Stagiul 9-PANSAMENTE SI BANDAJE Flashcards
PRIN PANSAMENT SE REALIZEAZA PROTECTIA
SPECIALA A UNEI PLAGI IN PROCESUL EI DE VINDECARE
Conditiile realizarii pansamentului:
Materialele folosite trebuie sa fie sterile (comprese, mese, instrumentar) pentru asigurarea asepsiei
Antiseptizarea unei plagi infectate, folosind substante chimice (antiseptice)
Folosirea de materiale care sa asigure absortia de secretii din plaga (vata hidrofila acoperita cu bumbac)
Schimbarea pansamentului in functie de necesitati (mai des la plagile umede)
Inspectia plagilor la schimbarea pansamentului
Manevrele cu care se efectueaza pansamentul trebuie sa fie blande, potrivite starii locale a plagii pentru a nu produce durere (pansamentele aderente de plaga trebuie umezite cu apa oxigenata sau solutie de cloramina – pentru evitarea creari unor noi leziuni)
MATERIALE NECESARE
Material moale steril pastrat in casolete speciale: comprese si mese de tifon din bumbac 100% cu propietati hidrofile care sa ofere termoizolare si elasticitate
Instrumentar special pentru manipularea materialului moale:
○ pense portampon
○ pense anatomice si chirurgicale fara dinti
○ sonde canelate
○ stilet butonat
○ chiurete
○ foarfeci si bisturie - sterile, mentinute în casolete speciale, manusi sterile
TEHNICA PANSAMENTULUI
Asezarea pacientului intr-o pozitie comoda care sa permita accesul in regiunea anatomica unde trebuie efectuat pansamentul
Pregatirea câmpului operator:
Se curata mecanic tegumentele din jurul plagii, si apoi cele mai indepartate – folosind compresa uscata
Se degreseaza tegumentele din jurul plagii – folosind comprese cu betadina iodata, eter sulfuric, spirt medicinal
Se badijoneaza tegumentele din jurul plagii cu alcool iodat 2%
Tratamentul plăgii
Pentru o plaga chirurgicala suturata – se verifica cicatricea, si eventuala prezenta a zonelor de edem sau deformare locala
○ Suprimarea firelor de sutura si indepartarea eventuala a colectiilor subcutane urmate sau nu de drenaj
Prezenta tuburilor de dren impune analiza secretiilor exterioare (cantitate si aspect). Ele se exteriorizeaza partial sau total si se fixeaza cu fire de sutura de tegument. Capatul tubului se fixeaza fie in pansamen fie se ataseaza la un sistem de colectare special.
Daca plaga nu este suturata se procedeaza in functie de vechimea ei:
○ Pana la 6 ore – se considera neinfectata si se practica sutura
primara, excizie si debridare
○ Peste 6 ore – se considera infectata si se practica toaleta chimica,
excizie si debridare urmata de aplicarea de pansament umed ● Daca plaga nu este penetranta se poate efectua o sutura
secundara dupa controlul biologic al secretiilor
● Daca plaga este penetranta se practica explorarea chirurgicală a plăgii
In toate plagiile se practica profilatie antitetanica
TIPURI DE PANSAMENT
Pansament umed – comprese imbibare in solutie antiseptica, care trebuie schimbat imediat ce se usuca (3-4h) obtinand un “prisnit”
Pansament vaselenizat – compresele sterile din tifon ce pot fi imbibate cu amestecuri de antibiotice, antiinflamatorii, antalgice sau vitamine pentru anumite tipuri de plagi (arse, zone donatoare)
Pansament gipsat – mentinerea materialului moale se face cu o fasa gipsata (in arsuri superficiale)
Pansament biologic – acoperirea plagii cu pasta de hematii, membrana de ou sau grefa de piele libera
EFECTUAREA PROCEDURII
Alegeti materialele necesare in functie de tipul pansamentului
Verificati prescriptia medicala privind tratarea plagii
Identificati pacientul
Evaluati starea pacientului pentru a stabili daca pansamentul se face la pat sau la sala de pansament
Puneti masca, acoperiti parul, spalati mainile si dezinfectati- le cu alcool
Imbracati manusile sterile, luati din trusa doua pense sterile
Indepartati pansamentul vechi daca este cazul, fara sa produceti durere
Daca este lipit umeziti cu apa oxigenata sau sef fiziologic Observati plaga
BANDAJAREA
Mijloc de mentinere a unui pansament cu ajutorul unei fese
Fasa – banda de tifon rulata cu dimensiunea de 5-25cm latime si 5-10m lungime
○
●
Conditiile aplicarii fesei:
Sa mentina pansamentul in locul in care a fost aplicat
Sa fie aplicata in raport cu dimensiunea regiunii, sa nu fie prea stransa sau prea lejera
La nivelul membrului incepe dinspre extremitate spre baza Rularea fesii se face de la stanga la dreapta bolnavului
Pozitia pacientului trebuie sa fie relaxata in decubit dorsal, sau sa permita accesul usor la zona de pansat
Se incepe cu o fasa circulara, executand cu mana dreapta trei ture Fixarea se face cu leocoplast sau agrafa
TIPURI DE BANDAJE
Bandajul circular – se foloseste pentru segmentele cilindrice
Bandajul in spirala - dupa efectuarea celor 3 ture circulare în aval care vor fixa fasa, se executa ture care se acopera partial una pe cealalta. Dupa executarea înfasarii se fac încă 2-3 ture circulare pentru fixare iar capatul liber distal se fixeaza conform procedurii standard
Bandajul rasfrant – este un colectiv de infasari in spirala, cand se ajunge cu spirala in extremitatea proximala cand se executa o rotire a sulului cu 180 grade in timp ce este fixata ultima spirala, si se continua in sens invers
