu reprezintă refuz de restituire în sensul legii penale, iar o astfel de conduită nu ar constitui infracţiunea de abuz de încredere.

Question 7

Abuzul de încredere

Urmarea imediată

Answer 7

îngrădirea exercitării în fapt a drepturilor patrimoniale ale unei persoane cu privire la un bun mobil
- existenţa infracţiunii nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu

Question 8

Abuzul de încredere

Legătura de cauzalitate

Answer 8

rezultă în mod direct din acţiunea sau inacţiunea specifică infracţiunii.

Question 9

Abuzul de încredere

Latura subiectivă

Answer 9

Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă.Autorul infracţiunii trebuie să realizeze că prin acţiunea/inacţiunea de apropriere frauduloasă a bunului persoanei vătămate o privează pe aceasta de exercitarea drepturilor legitime pe care le are asupra bunurilor în cauză şi să urmărească ori să accepte rezultatul.

Question 10

abuz de incredere

forme

Answer 10

Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material într-una din cele patru modalităţi prevăzute de textul incriminator: însuşire, dispunere, folosire, refuzul restituirii. Dacă fapta se realizează prin cumularea unora dintre modalităţile amintite, infracţiunea se consumă la prima acţiune iar în cazul inacţiunii, la primul refuz.

• tentativa nu se pedepseşte
• fapta poate avea formă continuată

Question 11

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Answer 11

1. Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei care, ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului.
3. Acţiunea se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Question 12

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Obiect juridic

Answer 12

Încrederea ce trebuie să guverneze raporturile patrimoniale, în particular cele create între debitori şi creditori.

Question 13

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Obiect material

Answer 13

În varianta tip, în modalităţile înstrăinării, ascunderii, deteriorării sau distrugerii, obiectul material poate fi reprezentat de bunurile asupra cărora se acţionează. Infracţiunea nu are obiect material atunci când fapta se comite în modalitatea invocării de acte sau datorii fictive.
În varianta asimilată de la alin 2, elementul material poate fi reprezentat de bunurile achiziţionate

Question 14

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Subiecţi

Answer 14

Subiectul activ, în varianta tip, este debitorul, în sensul civil al noţiunii. În varianta asimilată, subiectul activ nu este circumstanţiat, putând fi orice persoană care achiziţionează bunuri ştiind că nu va putea plăti. Deşi cumpărătorul devine debitor în momentul achiziţionării, fapta se consumă. Prin urmare, calitatea de debitor nu poate fi considerată o condiţie a subiectului activ.
- în ambele variante, subiectul activ poate fi şi o persoană juridică
- participaţia penală este posibilă în toate formele inclusiv în cea a coautoratului. În varianta tip, pentru existenţa coautoratului este necesar ca participanţii să fie codebitori ai aceluiaşi creditor, iar obligaţia lor să aibă un izvor comun. Când debitorul comite infracţiunea încheind acte juridice bilaterale, celalaltă parte, în măsura în care a cunoscut scopul fraudulos al actului, poate fi, după caz, doar instigator sau complice.
În varianta asimilată, pt existenţa coautoratului, participanţii trebuie să fie titularii patrimoniului comun în care va intra bunul (soţi, asociaţi într-un contract de societate civilă fără personalitate juridică)
Subiectul pasiv este circumstanţiat în varianta tip, respectiv creditorul, persoana fizică sau juridică. În varianta asimilată, deşi textul se referă la creditor, practic, această calitate apare în momentul comiterii faptei, drept pentru care nu putem vorbi despre un subiect pasiv circumstanţiat.

Question 15

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Elementul material

Answer 15

• în varianta tip, constă într-o acţiune care se poate realiza în 5 modalităţi distincte
  înstrăinarea, ascunderea, deteriorare sau distrugerea în tot sau în parte, a unor valori sau bunuri aparţinând patrimoniului făptuitorului, respectiv invocarea de acte sau datorii fictive.
• în varianta asimilată elementul material constă într-o acţiune, respectiv achiziţionarea de bunuri ori servicii. Condiţia ataşată elementului material: făptuitorul să se afle în imposibilitatea de plată în raport cu bunurile şi/sau serviciile achiziţionate.

Question 16

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Urmarea imediată

Answer 16

în varianta tip o stare de pericol pentru patrimoniul creditorilor iar în varianta asimilată în paguba produsă creditorului.

Question 17

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Vinovăţia

Answer 17

Vinovăţia
intenţia directă în varianta tip. Condiţia ataşată elementului subiectiv este ca făptuitorul să acţioneze în scopul fraudării creditorilor. În mod inevitabil, el trebuie să urmărească (nu doar să accepte) punerea în pericol a patrimoniului creditorilor.
În varianta asimilată, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă. Condiţia ataşată elementului subiectiv în acest caz este ca făptuitorul să aibă, la momentul achiziţionării bunului reprezentarea faptului că nu va putea plăti. El nu urmăreşte neapărat producerea unei pagube.

