posesia Flashcards
Notiunea de posesie ca stare de fapt
Reglementarea posesiei ca stare de fapt in Codul civil roman (art. 916-952)
(1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica , in mod corespunzator, si in privinta posesorului care se comporta cac un titular al unui drept real, cu exceptia drepturilor reale de garantie.
Posesia este, deci, exercitarea în fapt a unor prerogative ale drepturilor reale principale. De ce nu și ale drepturilor accesorii? Deoarece acestea nu presupun exercitarea unor prerogative ale unui drept real – nu au atributul folosinței.
1) Posesia ca stare de fapt si protectia sa juridica
protectia ca stare de fapt se bucura de protectie juridica:
direct – prin actiunile posesorii
indirect – prin recunoasterea unor efecte juridice, in anumite conditii (prezumtia de proprietate, dobandirea fructelor , a bunurilor mobile si, daca e de buna-credinta, chiar si a bunurilor imobile, prin ocupatiune sau uzucapiune)
2) Posesia are ca obiect numai bunuri corporale
asupra bunurilor corporale stapanirea reuneste ambele elemente, animus si corpus, dar asupra bunurilor incorporale stapanirea cuprinde numai elementul psihologic, animus. Este evidenta incompatibilitatea dintre ideea de stapanire materiala (corpus) si ideea de bun incorporal.
! Chiar si atunci cand bunurile incorporale (ex. mase patrimoniale, creatii intelectuale) devin apropriabile si formeaza obiectul unor drepturi patrimoniale atipice, asupra lor nu exista o posesie ca stare de fapt stricto sensu, chiar daca includ in continutul lor juridic ius possidendi. Este vorba despre o stapanire intelectuala, nu materiala.
! Spre deosebire de drepturile reale principale,care au in continutul lor juridic prerogativele ius possidendi, ius utendi si ius fruendi, drepturile reale de garantie (accesorii) nu au in continutul lor asemenea atribute => nu implica o stapanire a bunului corporal sau incorporal care formeaza obiectul garantiei. Chiar daca garantia reala presupune deposedarea, titularul ei ramane un simplu detentor precar, iar nu un posesor stricto sensu (ex. nu poate culege fructele). Singura putere – de a se indestula cu preferinta, la scadenta, din valoarea bunurilor care contituie obiectul garantiei. !! exceptie: art. 2395
3) Posesia are ca obiect numai bunuri corporale aflate in circuitul civil sau care pot intra in cirucitul civil
- Bunurile aflate in circuitul civil sunt acelea care pot fi dobandite sau instrainate prin acte juridice (civile translative sau constitutive de drepturi reale).
Accesibilitatea la schimb
materiala – presupuse posibilitatea separarii fizice intre subiectul si obiectul dreptului patrimonial (cel care poseda si obiectul posedat) ! corpul uman nu e apropriabil si nu poate fi posedat
juridica – bunurile corporale sunt apropriabile daca nu exista o interdictie legala
pentru a forma obiectul posesiei ca stare de fapt si pentru a fi apropiabile si a deveni obiectul unor drepturi reale principale, bunurile corporale trebuie sa fie in circuitul civil sau sa poata intra in circuitul civil ⬄ NU trebuie sa fie afara din comert
4) Numai bunurile individual determinate formeaza obiectul posesiei
Bunurile de gen pot fi posedate numai dupa individualizarea lor (numarare, masurare, cantarire etc.). Universalitatile juridice/de fapt nu pot forma obiectul posesieica stare de fapt; nici patrimoniul <= caracterul inalienabil; nici masele patrimoniale si universalitatile de fapt <= sunt incorporale.
4*) Numai bunurile prezente si licite formeaza obiectul posesiei
5) Posesia este o putere de fapt pe care o persoana o exercita cu privire la un bun corporal
Posesia ca stare de fapt = puterea exercitata de o persoana asupra unui bun corporal ! putere de fapt, nu de drept
! Puterea de fapt este dublata de o putere de drept (puteri juridice), dar, de obicei, daca dispare puterea de fapt, dispare si puterea de drept:
ex1. Proprietarul care a pierdut posesia bunului sau risca ca, mai devreme sau mai tarziu, sa piarda chiar dreptul sau.
ex2. Posesorul care nu e titular al unui drept real principal poate dobandi, in conditiile legii, dreptul real principal respectiv.
