Infracţiuin contra libertăţii persoanei

Question 1

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Art 205

Answer 1

(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârşită:
a) de către o persoană înarmată
b) asupra unui minor
c) punând în pericol sănătatea sau viaţia victimei
pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(5) Tentativa de la infracţiunile prevăzute în alin. 1-3 se pedepeseşte

Question 2

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Obiectul juridic

Answer 2

Libertatea fizică a persoanei

Question 3

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Obiectul materia

Answer 3

oate fi reprezentat de corpul persoanei, în măsura în care se acţionează în mod nemijlocit asupra acestuia.

Question 4

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Subiecţii

Answer 4

Subiectul activ- nu este circumstanţiat. Participaţia penală este posibilă în toate formele.
Subiectul pasiv - poate fi, în principiu, orice persoană fizică, inclusiv cea care din diferite cauze se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. La varianta agravată a alin. 3 lit. b, subiectul pasiv poate fi şi un minor.

Question 5

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Elementul material

Answer 5

psirea de libertate a persoanei. De regulă se acţionează printr-o acţiune: persoana poate fi împiedicată să se deplaseze sau poate fi deplasată împotriva voinţei sale. Se poate acţiona direct sau indirect asupra persoanei (ex- când este închisă într-o încăpere în care se afla deja sau când se acţionează asupra unui mijloc de transport cu care victima ar fi urmat să se deplaseze
- se poate realiza şi printr-o inacţiune: când subiectul activ trebuia să ia măsuri pt eliberarea victimei a cărei privare sau restrângere avusese un temei legal, în măsura în care acest temei a încetat.
Cerinţa esenţială pt existenţa elementului material este caracterul ilegal al lipsirii de libertate (nu există când restrângerea este îngăduită/cerută de de lege: ex. cazul părintelui sau al arestării preventive)
În practică, s-a decis că există infracţiunea de lipsire de libertate în ipoteza în care făptuitorul a acţionat în baza unui ordin ilegal al superiorului.

Question 6

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205
Elementul material
Un factor important în aprecierea elementului material

Answer 6

Un factor important în aprecierea elementului material îl reprezintă durata privării de libertate (însă nu absolut). Se apreciază de la caz la caz dacă intervalul de timp în care s-a menţinut starea de lipsire de libertate este suficient pt a reprezenta într-adevăr o îngrădire a libertăţii de mişcare a persoanei. Durata poate fi şi de câteva secunde, dacă în acel interval victima a fost împiedicată să realizeze o anumită acţiune (ex. pierde trenul, ratează participarea la un concurs).
Problema intervalului de timp este importantă şi în cazul în care trebuie să se stabilească dacă lipsirea de libertate este absorbită în conţinutul altei infracţiuni ori intră în concurs cu altă infracţiune (mi ales în cazul în care este însoţită de viol sau tâlhărie).

Question 7

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205
Elementul material
În cazul violului

Answer 7

În cazul violului, constrângerea exercitată asupra victimei presupune în mod natural şi lipsirea de libertate. De aceea, în multe cazuri, infracţiunea de lipsire de libertate este absorbită de cea de viol: ex. victima este imobilizată, are loc actul sexual iar apoi este lăsată să plece/victima este deplasată cu forţa pt a fi violată iar imediat duă raportul sexual este lăsată să plece. Dacă lipsirea de libertate se menţine pe o perioadă ce depăşeşte realizarea actelor maeriale necesare violului, va fi concurs de infracţiuni.

Question 8

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205
Elementul material
În cazul tâlhăriei,

Answer 8

În cazul tâlhăriei, în principiu, tâlhăria va absorbi întotdeauna lipsirea de libertate deoarece, chiar dacă va continua după ce are loc însuşirea bunului, ea va ajuta făptuitorul fie să păstreze bunul furat fie să îşi asigure scăparea, ceea ce reprezintă modalităţi de realizare a infracţiunii de tâlhărie.
Există însă situaţii în care se poate reţine concurs dacă se constată că lipsirea de libertate nu are legătură cu infracţiunea de tâlhărie: ex. victima este lipsită de libertate o perioadă de timp, după care, în momentul eliberării, este deposedată de un bun sau în ipoteza în care, după ce este deposedată de un bun este deplasată într-un alt loc, contrar voinţei sale.
+ se mai poate asocia cu alte infracţiuni
În practică, s-a reţinut existenţa concursului de infracţiuni între lipsirea de libertate în mod ilegal şi omor în cazul în care inculpactul, după ce i-a aplicat victimei lovituri mortale în abdomen şi torace, provocându-i ruptura unor organe, a legat victima în stare de inconştienţă lângă un copac iar victima a decedat. Dacă însă făptuitorul imobilizează victima doar în scopul de a-i aplica lovituri letale (ex. o leagă de un copac iar apoi îi aplică o lovitură de topor în cap) iar victima decedează, infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal va fi absorbită de cea de omor.
RIL-ICCJ- infracţiunea poate intra în concurs formal (ideal) cu cea de rele tratamente aplicate minorului.