Question 18

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Forme

Answer 18

infracţiunea se consumă, în varianta tip, în momentul realizării elementului material într-una din cele 5 modalităţi.
Cf art. 248, tentativa se pedepseşte.
În varianta asimilată, fapta se consumă în momentul producerii pagubei. Tentativa este posibilă dar nu se pedepseşte.

Question 19

Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor

Varianta agravată

Answer 19

Cf art 256, în cazul infracţiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor care a produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu ½.
Paguba material -2000.000 lei

Question 20

Bancruta simplă – art 240

Answer 20

1. Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică sau de către reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariţia stării de insolvenţă, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
2. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătmate.

Question 21

Bancruta simplă – art 240

Obiect juridic

Answer 21

Relaţiile de încredere în corectitudinea ce trebuie să existe în relaţiile patrimoniale, în special cele create între debitori şi creditori, la apariţia stării de insolvenţă.

Question 22

Bancruta simplă – art 240

Subiecţi

Answer 22

Subiect activ circumstanţiat, persoana fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare
În primul rând, o persoană fizică ce are calitatea de profesionist, respectiv cea care exploatează o întreprindere, în sensul legii civile, şi este supusă procedurii insolvenţei.
În al doilea rând, subiectul activ poate fi reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare. Reprezentant legal- persoana fizică sau juridică cu atribuţii de administrator. Rezumând, subiectul activ poate fi persoana fizică sau juridică învestită cu atribuţii de administrator al unei persoane juridice supuse procedurii insolvenţei.
Subiectul pasiv nu este circumstanţiat: orice persoană fizică sau juridică, ale cărei interese patrimoniale sunt puse în pericol prin neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi subiect pasiv al infracţiunii.

Question 23

Bancruta simplă – art 240

Elementul material

Answer 23

neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei
- se poate realiza doar printr-o inacţiune pentru că infracţiunea se consumă în momentul expirării termenului prevăzut de lege, indiferent de comportamentul ulterior al autorului
Condiţia ataşată elementului material: depăşirea cu mai mult de 6 luni a termenului prevăzut de lege pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
Condiţia ataşată elementului material, termenul prevăzut de lege, devine elementul esenţial de care depinde existenţa sau inexistenţa infracţiunii dpdv a laturii obiective. Termenul stabilit de textul incriminator trebuie completat cu cel prevăzut de legea 85/2014 privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Conf. art 66 debitorul este obligat să se adreseze tribunalului în max. 30 de zile de la data când a cunoscut apariţia stării de insolvenţă. Astfel, infracţiunea de bancrută simplă se consumă la trecerea unui termen de 6 luni+1, adică 7 luni de la apariţia stării de insolvenţă, dacă debitorul nu introduce cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Question 24

Bancruta simplă – art 240
Elementul material
Excepţii ce pot duce la prelungirea termenului legal

Answer 24

1. În cazul în care în interiorul termenului de 30 de zile, debitorul este angrenat cu bună-credinţă în negocieri extra-judiciare pentru restructurarea datoriilor iar aceste negocieri eşuează, el este obligat să se adreseze tribunalului într-un termen de 5 zile de la data eşuării negocierilor. În acest caz, termenul de 6 luni prevăzut de legea penală se va calcula de la data expirării termenuluide 5 zile. Practic, termenul de 7 luni va putea fi depăşit.
2. Dacă debitorul ajunge în stare de insolvenţă în cursul negocierilor desfăşurate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv, iar aceste negocieri eşuează, el este obligat să se adreseze tribunalului într-un termen de 5 zile de la data eşuării negocierilor. Şi în acest caz, termenul de 7 luni va putea fi depăşit.Această excepţie este aplicabilă doar dacă în cursul procedurilor de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv, există presupunerea rezonabilă, bazată pe indicii temeinice că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar. În caz contrar se va aplica procedura obişnuită: debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
   - termenul de 30 de zile se calculează conform legii civile (prin excluderea zilei de început şi cea în care expiră termenul) iar cel de 6 luni potrivit legii penale (luna se socoteşte împlinită cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei la care a început să curgă),

Question 25

Bancruta simplă – art 240

Urmarea imediată

Answer 25

o stare de pericol pentru patrimoniul oricărei persoane fizice sau juridice, ale cărei interese ar putea fi afectate prin neintroducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Question 26

Bancruta simplă – art 240

Forme

Answer 26

Infracţiunea se consumă în momentul depăşirii termenului stabilit de textul incriminator, prin raportare la termenul prevăzut de legea specială, ţinând cont de excepţiile prevăzute în lege.
Fiind vorba de o faptă omisivă, tentativa nu este posibilă

Question 27

Bancruta frauduloasă

Answer 27

1. Fapta persoanei care în frauda creditorilor
   a. falsifică, sustrage sau distruge din evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
   b. înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară dume nedatorate;
   c. înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active
   se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Question 28

Bancruta frauduloasă

Obiect juridic

Answer 28

Relaţiile de încredere în corectitudinea ce trebuie să existe în relaţiile patrimoniale, în particular între debitorii cărora le poate fi aplicată procedura insolvenţei şi creditori. Practic, se oferă protecţie patrimoniului creditorilor, dreptul acestora de a-şi satisface creanţele din activul averii acestuia.