Cele 2 puteri se suprapun => protectia juridica a PF este, indirect, si o protectie juridica a PD
Cele 2 puteri NU se suprapun => protectia juridic a PF intra in conflict cu protectia juridica a PD
Legea stabileste cine castiga:
- PF neaga PD initiala si este dublata de o PD noua (posesorul devine titular al dreptului real principal)
- PD initiala isi recupereaza PF (titularul dreptului real principal recastiga posesia ca stare de fapt)
6) Continutul acestei puteri de fapt este sau apare ca manifestarea exterioara, obiectivarea unui drept real principal
continutul juridic al unui drept real principal ≠ manifestarea lui exterioara (obiectivarea prerogativelor dreptului real principal in procesul exercitarii sale)
exercitarea prerogativelor = fapte materiale savarsite + acte juridice incheiate de titular pentru realizarea dreptului sau
Posesia ca stare de fapt insumeaza faptele materiale si actele juridice care apar ca manifestarea exterioara (obiectivarea) unui drept real principal, indiferent daca posesorul este sau nu titularul acelui drept.
„Posesia ca stare de fapt corespunde unui drept real principal” => 2 intelesuri:
de regula, posesorul este chiar titularul dreptului real principal
indiferent daca posesorul este sau nu titularul dreptului real principal, faptele materiale savarsite si actele incheiate apar ca obiectivarea continutului juridic al unui asemenea drept
A. Elementul subiectiv – ANIMUS
animus = reprezentare subiectiva a posesorului care fie crede ca este adevaratul titular al unui drept real, fie, desi stie ca nu este titularul dreptului real, neaga dreptul adevaratului titular ca si cum ar fi el titularul dreptului respectiv
! nu este necesara o eroare comuna, colectiva, in legatura cu calitatea de titular al dreptului pentru a exista animus, ci este suficient ca posesorul sa aiba aceasta reprezentare subiectiva, indiferent ca ea corespunde sau nu realitatii
* ≠ teoria aparentei de drept (error communis facit ius) care presupune o reprezentare eronata atat a celui care se crede titularul dreptului, cat si a celorlalti
=> animus nu exprima concordanta dintre starea de fapt si un anumit drept real! (ex. hotul este posesor)
Intrucat asupra aceluiasi bun corporal pot exista mai multe drepturi reale => pot exista si mai multe posesii diferite ca natura (o persoana are animus ca e nudul proprietar, alta se considera uzufructuar, alta ca are un drept de servitute) => animus imbraca forma specifica dupa cum posesia ca stare de fapt este manifestarea exterioara a unui sau altuia dintre drepturile reale principale
Animus sibi habendi
Animus sibi habendi distinge posesia de detentie: si detentia presupune existenta unui element subiectiv, dar nu e vorba de animus possidendi, ci de animus detinendi – detentorul nu stapaneste pentru el, ci pentru altul!
art. 918 alin. (1) C. civ.: 1) Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum:
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist - au obligația ca, la momentul încetării efectelor contractelor, să restituie bunul – de aceea este detenție, și nu posesie
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, faţă de nuda proprietate - uzufructuarul va fi posesor al dreptului de uzufruct față de celelalte persoane, cu excepția nudului proprietar fata de care rămâne un detentor precar întotdeauna, deoarece față de acesta are obligația de restituire a bunului în momentul când va înceta dezmembrământul
c) fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari - avem cel puțin doi coproprietari, să spunem 50-50%. În calitate de proprietar voi avea o posesie specifică dreptului de proprietate. Cu toate acestea, eu nu pot sa am calitatea de proprietar cu privire la întregul bun, pentru că eu nu am decât o cotă parte de 50% din bun, pentru cealaltă parte voi fi un detentor precar, pentru ca trebuie să respect acel drept de proprietate.