Bandajul in forma de 8 - se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand in final aspectul de “sac de grau”. Este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului
Bandajul in evantai – se aplica la nivelul articulatiei genunchiului si cotului
Bandajul in “capastru” - Se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala si se fac cateva ture mandibula-gat-occipital. De la mandibula se infasoara apoi in sus, vertical spre cap, pe langa ureche, regiunea parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la spate. De la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture orizontale de fixare pe frunte. Toata procedura se repeta de 2-3 ori, sau pana cand se termina tifonul
Bandajul te tip “prastie” - Tifonul cu o lungime de 60-70cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se dispica la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15cm lungime, care se va aplica pe locul lezat. Pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele se duc sus se leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos
Bandajul tip monoclu – se foloseste pentru mentinerea pansamentului in regiunea palbebrala
Bandajul tip basma - o panza din tifon de forma triunghiulara care poate fi folosita pentru imobilizarea temporara a unui segment de membru. Se foloseste de regula in regiunea antebratului care va fi sustinut in pozitie de 90 de grade
Fasa elastica – sunt fese executate din cauciuc elastic care se muleaza peste detaliile regiuni anatomice, executand o presiune uniforma. Este folosita in tratarea varicelor hidrostatice ale membrelor inferioare sub forma de ciorap elastic.
BANDAJAREA REGIUNILOR TOPOGRAFICE
Bandajarea degetelor – se efectueaza 2-3 ture circulare la nivelul pumnului, dupa care pansarea in spirala a degetului de la varf spre baza, pansarea terminandu-se din nou cu 2-3 ture in jurul pumnului
Bandajarea mainii - se efectueaza 2-3 ture circulare la nivelul pumnului, apoi se progreseaza pe fata dorsala a mainii de la baza degetelor spre regiunea pumnului unde se fixeaza pansamentul
Bandajarea antebratului si bratului – dupa procedeul in spirala rasfranta
Bandajarea umarului si axilei – se trece fasa pe fata ventrala a toracelui trecand peste umar, apoi se fac 2-3 ture circulare la baza bratului. Fasa urmează fata laterala si posterioara a umarului, acopera axila si urca pe fata anterioara a umarului. Se acopera fata dorsala a toracelui, axila opusa, fata ventrala a toracelui si a umarului. Capatul terminal se fixeaza pe fata ventrala a toracelui
Bandajarea regiunii inghino-crurale – se trec 2-3 ture in regiunea trunchiului pentru fixare, dupa care se progreseaza spre regiunea inghinala a membrului inferior. Inconjoara fata dorsala a membrului inferior pentru a strabate oblic si ascendent regiunea inghino-crurala in drum catre flancul trunchiului de aceasi parte. La final fixarea se face prin 2-3 ture la nivelul membrului inferior
Bandajarea toracelui – se face prin executarea unei spirale sprijinite cu ajutorul unei ture de tifon trecuta peste umeri. Se coboara de peste umar catre baza toracelui si se executa o bandajare in spirala simpla. Capetele libere distale se urca apoi spre umar opus unde se inoada deasupra umarului
Bandajarea regiunii cefei – se fac 2-3 ture circulare in jurul gatului, trecandu-se in diagonala spre regiunea cefei. Dupa efectuarea unei ture circulare in jurul gatului se revine in regiunea parieto-occipitala. Se continua derularea bandajului constituind spica de coboara acoperind intreaga regiune.
Bandajarea tip “capelina” - este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul. La sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
Bandajarea tip “Hipocrat” - se aplica o banda de tifon de aproximativ 1m pe cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea pavilioanelor urechilor si sunt tinute suspendate. Cu un alt tifon se efectueaza 2-3 ture circulare de fixare fronto-occipitale. Ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot capul; capatul fasei se fixeaza de banda de tifon teminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie.
IMOBILIZAREA PROVIZORIE
-mijloacele cu ajutorul carora tinem in aceeasi pozitie un focar de fractura sau o leziune posttraumatica (luxatie, entorsa, ruptura musculara), prevenind complicatiile
Se aplica la locul accidentului de personal calificat
Pacientul se aseaza in pozitie confortabila fara sa faca miscare
Se apreciaza ierarhic gravitatea leziunilor
Prezenta focarului de fractura determina necesitatea imobilizari provizorii
MATERIALE necesare:
Improvizate – scanduri, tabla, carton, scoarta de copac, schiuri
Specializate – atele de lemn/aluminiu, sarma impletita tip Krammer, atele Brown, atele gipsate
IMOBILIZAREA PROVIZORIE - PRINCIPII
IMOBILIZAREA PROVIZORIE - PRINCIPII
Sa imobilizeze articulatiilor vecine focarul de fractura
Sa protejeje proeminentele osoase cu vata in scopul prevenirii unor noi leziuni
Sa supravegheze permanent segmentul distal de focar de fractura cat si functiile vitale ale accidentatului (respiratia si circulatia), evolutia durerii
Evolutia functiilor vitale sunt consemnate si vor insoti pacientul la spital pentru efectuarea explorarilor paracl.