Question 29

Bancruta frauduloasă

Obiect material

Answer 29

• în ipoteza literei a este reprezentat prin evidentele debitorului, mai exact prin înscrisurile care curpind aceste evidente.
• în ipoteza lit. b este reprezentat de registrele debitorului, înscrisul care atestă situaţia financiară a debitorului sau orice act în care pot fi prezentate sume nedatorate.
  În ambele ipoteze, înscrisurile menţionate exprimă relaţiile sociale ocrotite, respectiv încrederea şi corectitudinea în raporturile patrimoniale, deoarece se prezumă că astfel de înscrisuri exprimă realitatea, conţin date adevărate.
  Parte din activul averii debitorului care este ascundă în ipoteza lit. a sau cea care este înstrăinată în ipoteza lit c, nu constituie obiect material al infractiunii, deoarece nu reprezintă entităţi prin care se materializează patrimoniul protejat, respectiv cel al creditorilor.

Question 30

Bancruta frauduloasă

Subiecţi

Answer 30

Subiectul activ nu este circumstanţiat. Participaţia penală este posibilă în toate formele. Persoana juridică poate fi subiect activ al infracţiunii.
Subiectul pasiv este circumstanţiat în persoana creditorului debitorului care intră în stare de insolvenţă. Pluralitatea de subiecţi pasivi nu afectează unitatea infracţională.

Question 31

Bancruta frauduloasă

Situaţia premisă

Answer 31

2 situaţii distincte

1. în situaţia alin.a şi b nu rezultă expres o situaţie premisă din textul de lege
   - situaţia premisă este dată de existenţa unor raporturi debitor-creditor. Starea de insolvenţă nu este situaţie premisă ci o o condiţie a laturii obiective a infracţiunii. Consecinţa este că fapta se poate realiza şi înainte de insolvenţă, cu condiţia ca această stare să apară ulterior.
2. 2. în sit. alin. c texul indică clar situaţia premisă: în caz de insolvenţă

Situaţia premisă în cazul variantei prevăzute la art 241 alin 1, lit c o reprezintă starea de insolvenţă faptică (nu doar declarată prin admiterea cererii de insolvenţă). Consecinţa juridică este aceea că înstrăinarea, în frauda creditorilor, a unei părţi din activele debitorului, va reprezenta infracţiune, dacă se realizează ulterior apariţiei stării de insolvenţă, deci şi înainte de deschiderea procedurii insolvenţei.

Question 32

Bancruta frauduloasă
Elementul material
a. Falsifică, sustrage sau distrige evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia.

Answer 32

a. Falsifică, sustrage sau distrige evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia.
În această variantă există 4 modalităţi distincte ale elementului material:
1. Actiunea de falsificare - corespunde elementului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale
2. Acţiunea de sustragere - corespunde elementului material al infracţiunii de furt
3. Acţiunea de distrugere
4. Acţiunea de ascundere – se referă la o activitate materială, prin care activul averii debitorului este deplasat de la locul firesc, ori este disimulată

Question 33

Bancruta frauduloasă
Elementul material
b. Înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorat

Answer 33

În această variantă normativă există 2 modalităţi ale elementului maetrial

1. Înfăţişarea de datorii inexistenţe- înseamnă a pretinde în mod fals existenţa unor datorii
2. Prezentarea în registrele debitorului, în alt act sau în situaţia financiară a unor sume nedatorate – presupune falsificarea actelor respective prin consemnarea unor datorii fictive.
   Cf practicii instanţei supreme: în procedura insolvenţei, fapta administratorului judiciar care, în frauda creditorilor, înscrie în tabelul de creanţe o creanţă sub condiţie suspensivă ca fiind o creanţă pură şi simplă, deşi condiţia nu este îndeplinită şi prin urmare suma nu este datorată…..întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută frauduloasă.

Pentru aceste două variante normative, situaţia premisă este dată existenţa unor raporturi debitor-creditor. Starea de insolvenţă faptică nu este premisa infracţiunii, deci fapta se poate realiza şi înainte ca debitorul să intre în starea de insolvenţă. În acelaşi stimp, starea de insolvenţă reprezintă o condiţie ataşată laturii obiective, în sensul că, pentru existenţa infracţiunii actele frauduloase trebuie să fie urmate de intrarea în insolvenţă faptică.

Question 34

Bancruta frauduloasă
Elementul material
c. înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active

Answer 34

c. înstrăinează, în caz de insolvenţă a debitorului, o parte din active. Prin înstrăinare trebuie să se înţeleagă încheierea unui act translativ de proprietate cu privire la respectivele active.
Situaţia premisă în cazul acestei variante este starea de insolvenţă faptică. Prin urmare, se poate comite şi înainte de deschidere procedurii insolvenţei.

Question 35

Bancruta frauduloasă

Vinovăţia

Answer 35

Vinovăţia: intenţia directă. Condiţia ataşată elementului subiectiv este ca făptuitorul să acţioneze în frauda creditorilor.