! - toti coposesorii au animus possidendi => elemntul subiectiv se infatiseaza ca un animus condomini
- elemntul corpus se exercita in comun sau de catre un singur coproprietar: cand un singur coposesor exercita in mod direct elemntul corpus cu privire la intregul bun, ceilalti nu sunt lipsiti de elemnentul material al posesiei, ci exercita elementul corpus in mod indirect (corpore alieno).
d) orice altă persoană care, deţinând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia.
=> ! aceeasi persoana poate fi si posesor si detentor precar: uzufructuarul sau cel care se considera uzufructuar este posesor in raport cu dreptul de uzufruct, dar poate fi, in caz de intelegere a partilor, detentor precar in raport cu nuda proprietate
B. Elementul material – CORPUS
corpus = faptele materiale si actele juridice prin care se exercita prerogativele unui anumit drept real principal
! acopera nu numai exercitarea lui ius possidendi, ci si a celorlalte prerogative ale dreptului real
! posesorul nu trebuie sa savarseasca toate faptele materiale si sa incheie toate actele juridice care obiectiveaza continutul juridic al unui anumit drept real principal – sificient sa savarseasca acele fapte materiale si sa incheie acele acte juridice care exprima, in mod neechivoc, raportul de fapt intre posesor si bunul posedat, in latura sa materiala
8) Posesia ca stare de fapt este protejata juridic prin actiunile posesorii si produce anumite efecte juridice
- fara a fi un drept, posesia poate fundamenta, impreuna cu alte elemente prevazute de lege, dobandirea unui drept: posesia naste o prezumtie de proprietate, determina dobandirea proprietatii asupra fructelor si bunurilor mobile, este o conditie necesara a ocupatiunii si a uzucapiunii
- actiunile posesorii sunt instrumentele juridice prin care se asigura, in mod direct, protectia posesiei ca stare de fapt: posesia este un interes care, fara a imbraca forma unui drept subiectiv civil, poate fi restabilit prin intermediul justitiei cand este incalcat
9) Definitia posesiei
POSESIA = acea putere de fapt pe care o persoană o exercită asupra unui bun corporal individual-determinat, care se află sau poate intra în circuitul civil, putere care reunește un element psihologic (animus) și un element material (corpus) și care apare ca manifestarea exterioară a unui drept real principal, bucurându-se de protecție juridică și producând anumite efecte juridice
Dovada posesiei
Dovada elementului material
Cat priveste corpus, faptele materiale care intra in continutul sau pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.
In continutul lui corpus pot intra si acte juridice, astfel ca trebuie sa se tina seama de regulile de proba din materia actelor juridice. Intre parti, exista restrictii probatorii, tertii putand face dovada cu orice mijloc de proba (deoarece pentru acestia, actul juridic are valoare de fapt juridic in sens restrans).
Dovada posesiei
Dovada elementului subiectiv
Animus este mai greu de dovedit prin probe directe, deoarece reprezentarile subiective nu pot fi dovedite prin probe directe. Se recurge fie la prezumtii simple, fie la prezumtii legale. (Prezumtia este un rationament de tip inductiv. Se pleaca de la un fapt cunoscut si se trage o concluzie cu privire la un fapt vecin si conex.)
Legiuitorul a stabilit 3 prezumtii in art. 919 C. civ., doua dintre acestea prevazand dovada elementului subiectiv. Toate sunt prezumtii relative.
1. cel care stapaneste bunul este prezumat posesor: dovedirea elementului subiectiv pornind de la dovada elementului obiectiv: exista corpus => exista animus
2. prezumtia de continuitate a precaritatii: daca sa dovedit detentia precara, daca sa dovedit ca persoana care are corpus detine bunul pentru alta persoana, isi mentine aceasta calitate pana la intervertirea precaritatii in posesie (= dovada contrara)
! Exista si o prezumtie de continuitate a posesiei:daca sa dovedit ca o persoana este posessor isi pastreaza calitatea pana la pierderea unuia sau a ambelor elemente ale posesiei.
3. posesorul este prezumat proprietar, atat timp cat posesia e dovedita.