Question 9

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205
Elementul material
Urmarea imediată

Answer 9

Restrângerea libertăţii fizice a persoanei. La variantele agravate avem şi unele urmări imediate speciale: punerea în primejdie a sănătăţii ori a vieţii victimei, respectiv decesul victimei.

Question 10

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Legătura de cauzalitate

Answer 10

În varianta tip rezultă din materialitatea faptei. În cazul variantelor agravate, cum ar fi lipsirea de libertate urmată de decesul victimei, legătura de cauzalitate în raport cu urmarea secundară (decesul victimei)

Question 11

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Latura subiectivă

Answer 11

Vinovăţia: intenţie directă sau indirectă, cu 2 excepţii
1. alin 2, lit. c teza finală, când viaţa victimei este pusă în pericol
2. alin 4-când fapta a avut ca urmare moartea victimei
În aceste 2 cazuri forma de vinovăţie este intenţia depăşită

Question 12

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205

Formele infracţiunii

Answer 12

nfracţiunea se consumă în momentul în care se produce urmarea imediată, restrângerea libertăţii fizice a persoanei.
Fiind o infracţiune continuuă, există şi un moment al epuizării care coincide cu cel în care încetează privarea de libertate.
În cazul alin. 4 infracţiunea se consumă în momentul decesului victimei.
- tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-3 se pedepseşte. La alin. 2, lit c, teza finală, când se pune în primejdie viaţa victimei, având în vedere forma de vinovăţie-intenţia depăşită, nu poate exista tentativă (valabil şi pt varianta agravată de la alin. 4)

Question 13

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205
Variantele infracţiunii
prima varianta agravata

Answer 13

Varianta asimilată- alin. 2: răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.(ex. răpirea unui nou-născut)
Prima variantă agravată, prevăzută la alin. 3, cuprinde 3 împrejurări în care se poate comite fapta:
1. Prin fapta comisă de către o persoană înarmată. Este suficient ca făptuitorul să poarte o armă la vedere sau să ameninţe victima. Dacă este vorba despre ale obiecte asimilate armelor, este necesar ca acestea să fie întrebuinţate într-un atac efectiv pt a se reţine agravata
2. Fapta săvârşită asupra unui minor. –sub 18 ani. Starea de minoritate se raportează la momentul când începe activitatea infracţională. Făptuitorul trebuie să cunoască starea de minoritate a victimei pt aplicarea agravatei.
3. Fapta pune în pericol sănătatea sau viaţa victimei. Intervine atunci cnd, datorită împrejurărilor în care are loc privarea de libertate, se creează o stare de pericol pt sănătatea sau viaţa victimei. În ipoteza în care viaţa victimei este pusă în pericol, făptuitorul acţionează cu intenţie depăşită.

Question 14

Lipsirea de libertate în mod ilegal- art 205
Variantele infracţiunii
A doua variantă agravată

Answer 14

A doua variantă agravată este prevăzută la alin 4 şi se distinge printr-o urmare imediată mai gravă, respectiv decesul victimei. Acest rezultat este produs în mod nemijlocit de condiţiile încare s-a realizat privarea de libertate. Elementul subiectiv al acestei agravate este reprezentat de intenţia indirectă: făptuitorul comite cu intenţie unele acţiuni sau inacţiuni dar rezultatul mai grav se produce din culpă. În cazul în care decesul survine în urma unor violenţe exercitate în mod direct asupra victimei şi se constată că făptuitorul a urmărit sau acceptat acest rezultat, se va reţine infracţiunea de omor, comis cu intenţie directă sau indirectă. În cazul în care se constată că violenţele au fost comise cu intenţie, dar rezultatul mai grav, decesul, s-a produs din culpă, se va reţine un concurs de infracţiuni între loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi lipsire de libertate.