Question 36

Bancruta frauduloasă

Forme

Answer 36

fapta se consumă, de regulă, în momentul realizării elementului material, în oricare dintre modalităţile prevăzute de textul incriminator. Prin excepţie, în variantele de la literele a şi b, în cazul în care elementul material se realizează înainte de intrarea în insolvenţă faptică, consumarea infracţiunii are loc atunci când se realizează cerinţa esenţială a laturii obiective, respectiv în momentul în care se intră în insolvenţă faptică.
Conform articolul 248 C, tentativa se pedepseşte.

Question 37

Gestiunea frauduloasă- art 242

Answer 37

1. Pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
2. Când fapta prevăzută în alin 1 a fost săvârşită de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitorului ori de un alt reprezentant sau prepus al acestuia, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
3. Faptele prevăzute în alin. 1 şi 2 săvârşite în scopul de a dobândi un folos patrimonial se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
4. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Question 38

Gestiunea frauduloasă

Obiect juridic

Answer 38

Pe lângă obiectul juridic generic care se refră la ocrotirea relaţiilor patrimoniale, există un obiect juridic specific, asemănător celui de la abuzul de încredere, respectiv spiritul de încredere ce trebuie să guverneze relaţiile patrimoniale

Question 39

Gestiunea frauduloasă

Obiect material

Answer 39

Poate fi atât un bun mobil cât şi un bun imobil sau chiar o universalitate de bunuri, mobile şi/sau imobile. Altfel spus, obiectul material este reprezentat de totalitatea bunurilor ce alcătuiesc patrimoniul sau partea din patrimoniu care este administrată sau conservată. Bunurile pot face parte din orice categorie: mobile, imobile, fungibile, nefunibile, consumptibile, neconsumptibile, drepturi reale, drepturi de creanţ

Question 40

Gestiunea frauduloasă

Subiecţi

Answer 40

Subiectul activ în varianta tip este circumstanţiat, fiind reprezentat de acea persoană căreia i s-au încredinţat, spre administrare sau conservare anumite bunuri (patrimoniul sau parte din patrimoniul unei persoane). Din jurisprudenţa a rezultat că sarcina de administrare sau conservare a bunurilor, specifică gestiunii frauduloase, se află oarecum la jumătatea drumului dintre simplele atribuţii de pază a bunului, a căror încălcare ar putea genera eventual o infracţiune de furt şi atribuţile gestionarului funcţionar, a căror încălcare poate duce la infracţiunea de delapidare.
În practică, s-a admis că poate avea alitatea de subiect activ administratorul unei societăţi numit în baza unui contract de management sau persoana care îndeplineşte funcţia de şef al biroului de contabilitate la o societate comercială.
Participaţia este posibilă inclusiv sub forma coautoratului, atunci când două sau mai multe persoane au primit spre administrare sau conservare bunurile în cauză.
Subiectul pasiv, în varianta tip, este persoana fizică sau juridică al cărei patrimoniu sau parte din patrimoniu a fost încredinţat spre administrare sau conservare.
Subiectul activ în varianta agravată este fie administratorul judiciar, fie lichidatorului averii debitorului, fie un reprezentant sau prepus al acestora. Noţiunea de lichidator trebuie înţeleasă în sensul de lichidator judiciar pe care îl utilizează legea nouă.
Subiectul pasiv al infracţiunii în varianta agravată de la alin. 2 este debitorul intrat în procedura insolvenţei.
Pot fi subiecţi secundari, creditorii implicaţi în procedura insolvenţei care, prin gestionarea

Question 41

Gestiunea frauduloasă

Situaţia premisă

Answer 41

Pentru existenţa infracţiunii este necesară preexistenţa unui raport juridic de conservare sau administrare, raport stabilit între persoana care încredinţează bunurile şi subiectul activ al infracţiunii.
- noţiunile de conservare şi administrare- cf sensului din civil
În soluţionarea unui recurs în anulare, instanţa supremă a adecis că în cazul constituirii unui depozit oneros (conservarea unei cantităţi de masă lemnoasă contra cost), refuzul depozitarului de a restitui o parte din bunuri, reţinute ca echivalent al remuneraţiei neachitate, reprezintă un litigiu civil iar nu infracţiunea de gestiune frauduloasă.
În varianta agravată de la alin. 2 situaţia premisă este dată de deschiderea procedurii insolvenţei, în condiţiilelegii 85/2014.

Question 42

Gestiunea frauduloasă

Elementul material

Answer 42

În varianta tip, constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se lezează patrimoniul unei persoane ale cărei bunuri au fost încredinţate spre administrare sau conservare, altfel spus o actiune sau inacţiune producătoare de pagube.
Cerinţa esenţială ce întregeşte latura obiectivă a infracţiunii, în varianta tip, este ca acţiunea sau inacţiunea păgubitoare să se realizeze cu ocazia administrării sau conservării bunurilor încredinţate spre a fi gestionate.
**În practica mai veche s-a reţinut comiterea infracţiunii în sarcina tutorelui care a sustras o parte din pensia de urmaş şi din alocaţia de stat cuvenită minorului aflat sub tutela sa.
În varianta agravată, elementul material, care constă tot într-o acţiune sau inacţiune păgubitoare, se va raporta la atribuţiile specifice conferite subiectului calificat în procedura insolvenţei.