Mb. superior se imobilizeaza in pozitie functionala (bratul pe corp si antebratul in flexie de 90grade din articulatia cotului cu ajutorul atelei Krammer sprijinita cu esarfa trecuta dupa gat, mana este libera
Se folosesc materiale plastice sau usoare
Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate;
Brat: 1 - 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace;
Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului cu ajutorul unei fese legate de gat;
Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv.
Pentru aceasta, în cazul în care avem 2 atele, acestea se asaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in cazul in care avem o atela, o asezam pe partea laterala a piciorului şi folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans picioarele victimei.
IMOBILIZAREA DEFINITIVA
Metoda aplicata in special fracturilor, poate fi realizata prin metode externe (aparat gipsat) si prin metode interne (osteosinteza interna)
Imobilizarea cu aparat gipsat:
Aparatul gipsat se aplica dupa precizarea diagnosticului complet
Aplicarea corecta a aparatului gipsat prin manevre de protejare a zonelor susceptibile la leziuni de decubit
Aparatul se va mula perfect pe detaliile anatomice
Trebuie sa cuprinda in interiorul sau si articulatiile vecine focarului de fractura, inducand astfel imobilizarea completa a segmentelor osoase fracturate
Aparatul trebuie sa respecte pozitia functionala a membrului respectiv
Aparatul trebuie sa realizeze o imobilizare completa si solida a focarului de fractura, dar sa fie usor si flexibil
Aparatul trebuie supravegheat orar in prima zi, apoi zilnic pentru a preveni tulburarile de ordin vascular, nervos sau trofic
TEHNICA
Toaleta cu apa si sapun a membrului respectiv, degresarea tegumentelor, tratarea leziunilor tegumentare
Aplicarea unui tub de tricot care se muleaza pe membrul respectiv, apoi un strat subtire de tifon si vata, dupa care se va aseza uniform o fasa de tifon in sens centripet
Fesele gipsate se prepara folosind fese de bumbac 100% si gips cernut prin sita
Inainte de aplicare, fiecare fasa se scufunda in apa calda si este mentinuta pana la imbibare completa, apoi acesta poate fi derulat pentru a “construi” un aparat gipsat
Aparatul gipsat cu atela:
Atela poate fi folosita izolat:
○ atela (jgheabul) Maisonneure - are largimea egala cu circumferinta -
(pentru membrul inferior are forma unui jgheab întins de la pliul
fesier, pe fata posterioară a acestuia, pana la varful degetelor;
○ atela (jgheabul) Hergott are largimea egala cu 2/3 din circumferinta;
○ atela Quenu este la fel cu primele doua, dar lasa calcaiul
liber
Aparatele gipsate neprotejate prezinta dezavantajul unei suprimari dureroase daca imobilizarea e mai scurta de luna
Se recomanda protejarea cu vata a proeminentelor osoase
Aparatul gipsat pentru mers:
Sunt prevăzute distal cu dispozitive special aplicate în acest scop
-Scarita de metal în formă de U, înglobata în aparatul gipsat
-dispozitivul de mers cu patina de lemn tip Rădulescu
SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI
Dupa asezarea comoda a bolnavului se asigura uscarea aparatului gipsat cu o sursa de caldura apropiata
Pacientul este sfatuit sa nu execute miscari ale segmentului imobilizat
Se verifica rezistenta aparatului gipsat
Pe perioada imobilizarii pacientul executa gimnastica ortopedica
Supraveghere orara, apoi zilnica pentru controlul circulatie si inervatiei extremitatilor
Se intervine la nevoie pe aparatul gipsat pentru a corecta eventualele deplasari ale capetelor fracturate
Suprimarea aparatului gipsat se executa cu instrumentar adecvat (foarfece sterile, fierastrau, cutit)
INDICATIILE IMOBILIZARII APARATULUI GIPSAT
Fracturi – in scopul mentinerii reducerii si scurtarii perioadei de vindecare
Luxatii - in scopul mentinerii reducerii si asigurării, prin absenta miscarilor din articulatia respectiva
Entorsa de gradul II-III – gr.II imobilizarea va fi de 1-2 sapt, cea de gradul III va fi imobilizata ca o fractura
Aparate gipsate de corectie - luxatia congenitala de sold, scolioze, cifoze, torticolisul, piciorul equin
Osteotomiile de corectie
Osteomielita si TBC osteo-articular necesita imobilizare într-o
pozitie functionala timp îndelungat
Arsurile pot beneficia de imobilizare în aparate gipsate prevazute cu fereastra
