distrugerea si tulburarea de posesie Flashcards
Distrugerea
- Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
- Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte unei alte persoane şi serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială, dacă prin acesta s-a produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
- Dacă fapta prevăzută în alin.1 priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa este închisoara de la unu la 5 ani.
- Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
- Dispoziţiil alin. 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului
- Pentru faptele prevăzute la alin 1 şi alin 2 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
- Tentativa faptelor prevăzute în alin 3 şi alin. 4 se pedepseşte.
Distrugerea
Obiect juridic
relaţiile de ordin patrimonial ce se referă la integritatea materială şi funcţională a bunurilor
Distrugerea
Obiect material
un bun mobil sau imobil. Noţiunea de bun mobil include şi înscrisurile. Nu trebuie neapărat să aibă o valoare economică concretă ci doar să reprezinte entităţi utile pentru titularul patrimoniului.
- în cazul în care este un înscris sub semnătură privată şi se încadrează în cerinţele variantei agravate de la alin.2 se va reţine această variantă.
- distrugerea poate avea ca obiect material şi un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare, precum: carte de identitate, permis de conducere, certificat de înmatriculare al autovehiculului
În cazul unor înscrisuri cu un regim special, sunt incidente dispoziţiile speciale: ex. acte aflate în păstrarea sau deţnerea unei persoane -sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art 259), înscrisuri utile adevărului într-o cauză judiciară – sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art.275)
- de regulă, bunul aparţine unei alte persoane, dar, în mod excepţional, când bunul are o valoare deosebită sau când modalitatea comiterii prezintă un pericol deosebit, obiectul material poate fi chiar un bun care aparţine făptuitorului.
Distrugerea
Subiecţi
Subiect activ: necircumstanţiat. Poate fi subiect activ inclusiv proprietarul bunului în cazul agravantelor de la alin 3 şi 4. Persoana juridică poate fi subiect activ. Paraticipaţia este posibilă în toate formele.
Subiectul pasiv: nu este circumstanţiat. Poate fi orice persoană fizică sau juridică al cărui bun constituie obiectul material al infracţiunii. Infracţiunea poate avea o pluralitate de subiecţi pasivi, atunci când distrugerea are ca obiect bunuri aparţinând unor persoane diferite sau bunuri aflate în indiviziune.
- poate avea şi subiecţi pasivi adiacenţi: persoanele care au anumite drepturi asupra bunului şi care au înregistrat o pagubă (creditorul gajist, creditorul ipotecar, uzufructurarul, locatarul).
Distrugerea
Situaţia premisă
starea de integritate materială şi funcţională a bunului. Acesta trebuie să prezinte o anumită utilitate, să aibă o anumită valoare. Dacă bunul este complet degradat sau lipsit de utilitate nu se poate reţine infracţiunea de distrugere.
Distrugerea
Elementul material
se poate realiza prin acţiune sau inacţiune
- 5 modalităţi de realizare: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui bun, înlăturarea măsurilor (de conservare ori de salvare luate)
Distrugerea
Urmarea imediată
coincide cu una din primele trei modalităţi de realizare a elementului material: distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului. Aceste elemente au o dublă valoare în conţinutul obiectiv al infracţiunii: exprimă atât acţiunea/inacţiunea cât şi rezultatul. Fapta are drept consecinţă firească (implicită) şi producerea unei pagube în patrimoniul persoanei al cărei bun a fost afectat. În ipoteza în care se produce doar o incapacitate funcţională paguba este echivalentul lipsei de folosinţă a bunului
Distrugerea
Latura subiectivă
Vinovăţia: intenţia directă sau indirectă
- în practică s-a decis că nu se poate reţine intenţia necesară comiterii infracţiunii de distrugere în sarcina executorului judecătoresc care a coordonat o procedură legală de executare, pe parcursul căreia unele bunuri au suferit deteriorări.
Distrugerea
Formele infracţiunii
- se consumă în momentul în care se realizează urmarea imediată: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului. Momentul consumării coincide cu momentul realizării elementului material într-una din primele trei modalităţi. Acelaşi moment trebuie luat în calcul şi în ipoteza în care fata se realizează într-una din celelalte două modalităţi, împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare sau înlăturarea măsurilor luate.