Question 43

Gestiunea frauduloasă

Urmarea imediată

Answer 43

producerea unei pagube în ptrimoniul unei persoanea ale cărei bunuri au fost încredinţate. Este vorba de o pagubă efectivă, determinabilă, nemijlocită.

Question 44

Gestiunea frauduloasă

Legătura de cauzalitate

Answer 44

între acţiunea sau inacţiunea prin care se realizează elementul material şi paguba constată trebuie stabilită şi dovedită foarte exact. Dacă paguba produsă nu are legătură cu modul în care cel care a gestionat patrimoniul s-a achitat de sarcinile încredinţate, nu se poate reţine infracţiunea de gestiune frauduloasă.

Question 45

Gestiunea frauduloasă

Latura subiectivă

Answer 45

Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă în cazul variantei tip sau variantei agravate de la alin 2
În cazul variantei agravate de la alin 3, forma de vinovăţie este intenţia directă. În acest caz, intenţia este calificată prin scopul urmărit de făptuitor: dobândirea unui folos material.

Question 46

Gestiunea frauduloasă

Forme

Answer 46

Infracţiunea se consumă în momentul în care se produce o pagubă. În ipoteza în care gestionarul, în îndeplinirea aceleiaşi însărcinări a săvârşit succesiv mai multe acţiuni păgubitoare, infracţiunea se consideră consumată încă de la prima acţiune, toate acţiunile vor constitui o singură infracţiune continuată.
Tentativa nu se pedepseşte.

Question 47

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Answer 47

1. Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut ori de a dispune de acel bun ca de al său se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului, sau nepredarea acestuia în termen de 10 zile din momentul în care a cunoscut că bunul nu îi aparţine.
3. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Question 48

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Obiect juridic

Answer 48

este reprezentat de buna-credinţă şi corectitudinea ce trebuie să se manifeste în acele relaţii patrimoniale, care iau naştere în mod întâmplător, prin găsirea unui bun pierdut ori prin intrarea, din eroare ori în mod fortuit în posesia unui bun ce aparţine altei persoane.

Question 49

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Obiect material

Answer 49

un bun mobil
În practică s-a pus problema existenţei sau inexistenţei obiectului material, în ipoteza însuşirii unei sume de bani transferate din eroare în contul autorului (bani în format electronic). Instanţa supremă a decis că suma de bani reprezintă obiectul material al infracţiunii (art. 243 alin 2)

Question 50

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Subiecţi

Answer 50

Subiectul activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană care găseşte un bun sau care intră din eroare sau în mod fortuit în posesia unui bun.
Participaţia este posibilă în toate formele
Subiectul pasiv poate fi orice persoană al cărei bun a fost pierdut sau a ajuns din eroare sau în mod fortuit la o altă persoană. Bunul poate fi pierdut de proprietar sau de o altă persoană căreia îi fusese încredinţat (subiectul pasiv nemijlocit nu trebuie să fie proprietarul bunului).

Question 51

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Situaţia premisă

Answer 51

In cazul variantei tip, situaţia premisă constă în găsirea unui bun (bun găsit este un bun pierdut de o persoană şi intrat în posesia altei persoane)
Lucrurile lipsite de valoare nu sunt socotite bunuri iar bunurile abandonate nu reprezintă bunuri găsite în sensul textului incriminator (ci doar cele pierdute). Nu sunt abandonate bunurile ascunse pentru a fi recuperate ulterior, dar acestea nu sunt nici pierdute, astfel încât susragerea unui asemenea bun va reprezenta infracţiunea de furt.
Nu pot fi socotite abandonate nici bunurile la care posesorul este constrâns să renunţe dintr-un motiv sau altul: bunul obiect material al unei infracţiuni, produsul unei infracţiuni, bunul deţinut ilegal. În această situaţie, bunurile vor fi găsite iar însuşirea unui astfel de bun reprezintă infracţiunea de însuşire a bunului găsit. Subiectul pasiv al infracţiunii va fi cel în posesia căruia bunul ar fi trebuit să se afle de drept.
În practică: bunul uitat de posesor într-un loc unde acesta ştia că l-a lăsat şi că se poate întoarece oricând să îl ia nu este un bun pierdut, deoarece persoana vătămată nu a pierdut posesia sau detenţia bunului. Însuşirea unui astfel de bun care a fost uitat şi nu pierdut constituie infracţiunea de furt.
+ bunul uitat de posesor într-un loc în prezenţa celui care şi-l însuşeşte ulterior constituie furt (ex. fapta şoferului de taxi care îşi însuşeşte un bun uitat de un călător. Dacă însă şoferul găseşte bunul ulterior fapta nu va fi furt ci însuşire a bunului găsit)
+ tot infracţiunea de furt se rinţe în cazul unei persoane care sustrage nişte bunuri din şantier şi le ascunde, fiind văzut de făptuit care şi le însuşeşte ulterior. Bunurile nu pot fi considerate pierdute pt că făptuitorul a văzut de unde au fost luate şi şi-a dat seama cui îi aparţin.
S-a reţinut tot infracţiunea de furt, considerându-se că nu este vorba de un bun pierdut în situaţii precum: lăsarea bagajului din mână pe timpul cât persoana cumpără ceva, lăsarea servietei la masa ocupată de o altă persoană pe care aceasta o părăseşte pt a se deplasa la bar, lăsarea paltonului la garderobă, lăsarea pt scurt timp a unui obiect într-un magazin, lăsarea pe câmp a păsărilor şi animaellor care au obişnuinţa de a se întoarce singure în gospodărie.