Question 15

Ameninţarea

Art 206

Answer 15

(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa sau a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de termere, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Question 16

Ameninţarea

Obiect juridic

Answer 16

libertatea psihică a persoanei

Question 17

Ameninţarea

Obiect material

Answer 17

Din cauza specificului valorii ocrotite, infracţiunea de ameninţare nu poate avea obiect material.

Question 18

Ameninţarea

Subiecţii

Answer 18

• nu sunt circumstanţiaţi, însă subiectul pasiv trebuie să fie o persoană cu discernământ, astfel încât să perceapă pericolul şi să i se producă o stare de temere.
• participaţia este posibilă în toate formele

Question 19

Ameninţarea

Elementul material

Answer 19

• este reprezentat prin acţiunea de ameninţare, fie cu o infracţiune fie cu o faptă păgubitoare.
• poate fi o ameninţare verbală, în scirs sau prin gesturi simbolice.
  Există trei condiţii ataşate elementului material:
  1. Ameninţarea să se refere la comiterea unei acţiuni sau fapte păgubitoare
  2. Acţiunea sau fapta păgubitoare cu care se ameninţă să se îndrepte fie direct împotriva părţii vătămate fie împotriva unei alte persoane (teoretic, poate fi orice persoană, însă trebuie să fie o persoană faţă de care victima să poată manifesta afecţiune ca să se îndeplinească a treia condiţie)
  3. Ameninţarea să aibă un potenţia intimidant, astfel încât să producă o stare de temere.
  Nu este realizat elementul material dacă mesajul de pericol vizează stoparea unei acţiuni sau a unei atitudini neîngăduite, imputabilă persoanei vătămate şi nici ameninţarea cu folosirea unei căi legale sau cu valorificarea licită a unui drept.
  În practică, s-a pus problema distincţiei între ameninţare şi tentativa la omor. Instanţa supremă a a arătat că dacă ameninţarea nu este urmată de acte de executare se va reţine doar infracţiunea de ameninţare. În schimb dacă făptuitorul trece la executare se reţine tentativă la omor.

Question 20

Ameninţarea

Urmarea imediată

Answer 20

o stare de pericol pentru sănătatea psihică a persoanei

Question 21

Ameninţarea

Legătura de cauzalitate

Answer 21

rezultă nemijlocit din însăşi comiterea faptei

Question 22

Ameninţarea

Latura subiectivă

Answer 22

Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă.
Ex. de intenţie indirectă: ameninţarea adresată unei anumite persoane este percepută şi de alte persoane care se simt vizate (soţul ameninţă soţia că va arunca în aer apartamentul şi este auzit de un vecin care se simte în pericol). Sunt 2 infracţiuni de ameninţare în concurs formal: una cu intenţie directă (faţă de soţie) şi una cu intenţie indirectă.
Nu se poate vorbi de intenţia când persicolul este simulat (făptuitorul a ameninţat în glumă o altă persoană)

Question 23

Ameninţarea

Formele infracţiunii

Answer 23

Infracţiunea se consumă în momentul în care se creează starea de pericol pt libertatea psihică a persoanei sau, altfel spus, când persoana vătămată a luat cunoştinţă de ameninţarea cu săvârşirea infracţiunii ori a faptei păgubitoare.
- tentativa nu este incriminată.

Question 24

Ameninţarea

sancţiuni şi aspecte procesuale

Answer 24

• se sancţionează cu pedeapsa închisorii sau cu amendă. Specificului regimului sancţionator este faptul că pedeapsa aplicată nu poate depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
  Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Question 25

Art. 207- Şantajul

art

Answer 25

1. Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos neptrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
2. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată sau pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut de alin.1
3. Dacă faptele prevăzute de alin 1 şi 2 au fost săvârşite cu scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Question 26

Art. 207- Şantajul

Obiect juridic

Answer 26

complex. Obiectul principal este reprezentat de relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei iar obiectul juridic secundar relaţiile privind integritatea fizică a persoanei (când constrângerea se realizează prin violenţe fizice), relaţiile patrimoniale sau relaţiile privind alte drepturi ori interese, nepatrimoniale, ale persoanei.

