4.4. Anxietatea. Fobii specifice Flashcards
Care sunt criteriile de diagnostic pentru fobia specifica?
A. Frică sau anxietate marcată cu privire la un obiect sau o situaţie specifică
*la copii: crize de plâns, accese de furie, agitație, agățare de părinți
B. Stimulul fobogen provoacă aproape întotdeauna un răspuns anxios imediat
C. Situaţia fobică este evitată sau suportată cu dificultate
D. Frica sau anxietatea este disproporționată față de pericolul real
E. Frica sau evitarea este persistentă, durează tipic cel puțin 6 luni
F.Cauzează distres semnificativ clinic sau afectează funcționarea socială, ocupațională, sau în alte domenii importante ale funcționării
G. Frica sau anxietatea, atacul de panică sau evitarea anxioasă asociată cu un obiect sau o situație specifică nu e mai bine explicată de altă tulburare
Vezi diagrama de diagnostic diferentiat
Care sunt tipurile de fobii specifice?
- rănire: de ex., vederea sângelui, ac, dentist, injecții, proceduri medicale
*răspuns fiziologic diferit față de celelalte fobii – activarea simpatică, urmată de scăderea presiunii sanguine care poate duce la leșin - situaționale: de ex., spații închise, lift, avion, tuneluri, poduri
- naturale/ legate de mediu: de ex., fulgere, tunete, furtună, apă, înălțime
- animale: de ex., câini, șerpi, insecte, păianjeni
- alte tipuri: de ex., înecare,*la copii: sunete puternice, personaje costumate
Cele mai frecvente:
- de înălțimi și de animale
- de zbor și spații închise
Cat de frecventa e fobia specifica?
60% dintre adulți raportează frici de tip fobic
Unul dintre cele mai frecvente diagnostice psihiatrice
Care e prevalenta?
7-9% pe parcursul unui an, în SUA; 6% pe parcursul unui an, în Europa;
12.5% pe parcursul vieții;
atinge nivelul maxim între tinerețe și mijlocul vârstei adulte, iar mai târziu intră în declin; la vârstnici, prevalența 3-5%;
Debut
Debut în copilărie-adolescență:
- de obicei, 7-11 ani; vârsta medie: 10 ani
- variază în funcție de tipul de fobie specifică: de ex., fobiile de animale, cele naturale și de sânge/injecții/răni debutează în copilărie; fobiile
situaționale – în adolescența târzie sau la vârsta
adulta
Diferente de gen
este de 2 ori mai frecventă în rândul femeilor (fobiile de animale, mediu natural, situaționale)
fobia de sânge/injecții/răni: fără diferențe între femei și bărbați
Tratament
Doar cei cu afectare mai severă apelează la servicii specializate;
8% dintre cei care întrunesc criteriile raportează că au urmat un tratament
75% se tem mai mult de un obiect/situație; în medie, 3 stimuli fobicI
Afecțiune cronică: durata medie este de 19+ani
Comorbiditati
De obicei, este un diagnostic secundar, nu unul principal
În 50-80% cazuri, fobia specifică este comorbidă cu alte tulburări
Cele mai frecvente comorbidități:
- alte tulburări anxioase
- tulburarea de panică
- tulburări de dispoziție
- tulburări ale consumului de substanțe
- tulburarea de personalitate dependentă
Factori de vulnerabilitate genetici/biologici
Fobiile - bază evoluționistă (argumente: valența adaptativă; majoritatea sunt prezente și la alte specii; caracter universal; instalare timpurie; distribuție nealeatoare – anumite temeri au o frecvență mai înaltă) ⇒ ‘‘pregătire genetică’’ pentru învățarea reacției de frică
Vulnerabilitate generalizată de anxietate și chiar specifică pentru anumiți stimuli fobici:
=> fobia de sânge, injecții și răni - cea mai mare rată de transmitere pe cale familială; posibilă transmitere și a unui răspuns vasovagal care
predispune la leșin;
=> fobia de animale - șanse mai mari să se dezvolte și la rude, comparativ cu alte fobii specifice.
Factori de vulnerabilitate temperamentali
afectivitate negativă
inhibiție comportamentală
Factori de vulnerabilitate de mediu
supraprotecție parentală
pierderea/ separarea de părinte
lipsa experiențelor pozitive legate de acea situație/ acel obiect
eveniment negativ traumatic legat de stimulul fobic
Model general pentru dezvoltarea tulburarii
Interactiune gene-mediu
Cum se pot dezvolta fobiile specifice?
- condiționare traumatică: un eveniment negativ este asociat cu un stimul neutru sau o situație neutră anterioară - mai ales dacă evenimentul traumatic a fost intens
Ex: claustrofobie în urma blocării liftului pe o perioadă lungă de timp - învățare prin observare: când observi pe altcineva că simte frică într-o situație specifică/ când observi că evită anumite situații
Ex: un copil de 2 ani care evită un șarpe de jucărie după ce și-a văzut mama evitându-l - transmiterea directă (alții, știri, citit etc.): informarea verbală că anumiți stimuli/ situații sunt periculoase
Ex: citirea unei povești despre un animal necunoscut unui copil poate duce la creșterea nivelurilor de frică, la comportamente de evitare; teama de a zbura cu avionul în urma aflării despre un accident aviatic cu victime
Modelul bifactorial al invatarii si mentinerii fobiei
Învățarea: prin condiționare clasică sau prin modelare
Menținerea:
prin condiționare operantă:
- evitarea este întărită negativ prin reducerea fricii
- evitarea presupune lipsa verificării ipotezei că asocierea inițială nu mai este validă → previne corectarea învățării greșite
prin factori cognitivi:
- tendința de supraevaluare a pericolului reprezentat de stimulul fobic
- expectanța de vătămare
- Capacitatea scăzută de a face față amenințării