Question 52

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor
Situaţia premisă
În cazul variantei asimilate, situaţia premisă este dată de ajungerea unui bun din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.

Answer 52

În cazul variantei asimilate, situaţia premisă este dată de ajungerea unui bun din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului.
În principiu, există 2 ipoteze în care bunul ajunge din eroare sau în mod fortuit în posesia făptuitorului:
1. Făptuitorul primeşte bunul de la o altă persoană. În această ipoteză este vorba de o dublă eroare: pe de o parte a celui care a efectuat remiterea bunului şi pe de altă parte a primitorului. Dacă primitorul nu se află în eroare, cunoscând faptul că nu el este destinatarul bunului, în sarcina lui se poate reţine, eventual, infracţiunea de înşelăciune sau de furt, dar nu însuşirea bunului găsit.
2. Făptuitorul ia bunul dintr-un anumit loc, având convingerea că îi aparţine.
Ajungerea bunului în mod fortuit în posesia făptuitorului se referă la o ipoteză similară art 31, acţiune imprevizibilă precum un vânt puternic, o alunecare de teren sau inundaţie care deplasează bunul sau intervenţia unui animal care aduce bunul.

Question 53

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Urmarea imediată

Answer 53

îngrădirea exercitării în fapt a drepturilor partrimoniale ale unei persoane, cu privire la un bun mobil.

Question 54

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Latura subiectivă

Answer 54

Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă. Pentru existenţia intenţie este necesar ca făptuitorul să aibă reprezentarea faptului că bunul a fost pierdut nu abandonat. În varianta asimilată, este necesar ca făptuitorul să iasă din eroarea iniţială, în care se afla la momentul intrării în posesia bunului

Question 55

Însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor

Formele infracţiunii

Answer 55

În cazul variantei tip, infracţiunea se consumă în momentul în care a expirat termenul de zece zile prevăzut de legiuitor fără ca bunul să fie predat. Tot în varianta tip, dar în modalitatea dispunerii de bun, fapta se consumă în momentul în care se efectuează una dintre acele acte de dispoziţie, care exprimă însuşirea bunului (vânzare, transformare, folosire).
În cazul variantei asimilate, fapta se consumă în momentul însuşirii bunului pe nedrept, respectiv în momentul expirării termenului de 10 zile de la momentul ieşirii din eroare.
Tentativa nu este incriminată.

Question 56

Înşelăciunea

Answer 56

1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
2. Înşelăciunea săvârşită prin folosirea unui nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
3. Împăcarea înlătură răspunderea penală

Question 57

Înşelăciunea

Obiect juridic

Answer 57

bun-credinţa şi încrederea ce trebuie să se manifeste între subiecţii raporturilor de ordin patrimonial. Sub acest aspect, se aseamănă cu abuzul de încredere şi gestiunea frauduloasă

Question 58

Înşelăciunea

Subiecţi

Answer 58

Subiect activ necircumstanţiat. Poate fi şi o persoană juridică.
Participaţia penală este posibilă în toate formele.
Subiectul pasiv nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică păgubită prin inducerea în eroare. În ipoteza în care victima amăgirii nu corespunde cu titularul patrimoniului lezat se poate vorbi despre un subiect pasiv principal (cel al cărui patrimoniu a fost păgubit) şi unul secundar (victima inducerii în eroare).
În cazul în care înşelăciunea se realizează în cadrul unui raport contractual, identificarea patrimoniului lezat şi prin urmare a subiectului pasiv principal se va face prin analiza naturii juridice a convenţiei. Astfel, în cazul în care făptuitorul obţine în mod fraudulos o dovadă prin care atestă depozitarea unui bun şi pe baza acesteia ridică un bun depozitat de altă persoană, paguba se produce direct în patrimoniul deponentului. Depozitarul nu va avea calitatea de subiect pasiv principal şi nici nu va răspunde patrimonial, dacă în contractul de depozit se prevede că eliberarea bunului se va face către persoana care prezintă dovada depunerii, fără a fi necesară identificarea acesteia.