1+3 sunt asezate ca treptele unei scari:
exista corpus => exista animus => posesorul este proprietar
Fiind vorba de prezumtii relative, legea ingaduie dovada contrara: exista corpus, dar nu exista animus, dovada precaritatii. Sarcina probei ii revine reclamantului. Regulile de probare a precaritatii difera: se afirma ca cel care stapaneste bunul are calitatea de detentor precar si se invoca un contract de depozit/locatiune/imprumut incheiat cu detinatorul bunului, reclamantul trebuie sa urmeze regulile probatorii din materia actului juridic daca reclamantul este tert in raport cu actul juridic din care rezulta precaritatea, va putea folosi orice mijloc de proba ! Prezumtia de proprietate nu functioneaza in situatia imobilelor inscrise in cartea funciara, ci functioneza prezumtia din art. 900 alin. 1 „Daca in cartea funciara s-a inscris un rept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei.”
Dobandirea posesiei
Posesia se dobandeste prin dobandirea ambelor sale elemente; este posibil ca acestea sa fie dobandite in acelasi timp (ex. cumpararea unei haine), dar este posibil, ca in cazul unui contract de comodat, sa avem corpus, dar nu animus (detentor precar), insa daca se interverteste detentia precara in posesie => se dobandeste si animus => se dobandeste posesia.
Dobandirea elementului material nu presupune, in mod obligatoriu, savarsirea faptelor materiale si incheierea actelor juridice care ii formeaza continutul. Conteaza numai ca dobandirea elementului material creeaza posibilitatea savarsirii lor.
Astfel, posesorul poate sal exercite in mod direct, dar il poate exercita si prin intermediul altei persoane, adica corpore alieno (orice detentor precar exercita elementul material pentru posesor). Numai daca detentorul ar interverti precaritatea in posesie, sar pierde elementul material si nu se mai poate vorbi de o stapanire corpore alieno. art. 917
De regula,animus nu poate fi exercitat de catre o alta persoana. „nu este posesor cel caruia i se pune un obiect in mana in timp ce doarme”
In mod exceptional, este posibil ca si animus sa fie exercitat de catre alte persoane, in calitate de reprezentanti legali, dar numai daca este vorba de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau de persoanele juridice(art. 917 al. 2).
Pierderea posesiei
Pierderea simultana a elementelor posesiei
Asa se intampla in ipoteza instrainarii bunului posedat, ori de cate ori predare bunului este simultana cu instrainarea. Acelasi lucru se intampla daca posesorul abandoneaza bunul.
Art. 921 lit. b)-f) exemple de pierdere simultana a elementelor posesiei.
Pierderea posesiei
Pierderea elementului material
≠ exercitarea elementului material prin intermediul altei persoane (corpore alieno)
! neexercitarea lui ius utendi, cat timp alta persoana nu preia elementul material al posesiei, nu are semnificatia pierderii posesiei (neexercitarea este ea insasi o modalitate de exercitare a dreptului real)
Momentul pierderii posesiei in ipoteza pierderii elementului material difera in functie de natura bunului:
bun mobil, daca sunt indeplinite cerintele de la art. 937 – pierderea posesiei este imediata
bun mobil, daca nu sunt indeplinite conditiile de la art. 937 – posesorul pastreaza posesia solo animus (posesie imperfecta, numai elementul subiectiv), daca nu a trecut un an de la deposedare - art. 921 lit g) + art. 951 al. 1 (posesorul initial pastreaza posesia si poate relua exercitarea elementului corpus pe calea actiunii posesorii)
bun imobil, posesorul pastreaza posesia solo animus
Cel care preia elementul material nu il exercita pentru posesorul care la pierdut, dar Aceasta este valabila pentru bunurile imobile.
