Atribuirile

Question 1

Ce e atribuirea?

Answer 1

Set de inferenţe care explică cauzalitatea unui
comportament sau eveniment social.

Question 2

Care sunt modelele explicative ale atribuirii?

Answer 2

Heider (1958) – perspectiva omului de știință naiv
Jones & Davis (1965) – teoria inferențelor corespondente
Kelley (1967) – teoria covarianței

Question 3

Atribuirea din perspectiva omului de stiinta naiv (Heider, 1958)

Answer 3

= perspectiva omului de știință naiv (cautăm explicații și realizăm inferențe cauzale)
Atribuirea:
- este unul dintre procesele prin care „omul cuprinde realitatea şi poate să o prezică şi să o stăpânească”
-stă la baza stabilirii şi menţinerii relaţiilor interpersonale

Question 4

Distinctii intre atribuiri (Heider, 1958)

Answer 4

autoatribuiri şi heteroatribuiri
atribuiri interne şi externe

Question 5

Teoria inferenţelor corespondente (Jones & Davis, 1965)

Answer 5

Se centrează pe determinismul intern (motivational) al comportamentului social.
Inferențe corespondente = inferențe situaționale în care comportamentul este/poate fi asociat unor cauze interne (personalitate, motivatie, etc).
Descrie condițiile în care se pot face atribuiri dispoziționale (ex o trăsătură influențează comportamentul).

Question 6

Care sunt tipurile de erori de atribuire din Teoria Inferentelor corespondente?

Answer 6

Erorile motivaţionale de atribuire apar atunci când o persoană face atribuiri cauzale pentru un comportament realizat de o altă persoană,
comportament care are însă o relevanţă personală pentru cel care realizează atribuirea.

Erorile cognitive de atribuire se referă la ponderarea distorsionată a factorilor determinanţi ai comportamentului realizat de o altă persoană: tendinţa de a invoca predominant factori dispoziţionali pentru a explica acţiunile altor persoane (=eroarea fundamentala de atribuire) / tendinţa de a realiza atribuiri pentru evenimentele/ comportementele neaşteptate.

Question 7

Care sunt pasii si factorii care influenteaza realizarea unei atribuiri in teoria inferentelor corespondente?

Answer 7

Teoria inferenţei corespondente are la bază stabilirea unei corespondenţe între un comportament (efect) şi o serie de caracteristici (dispoziţii) personale ale celui care îl realizează.
Paşi:
- observatorul analizează comportamentul şi efectele acţiunilor unui actor social;
- observatorul compară apoi aceste acţiuni şi efecte cu acţiuni posibile, dar neefectuate de actor, pentru a identifica efectele comune şi specifice acestor acţiuni;
- observatorul atribuie (realizează corespondenţe) o acţiune specifică unei dispoziţii a individului.

Factori care influenteaza realizarea unei atribuiri:
- dezirabilitatea socială a comportamentului în cauză
- elementele distinctive ale acţiunii realizate faţă de alte acţiuni posibile
- relevanţa personală a respectivului comportament

Question 8

Ce informatii sunt utilizare in realizarea inferentelor?

Answer 8

Disponibilitatea alternativelor – libertatea alegerii = atribuiri interne
Intenționalitate – comportament intențional = atribuiri interne
Dezirabilitatea socială a comportamentului – comportamente non‐ conformiste = atribuiri interne
„Hedonistic relevance” – avem tendința de a atribui comportamentele altora unor factori interni
Relevanță personală (personalism) - comportamente care ne afectează direct pozitiv sau negativ = atribuiri interne

Question 9

Criticile teoriei inferentelor corespondente

Answer 9

Teoria susţine că atribuirea intenţiei trebuie să preceadă atribuirea dispoziţională, însă anumite comportamente pot fi explicate pe baza unor atribuiri dispoziţionale, în lipsa intenţiei (de exemplu, stângăcia)
Cu toate că valoarea informaţională este mai ridicată pentru cele mai multe comportamente ce violează normele sociale, şi anumite comportamente ce confirmă expectanţele
individului pot avea valoare informaţională ridicată (cazul comportamentelor ce confirmă stereotipurile)
Cele mai multe studii realizate în această perspectivă teoretică nu au evaluat atribuirea cauzală propriu‐zisă. A
infera o trăsătură (dispoziţie) nu este acelaşi lucru cu a infera o cauză.

Question 10

Care sunt situatiile teoriei covariantei (Kelley, 1967)

Answer 10

1. individul primeşte informaţii din diverse surse şi poate extrage din analiza acestor surse regularităţi care să‐i permită să realizeze atribuiri cauzale = analiza covarianței (omul de știință naiv)
2. individul observă un singur eveniment /
   comportament şi trebuie să realizeze inferenţe şi să identifice factori care este posibil să fi
   determinat acest comportament = scheme
   cauzale

Question 11

Care sunt modelele in functie de situatiile din teoria covariantei?