Question 59

Înşelăciunea

element material

Answer 59

Este reprezentat de inducerea în eroare a unei persoane. De regulă se prezintă sub forma unei acţiuni (de inducere în eroare) dar se poate realiza şi prin inacţiune.
Inducerea în eroare presupune crearea unei imagini deformate asupra realizăţii. Aceasta se poate realiza în 2 modalităţi prevăzute de legiuitor în varianta tip: prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea să se realizeze în cadrul unor relaţii de ordin patrimonial. Tipicitatea infracţiunii nu este realizată atunci când inducerea în eroare se realizează în cadrul altor relaţii cum ar fi cele cu autoritatea. Astfel, instanţa supremă a decis că nu există tentativă la înşelăciune ci doar fals în înscrisuri sub semnătură privată fapta avocatului de a prezenta în instanţă chitanţe false, ce atestau onorarii neîncasate, pentru ca instanţa să oblige partea adversă la încasarea acestora.
Dificultăţi de distincţie între infracţiunea de înşelăciune şi furt: în practică s-a decis că nu constituie înşelăciune ci furt fapta persoanei de a cere de la deţinător un lucru spre a-l vedea şi, după ce-l priveşte fuge cu el sau fapta celui care, după ce a primit preţul unui bun vândut pe care urma să îl remită pe loc cumpărătorului fuge cu bunul.
În cazul în care se ascunde o parte din bunuri într-un supermarket şi plăteşte doar contravaloarea produselor mai ieftine- se produce infracţiunea de furt nu de înşelăciune. Acesta se consumă în momentul în care făptuitorul ascunde produsele, trecându-le în propria stăpânire de fapt.
S-a reţinut infracţiunea de înşelăciune în convenţii, de ex: în cazul în care făptuitorul, pe baza unor garanţii fictive, a obţinut un credit pe care nu l-a mai rambursat, când făptuitorul a obţinut un credit pe care l-a folosit în alte scopuri decât cel declarat iar garanţiile aduse s-au dovedit a fi grevate de sarcini ascunse. În schimb, dacă contractul de credit se încheie în condiţii normale iar ulterior debitorul înstrăinează bunul cu care a garantat creditul, nu se poate reţine infracţiunea, fiind un litigiu de drept civil.
Exemple din jurisprudenţă: nu se reţine înşelăciunea dacă făptuitorul, după ce a obţinut un împrumut fără a desfăşura o acţiune de inducere în eroare, nu restituie suma împrumutată, dacă făptuitorul, fără a folosi mijloace frauduloase pt încheierea contractului, nu îl mai poate executa independent de voinţa lui

Question 60

Înşelăciunea

Urmarea imediată

Answer 60

constă în crearea unei pagube. În lipsa unui prejudiciu material, inducerea în eroare nu constituie infracţiune

Question 61

Înşelăciunea

Legătura de cauzalitate

Answer 61

trebuie stabilită legătura de cauzalitate între inducera în eroare şi paguba produsă

Question 62

Înşelăciunea

Vinovăţia

Answer 62

intenţia directă, calificată prin scop, acela de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
- în practica vechiului cod în legătură cu înşelăciunea în contracte, era foarte important de stabilit dacă elementele convenţiei care nu corespund realităţii erau cunoscute de ambele părţi. Atunci când făptuitorul vindea un imobil al cărei proprietar nu era dar spera sa devina, atunci când cealaltă parte cunoştea acest fapt nu se putea reţine infracţiunea, lipsind elementul subiectiv (intenţia de a induce în eroare). În schimb, dacă cealaltă parte nu cunoştea acest lucru, era întrunit elementul subiectiv. Raţionamentele rămân valabil şi sub incidenţa actualului cod.

Question 63

Înşelăciunea

Forme

Answer 63

Infracţiunea se consumă în momentul producerii unei pagube în patrimoniul subiectului pasiv. Infracţiunea poate avea formă continuată.
ex. în cazul stabilirii unor drepturi de pensie în cuantum superior, infracţiunea se consumă în momentul când acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică luare unei dispoziţii patrimoniale prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare pentru el. Acţiunea de amăgire poate îmbrăca uneori forma unei activităţi infracţionale continuate. Paguba este prezentă la fiecare act care conferă înşelăciunii forma continuată.
Tentativa este posibilă şi se pedepseşte. Este posibilă atât tentativa întreruptă cât şi terminată (când urmarea imediată nu se produce). Se va reţine forma tentativei şi nu fapta consumată în ipoteza în care victima sesisează organele de poliţie chiar dacă, pentru dovedirea faptei, operaţiunea de înşelătorie este lăsată să se deruleze până la capăt.
- uneori este dificilă distincţia între o tentativă şi o tentativă absolut improprie, ceea ce presupune o analiză atentă a credibilităţii elementului material. Astfel, un fals grosolan nu va putea constitui tentativă la înşelăciune, însă tentativa de a încasa prima de asigurare declarând în mod mincinos că autoturismul asigurat a fost furat, da.