Pierderea posesiei
Pierderea elementului subiectiv
- contractul de vanzare in care vanzatorul nu preda imediat bunul cumparatorului, art. 921 lit. a); cumparatorul exercita elementul material corpore alieno prin vanzator
- o persoana devine incapabila si ecercita elementulsubiectiv animo alieno
Calitatile si viciile posesiei
Din interpretarea per a contrario a art. 922 alin. 2 => utilitatea posesiei = suma a 3 calitati, carora le corepund, in oglinda, 3 vicii, reglementate de art. 922927:
calitatea de a fi continua vs. discontinuitatea
calitatea de a fi pasnica vs.violenta
calitatea de a fi publica vs. clandestinitatea
Aceste calitati definesc utilitatea posesiei.Absenta oricarei calitati inseamna un viciu al posesiei:
discontinuitatea (923)
presupune acte de intermitenta in stapanirea materiala a bunului. Intermitenta se apreciaza de la caz la caz, in functie de natura bunului. Daca intermitenta stapanirii este anormala => posesie discontinua, avand trei caractere:
absolut = opereaza fata de toate persoanele art. 926 alin. 1
temporar = inceteaza odata cu intermitenta art. 927
priveste atat bunurile imobile, cat si bunurile mobile
NB: Intermitenta nu trebuie confundata cu intreruperea posesiei. Daca timp de un an posesorul nu incearca sa recupereze stapanirea bunului, are loc intreruperea => se pierde posesia; intrerupere > intermitenta. Cauzele de intrerupere a posesiei au relevanta, in principal, in materia uzucapiunii si privesc, in realitate, cursul prescriptiei achizitive.
Viciul discontinuitatii are relevanta atat in materia protectiei juridice a posesiei, cat si in domeniul efectelor posesiei.
Calitatea posesiei de a fi continua se prezuma (art. 922 alin. 2 prezumtia de utilitate a posesiei => se prezuma fiecare dintre cele 3 calitati care definesc utilitatea posesiei). Sarcina probei ii incumba celui care invoca acest viciu.
violenta fizica sau morala
violenta fizica sau morala indiferent de caz, posesia este viciata. Acest viciu este:
relativ = opereaza doar in raport cu persoana impotriva careia se exercita violenta: art. 926 alin. 2 – poate fi invocata numai de victimele violentei
temporar = inceteaza odata cu violenta - art. 927
! art. 951 alin. 1 actiunea posesorie speciala: numai daca a trecut un an de la tulburare sau deposedare, respectiv de la incetarea violentei, cel care a intrat in stapanirea bunului prin violenta va putea avea o posesie utila
priveste si posesia bunurilor imobile si posesia bunurilor mobile
! art. 924 => posesorul care se apara impotriva unor acte de violenta savarsite de o alta persoana impotriva sa nu isi viciaza posesia
Numai cel care intra in stapanirea bunui si isi conserva aceasta stapanire prin violenta, fara a fi atacat de altcineva, are o posesie viciata.
!! nu trebuie sa se confunde viciul violentei din materia posesiei cu vicul din materia inchierii actului juridic; este posibil ca posesorul sa fi intrat in stapanirea bunului pe baza unui titlu de proprietate afectat de viciul violentei, fara ca posesia sa fie ea insasi afectata de acest viciu.
Sarcina probei ii revine, de asemenea, celui care invoca acest viciu.
clandestinitatea
atunci cand stapanirea se face pe ascuns de ceilalti. Prezinta, de asemenea, trei caractere:
relativ = opereaza numai in raport cu persoanele fata de care se ascunde posesia - art.926 alin. 2 => nu este viciata in raport cu persoanele care cunosoc posesia
! nu numai sa nu cunoasca, ci si sa nu fi avut posibilitatea sa cunoasca
temporar – posesia devine publica, viciul inceteaza
in principiu, prin natura lucrurilor, se refera numai la bunurile mobile. Sa spus in doctrina si sau dat exemple cu privire la ascunderea unor bunuri imobile nu e imposibil. Prin definitie, clandestinitatea priveste doar bunurile mobile, dar nu e exclus sa priveasca si bunurile imobile.
Sarcina probei incumba celui care invoca viciul. Acesta poate folosi orice mijloc de proba, insa este suficienta dovedirea faptelor prin care se realizeaza ascunderea posesiei, nefiind importanta intentia posesorului de a ascunde bunul.