Answer 11

1. Informatii din mai multe surse => modelul de covarianta
2. Informatii dintr-un singur eveniment => scheme cauzale

Question 12

Modelul de covarianta

Answer 12

Un efect este atribuit unei condiţii care este prezentă în toate situaţiile în care este prezent efectul, şi efectul lipseşte atunci când lipseşte şi condiţia respectivă (cauza).

Question 13

Care sunt elementele analizare in modelul de covarianta?

Answer 13

Modelul covariantei – elemente analizate:
1. informatii despre persoana => distinctivitate (covarianța între comportament și situații variate)
2. informatii despre circumstante => consistenta (covarianța între comportament și circumstanțe similare)
3. informatii despre alți actori sociali => consens (covarianța între comportamentul celorlalți și propriul comportament)

Question 14

Atribuirile in functie de elementele modelului de covarianta

Answer 14

Atribuiri interne:
- distinctivitatea: redusa
- consens: redus
- consistenta: ridicata

Atribuiri externe:
- distinctivitatea: ridicata
- consens: ridicata
- consistenta: ridicata

AE si AI
- distinctivitatea: ridicata
- consens: redus
- consistenta: ridicata

Question 15

Modelul schemelor cauzale

Answer 15

Scheme cauzale=teorii implicite constituite din experienţă şi care structurează diferite cauze ce pot determina un anumit efect.

Question 16

Principiile schemelor cauzale

Answer 16

Principiul substitutiei: cand apare o noua cauza care poate determina efectul dat, ea susbtituie cauzele deja existente
Principiul accentuarii: potentialul predictiv al unei cauze (C1) creste daca simultan cu C1 se mai adauga o cauza (C2) care se presupune că scade efectul datorat lui C1

Question 17

Critici al modelului de covarianta

Answer 17

1. Covarianţa dintre două variabile nu implică cu necesitate cauzalitate.
2. Studiile care au testat modelul induc o eroare comună, şi anume aceea că au fost oferite subiecţilor informaţii despre covarianţă.
3. Cu toate că atribuirile realizate de subiecţi par să satisfacă principiul covarianţei, modul în care ei procesează în realitate informaţia poate fi cu totul diferit.

Question 18

Critici ale modelului schemelor cauzale

Answer 18

1. Existenţa schemelor cauzale nu a fost demonstrată experimental, cu toate că intuitiv, existenţa lor este plauzibilă;
2. Se critică caracterul abstract al schemelor cauzale. O schemă cauzală este o reprezentare cognitivă, prin urmare ea este probabil saturată în experienţa culturală şi nu e doar o relaţie abstractă între o cauză şi un efect.

Question 19

Alte albordari ale atribuiriii - Gilbert (1995)

Answer 19

Gilbert (1995) identifică mai multe etape distincte în realizarea inferenţelor dispoziţionale:
- se stabilesc posibile relaţii între o trăsătură şi comportamente;
- trăsăturile identificate cu rol de determinare pentru un comportament sunt inferate actorului;
- se realizează şi o corecţie situaţională, apărând relaţia dintre dispoziţie şi comportament prin activarea unor factori externi.
Dacă există o relaţie clară între trăsătură şi comportament, atunci există tendinţa de a realiza atribuiri automat.

Question 20

Care sunt formele de atribuire?

Answer 20

Stiluri atributionale:
- atribuiri interne vs. externe (originea cauzei)
- atribuiri globale vs. specifice (generalitatea caracterul situațional)
- atribuiri stabile vs. instabile (perspectiva temporală)

Question 21

Eroarea fundamentală de atribuire

Answer 21

heteroatribuiri interne

Question 22

Eroarea actor‐observator

Answer 22

Autoatribuiri externe şi heteroatribuiri interne pentru comportamente deviante

Question 23

Eroarea egocentrismului (self‐serving bias)

Answer 23

Autoatribuiri interne pentru succes si externe pentru eşec (cuprinde 2 erori self‐enhancing & self protecting)

Question 24

Eroarea etnocentrismului (group‐serving bias)

Answer 24

Atribuiri interne pentru comportamente pozitive şi externe pentru comportamente negative la membrii propriului grup reversul pt membrii outgroup (“Noi suntem mai buni”)

Question 25

Eroarea falsului consens (subutilizarea consensului)

Answer 25

Supraestimarea similarităţii dintre propriile tendinţe comportamentale şi cele ale altor persoane

Question 26

Eroarea lumii juste

Answer 26

Evenimentele sociale sunt autocorective şi conduc spre o
lume ideală (pozitivă)