Question 64

Înşelăciunea

Variante agravate

Answer 64

Varianta alin.2 – legiuitorul ataşează elementului material condiţia de a se realiza prin mijloace frauduloase, indicând în mod exemplificativ folosirea de nume sau calităţi mincinoase.
Nu orice calitate invocată, chiar dacă este mincinoasă, poate duce la încadrarea faptei în varianta agravată.
Ex. din practică: când făptuitorul şi-a atribuit în mod mincinos calitatea de reprezentant al unei firme reale.
În practica instanţei supreme: folosirea unui contract de vânzare-cumpărare ce atesta dreptul de proprietate a făptuitorului asupra unui imobil, care a constituit garanţia contractului de împrumut, deşi anterior încheierii contractului de împrumut şi al constituirii garanţiei făptuitorul transmisese dreptul de proprietate printr-un nou contract de vânzare-cumpărare, determină incidenţa art. 244 alin 2 referitoare la varianta agravată a infracţiunii de înşelăciune constând în săvârşirea faptei prin mijloace frauduloase.
- când mijlocul fraudulos constituie o infracţiune, se aplică dispoziţiile de la concurs
Relaţia dintre infracţiunea de înşelăciune şi cea de emitere a cecurilor fără acoperire:
- dacă există inducere în eroare, va exista concurs de infracţiuni
- dacă nu există inducere în eroare, va exista doar infracţiunea din legea cecului.
Raportul dintre infracţiunea de înşelăciune în formă agravată şi infracţiunea prevăzută de legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Conform RIL dacă există o suprapunere între cele două infracţiuni, se va reţine infracţiunea din legea specială.
- conform art 256, în cazul în care se produc consecinţe deosebit de grave (pagubă materială peste 2.000.000 ron), limitele speciale de pedeapsă se majorează cu jumătate.

Question 65

Înşelăciunea privind asigurările.

Answer 65

1. Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul suma asigurată, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
2. Fapta persoanei care, în scopul prevăzut de alin. 1 simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
3. Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Question 66

Înşelăciunea privind asigurările.

Obiect juridic

Answer 66

bun-credinţa şi încrederea ce trebuie să se manifeste între subiecţii raporturilor de ordin patrimonial, în cadrul unor contracte de asigurare, de bunuri ori persoane. În concret, i se oferă o protecţie sporită patrimoniului asigurătorului.

Question 67

Înşelăciunea privind asigurările.

Subiecţi

Answer 67

n varianta tip, subiectul activ nu este circumstanţiat. Poate fi şi o persoană juridică. Nu este obligatoriu să fie o persoană asigurată deoarece fapta se poate comite şi pentru ca altul să obţină sum asigurată.
În varianta specială de la alin 2 subiectul activ este o persoană asigurată pentru un risc prevăzut în contractul de asigurare. Persoana juridică nu poate fi subiect activ.
În principiu, în ambele variante, participaţia penală este posibilă în toate formele. Prin excepţie, în varianta specială, coautoratul nu este posibil.
Subiectul pasiv în ambele variante este circumstanţiat. Poate fi doar o persoană juridică, respectiv societatea de asigurare.

Question 68

Înşelăciunea privind asigurările.

Situaţia premisă

Answer 68

existenţa unui contract de asigurare care poate privi bunuri (varianta tip) sau persoane (varianta specială).

Question 69

Înşelăciunea privind asigurările.

Elementul material

Answer 69

• în varianta tip se realizează printr-o acţiune concretizată într-una din cele cinci modalităţi prevăzute expres în textul incriminator:
  1. distrugerea, degradarare, aducerea în stare de neîntrebuinţare, ascunderea sau înstrăinarea unui bun asigurat
  Primele trei modalităţi ale alementului material coincid cu primele trei modalităţi ale elementului material de la infracţiunea de distrugere (distrugerea, degradarea, aducerea în starea de neîntrebuinţare)
  Următoarele două modaltiăţi coincid cu primele 2 modalităţi ale elementului material de la abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
• modalităţile sunt alternative
  Condiţia ataşată elementului material în această variantă este ca bunul să fie asigurat împotriva distrugerii, degradării, uzurii, pierderii sau furtului. Altfel spus, bunul să facă obiectul unui contract de asigurare.

În varianta specială, elementul material se concretizează într-una din cele trei modalităţi prevăzute de textul incriminator: simulează, îşi cauzează sau agravează leziuni sau vătămări corporale produse de un risc asigurat.
Condiţia ataşată elementului material în această variantă este ca leziunile sau vătămările corporale să fie sau să pară a fi produse de un risc asigurat.

Question 70

Înşelăciunea privind asigurările.

Urmarea imediată

Answer 70

o stare de pericol cu privire la integritatea patrimonială a asigurătorului

Question 71

Înşelăciunea privind asigurările.

Vinovăţia

Answer 71

intenţia directă, calificată prin scopul impus de textul incriminator, de a obţine, pentru sine sau pentru altul, suma asigurată.

Question 72

Înşelăciunea privind asigurările.

Forme

Answer 72

Infracţiunea se consumă în momentul realizării elementului material în oricare din modalităţi.
Conform art 248, tentativa se pedepseşte

Question 73

Înşelăciunea privind asigurările.

Variante

Answer 73

Varianta specială reprezintă practic o faptă distinctă. Dacă, în aceeaşi împrejurare, făptuitorul realizează atât acţiuni specifice variantei tip cât şi variantei speciale, se va reţine o sigură infracţiune prin raportare la ambele variante.
Varianta agravată: conform art 256, în cazul în care se produc consecinţe deosebit de grave (pagubă materială peste 2.000.000 ron), limitele speciale de pedeapsă se majorează cu jumătate.