Question 27

Art. 207- Şantajul

Obiectul material

Answer 27

În principiu, nu există, însă, dacă constrângerea se realizează prin violenţă fizică, există un obiect material secundar, reprezentat de corpul persoanei + dacă este afectat patrimoniul persoanei vătămate, prin cedarea unui bun/distrugere, bunul respectiv reprezintă obiectul material secundar al infracţiunii.

Question 28

Art. 207- Şantajul

Subiecți

Answer 28

• nu sunt circumstanţiaţi, participaţia penală este posibilă în toate modalităţile
• pluralitatea de victime antrenează o pluralitate de infracţiuni, chiar atunci când se realizează o singură acţiune de şantaj

Question 29

Art. 207- Şantajul

Elementul material

Answer 29

constă într-o acţiune de contrângere exercitată asupra unei persoane. Constrângerea poate fi fizică (violenţă) sau de natură morală (ameninţare)
- noţiunea de violenţă trebuie raportată la art. 193 iar cea de ameninţare la 206. Atât actele de violenţă cât şi cele de ameninţare sunt absorbite în infracţiunea de şantaj. Dacă intensitatea violenţelor duce la depăşirea consecinţelor prevăzute de art. 193 se va reţine un concurs de infracţiuni între şantaj şi vătămare corporală.
Condiţia esenţială este ca acţiunea de cănstrângere să urmărească determinarea victimei la o anumită conduită: să dea (un bun/o sumă de bani), să facă, să nu facă
Prin a suferi ceva se înţelege suportarea unui prejudiciu material sau moral (să suporte o situaţie umilitoare/distrugerea unui bun).
Constrângerea exercitată fie prin violenţă fie prin ameninţare, sau prin ambele trebuie să aibă aptitudinea de a-i insufla victimei o stare de temere serioasă, suficient de puternică pt ca libertatea psihică a acesteia să fie lezată.
- nu este necesar ca victima să se conformeze

Question 30

Art. 207- Şantajul

Urmarea imediată

Answer 30

ca la amenjin

Question 31

Art. 207- Şantajul

Legătura de cauzalitate

Answer 31

rezultă în mod direct din acţiunea de constrângere.

Question 32

Art. 207- Şantajul

Latura subiectivă

Answer 32

o parte a doctrinei: doar intenţia directă calificată prin scopul urmărit de făptuitor, respectiv obţinerea unui folos pentru sine sau pentru altul
Cioclei+alţii: se poate realiza şi prin intenţie indirectă
Dobândirea în mod just a unui folos nepatrimonial, în varianta tip, sau patrimonial în varianta agravată, reprezintă o condiţie ataşată elementului subiectiv, fără de care fapta nu reprezintă şantaj ci, eventual, o altă infracţiune (ex. ameninţare). Prin urmare, chiar dacă folosul era just, fapta constituie şantaj, din moment ce s-a urmărit în mod injust realizarea sa.

Question 33

Art. 207- Şantajul

Variante

Answer 33

În cazul variantei asimiliate de la alin 2, constrângerea se manifestă doar prin ameninţare, o ameninţare care se referă la darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pt victimă ori pentru un membru al familiei acesteia. Scopul este acela cu cel prevăzut la varianta tip.
Ameninţarea trebuie să aibă aptitudinea de a insufla victimei o stare de temere serioasă, suficient de puternică pt ca libertatea psihică a acesteia să fie lezată.
** nu are această aptitudine ameninţarea cu dezvăluirea apartenenţei părţii vătămate la serviciile secrete
Varianta agravată de la alin 3 se distinge prin faptul că folosul este patrimonial
O altă variantă agravată este prevăzută în legea 78/2000- subiectul activ este circumstanţiat (pers. care exercită o funcţie publică..etc)- limitele de pedeapsă se majorează cu o treime.