- tentativa este posibilă, dar este incriminată doar în cazul variantelor agravate de la alin 3 şi 4.
Distrugerea
Prima variantă agravată se distinge prin particularitatea obiectului material al infracţiunii, respectiv înscrisul sub semnătură privată
Prima variantă agravată se distinge prin particularitatea obiectului material al infracţiunii, respectiv înscrisul sub semnătură privată care aparţine în tot sau în parte unei alte persoane şi serveşte la dovedirea unui drept patrimonial. Obiectul material al acestei fapte îl constituie un înscris sub semnătură privată, nu şi un act autentic (în cazul acestuia din urma este incident art. 259- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri oficiale)
- existenţa infracţiunii în această variantă este condiţionată de producerea unei pagube
Distrugerea
A doua variantă agravată:
A doua variantă agravată: obiectul material este un bun care face parte din patrimoniul cultural.
A treia variantă agravată: are în vedere unele mijloace mai periculoase prin care se realizează, în mod concret, elementul material (de ex. incendiere, explozie dar şi altele).
Condiţia ataşată elementului material: fapta să fie de natură să pună în pericol alte persoane şi bunuri.
- în practică, s-a decis că pentru existenţa infracţiunii în această variantă agravată nu este suficient ca distrugerea să se fi realizat prin incendiere, explozie, ci trebuie să se îndeplinească şi condiţia de a rezulta pericol public. Dacă nu rezultă pericol public, distrugerea prin incendiere se va încadra în varianta tip.
- variantele de la alin. 3 şi 4 sunt aplicabile şi în ipoteza în care bunul aparţine făptuitorului.
Distrugerea calificată
- Dacă faptele prevăzute la art. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
- Dezastru constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea corporală a două sau mai multor persoane.
Distrugerea calificată
Explicarea elementului circumstanţial
constă în producerea unor consecinţe mai grave decât cele produse în mod normal, în cazul unor distrugeri de bunuri. Aceste consecinţe sunt reprezentate prin noţiunea de dezastru = anumite bunuri a căror distrugere implică fie decesul fie vătămarea gravă a integrităţii fizice şi sănătăţii a două sau mai multor persoane.
Obiectul juridic al distrugerii devine unul complex: sunt ocrotite în subsidiar viaţa, integritatea fizică ori sănătatea persoanelor.
- în această ipoteză, apar în zona obiectului material bunuri specificate expres (lucrări, echipamente, instalaţii sau componente ale acestora) precum şi corpurile persoanelor ucise ori vătămate prin acţiunea de distrugere.
O particularitate apare şi în privinţa laturii subiective: forma de vinovăţie este praeterintenţia. Acţiunea de distrugere a bunurilor se realizează cu intenţie, dar rezultatul mai grav se produce din culpă. Dacă vătămarea corporală sau moartea victimelor a fost intenţionată, se aplică regulile de la concurs (concurs între distrugere şi vătămare corporală/omor).
- şi în varianta calificată distrugerea bunului care aparţine făptuitorului reprezintă o infracţiune doar dacă fapta este comisă în vreuna din împrejurările de la art. 253, alin 3 şi 4.
Distrugerea din culpă
- Distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este comisă prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.
- Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Distrugerea din culpă
Particularităţi
- are elemente comune cu infracţiunea de distrugere şi cea de distrugere calificată
Alin. 1 se raportează la art. 253 alin 4, fiind vorba de unele mijloace mai periculoase prin care se realizează, în mod concret, elementul material. Faţă de distrugerea intenţionată, la distrugerea din culpă, în varianta tip, elementul material constă doar în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului. Nu apar celelalte două modalităţi ale elementului material, respectiv împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a bunului şi înlăturarea măsurilor de conservare sau de salvare. - pentru existenţa distrugerii din culpă în această variantă, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ atât cerinţa privind mijloacele specifice de realizare, cât şi condiţia de a rezulta pericol public (de a pune în pericol alte persoane sau bunuri).
Alin. 2 se raportează, din punct de vedere obiectiv la distrugerea calificată, vizând producerea unui dezastru. În această variantă, distrugerea din culpă va intra în concurs, după caz, cu vătămarea corporală gravă din culpă, uciderea din culpă, infracţiuni privind protecţia muncii.