Question 34

Art. 207- Şantajul

Sancţiuni

Answer 34

exclusiv pedeapsa închisorii

Question 35

Art. 207- ŞaDiferenţierea faţă de alte infracţiunintajul

Answer 35

• Şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal, în ipoteza în care în schimbul eliberării victimei se cerea un folos patrimonial sau nepatrimonial. În această situaţie se va reţine concurs de infracţiuni
• puncte comune cu ameninţarea, ambele vizând libertatea psihică a persoanei. În cazul şantajului obiectul juridic este unul complex, putând viza şi alte valori+ elementul material se poate realiza nu numai prin ameninţare ci şi prin violenţă
• Şantaj/tâlhăria. Tâlhăria este o faptă îndreptată împotriva patrimoniului, fiind o infracţiune complexă ce constă într-un furt care poate fi săvârşit, între altele, şi prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninnţări. În primul rând este o deosebire de obiect juridic însă deosebirea este dată de momentul în care victima este deposedată de un bun mobil: în cazul şantajului, făptuitorul foloseşte violenţa sau ameninţarea în scopul obţinerii ulterioare a unui bun în timp ce în cazul tâlhăriei există simultaneitate între exercitarea violenţei/ameninţării şi cedarea bunului de către victimă.

Question 36

Hărţuirea

art

Answer 36

1. Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i o stare de temere, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
2. Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 3 luni sau cu amenda, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
3. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Question 37

Hărţuirea

Obiect material

Answer 37

nu are

Question 38

Hărţuirea

Subiecti

Answer 38

nu sunt circumstanţiaţi/- participaţia este posibilă în toate formele.

Question 39

Hărţuirea

Elementul material

Answer 39

• varianta tip – constă într-o acţiune ce se poate realiza prin două modalităţi distincte: urmărirea repetată a unei persoane sau supravegherea repetată a locuinţei, locului de muncă sau altui loc frecventat de o persoană. Pentru a se realiza caracterul repetat este suficiient să existe o a doua acţiune de urmărire sau supraveghere.
  Lauta obiectivă este întregită prin 2 condiţii negative ataşate elementului material: fapta să se realizeze fără drept, adică să nu existe o dispoziţiei legală care să permită urmărirea ori supravegherea / să nu existe un interes legitim. Interesul legitim poate fi privat (părintele care îşi urmăreşte copilul minor, în exercitarea dreptului la educaţie) sau public (în cazul jurnalistului care urmăreşte o persoană în vederea obţinerii unor informaţii de interes public).
• varianta specială – elementul material constă tot într-o acţiune ce se poate realiza în două modalităţi: efectuarea de apeluri telefonice sau efectuarea de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă (e-mail, programe speciale video-audio, reţele sociale). Condiţia ataşată elementului material este ca frecvenţa sau conţinutul apelurilor să fie deosebite, astfel încât să cauzeze temere unei persoane.
  În ambele variante, hărţuirea este o infracţiune de obicei, în sensul că acţiunile ce reprezintă elementul material trebuie să se repete.
  Dacă, faţă de aceeaşi victimă, se realizează atât modalităţi ale elementul material incluse în varianta tip cât şi ale celor specifice variantei speciale, se va reţine o singură infracţiune, cu raportare la ambele variante.

Question 40

Hărţuirea

Urmarea imediată

Answer 40

Lezarea integrităţii morale. Spre deosebire de ameninţarea unde urmarea imediată este o stare de pericol, în cazul hărţuirii urmarea imediată este un rezultat. Dacă în cadrul apelurilor telefonice sau celorlalte tipuri de comunicare, mesajul de ameninţare devine explicit şi se referă la comiterea unei infracţiuni sau fapte păgubitoare fapta va fi încadrată la infracţiunea de ameninţarea. + poate fi începutul unui eventual şantaj.

Question 41

Hărţuirea

Legătura de cauzalitate

Answer 41

rezultă din însăşi comiterea faptei, chiar dacă este o infracţiune de rezultat. Nefiind vorba de un rezultat obiectiv, palpabil, victima este singura în măsură să îl aprecieze iar aprecierea va fi direct şi inevitabil legată de o anumită conduit

Question 42

Hărţuirea

Latura subiectivă

Answer 42

Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă

Question 43

Hărţuirea

Formele infracţiunii

Answer 43

Infracţiunea se consumă în momentul în care este lezată libertatea moală a persoanei prin cauzarea unei stări de temere, altfel spus, în momentul în care persoana vătămată percepe periculozitatea mesajelor şi se teme de ele.
Tentativa nu este incriminată.

Question 44

Hărţuirea

Variante

Answer 44

o variantă tip şi una specială, diferite prin elementul material şi regimul sancţionator