patrimoniul Flashcards
Teoria personalistă a patrimoniului:
Intrucât patrimoniul este expresia juridică a personalității și expresia puterii juridice cu care persoana este investită, rezultă că:
numai persoanele pot avea un patrimoniu
orice persoană are un patrimoniu
o persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu
Prin urmare, există o legătură indisolubilă între persoană și patrimoniu. Din această legătură decurg unitatea, unicitatea și indivizibilitatea patrimoniului.
LEGATURA PERSOANA-PATRIMONIU => UNITATEA PATRIMONIULUI
Indivizibilitatea a făcut ca, în situații de criză, când creditorii nu își puteau satisface creanțele împotriva debitorilor, puteau, prin gaj general (garantia comuna a creditorilor), să urmărească întreg patrimoniul debitorului. S-a pus problema multiplicării patrimoniilor, astfel încât debitorul să poată fi urmărit numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită activitate.
1 persoana – 1 patrimoniu => indivizibilitatea si unitatea patrimoniului
Teoria afectațiunii patrimoniului:
S-a spus că o persoană poate să afecteze o parte din bunurile sale realizării unui anumit scop și, în jurul acestui scop, se putea crea un patrimoniu distinct, astfel fiind creata teoria patrimoniului de afectațiune. Aceasta a fost elaborată de juriști germani, care au plecat de la sintagma „patrimoniu de afectațiune”.
Unitatea patrimoniului nu mai este legata de persoana titularului sau, ci de scopul caruia ii este afectat patrimoniul.
SCOPUL CARUIA II ESTE AFECTAT PATRIMONIUL => UNITATEA PATRIMONIULUI
1 scop – 1 patrimoniu => indivizibilitatea si unitatea patrimoniului
=> multiplicarea patrimoniului
Teoria modernă a patrimoniului:
Compatibilitatea dintre primele doua teorii a devenit posibila pe masura ce subiectele colective de drept au fost recunoscute (in dreptul public si privat). Ca persoana fizica, persoana juridica este titulara a unui patrimoniu propriu.
S-a observat, astfel, că multiplicarea patrimoniului poate fi înlocuită pe 2 căi:
Fiecare persoană fizica se poate asocia, pentru a crea persoane juridice, cu sau fără scop lucrativ. Nu a mai fost necesar sa se multiplice patrimoniul unei persoane fizice prin intermediul ideii de afectatiune, cat timp persoana fizica se poate asocia pentru a intemeia o persoana morala cu un patrimoniu distinct.
Ulterior, s-a recunoscut posibilitatea constituirii unei societăți cu un singur asociat.
Chiar dacă nu se creează o nouă persoană juridică, este posibilă afectarea unei mase de bunuri pentru realizarea unui anumit scop, dacă se acceptă ideea de divizare a patrimoniului. Astfel, s-a născut teoria modernă a patrimoniului, care păstrează din teoria personalistă ideile fundamentale, dar, spre deosebire de aceasta, adaugă ideea divizibilității patrimoniului.
Ca urmare, ideea de afectatiune a incetat sa mai sublinieze legatura patrimoniu- persoana, devenind temeiul recunoasterii divizibilitatii patrimoniului in mai multe mase de bunuri cu regimuri juridice diferite.
Patrimoniul ramane legat de persoana, legatura ce explica unitatea sa, aceasta neexcluzand insa ideea de afectare a sa.
1 persoana – 1 patrimoniu => unitatea patrimoniului
=> divizibilitatea patrimoniului
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
A. Criteriul patrimonialitatii
Acest criteriu este expres prevazut de art. 31 alin. (1) C. civ.
Drepturile subiective civile se impart in drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale. Patrimoniul cuprinde drepturile și datoriile patrimoniale = cele care se pot evalua în bani, au valoare pecuniară.
Excludem, deci, drepturile nepatrimoniale. Cu toate acestea, faptele ilicite prin care se cauzeaza un prejudiciu ca urmare a vatamarii unui drept personal nepatrimonial genereaza un raport de raspundere civila delictuala, iar dreptul de a cere repararea materiala a prejudiciului este patrimonial.
Valoarea pecuniara a drepturilor si datoriilor care compun patrimoniul nu presupune ca toate acestea au ca obiect sume de bani,ci doar ca el este evaluabil bani. ! NU este relevanta identitatea materiala a bunurilor la care se refera drepturile si datoriile, ci numai valoarea lor baneasca.
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
B. Fungibilitatea lato sensu a elementelor patrimoniale.
Drepturile si datoriile sunt fungibile. Fungibilitatea are alt sens decât cel din clasificarea bunurilor (= bunuri care pot fi înlocuite unele cu altele, în materialitatea lor). Când ne referim la elementele patrimoniale fungibile, avem în vedere nu materia, nu substanța, ci avem în vedere valoarea economică, deoarece valorile economice se pot înlocui unele cu altele. Asa se justifica teoria daunelor-interese si subrogatia reala
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
C. Patrimoniul in sens economic
Criteriul patrimonialității dă valoarea economică, astfel distingem:
Patrimoniul în sens economic: nu cuprinde și datoriile, nu se referă la drepturi, ci la averea destinata, în principal, satisfacerii nevoilor de consum și, în subsidiar, investițiilor.
Patrimoniul în sens juridic: drepturi si datorii cu valoare pecuniara.
In sens juridic patrimoniul subzista chiar daca e compus numai din datorii sau daca valoarea datoriilor este mai mare decat a drepturilor. Patrimoniul in sens economic nu cuprinde si bunurile viitoare, in vreme ce patrimoniul in sens juridic include si drepturile si datoriile viitoare cu continut economic.
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
D. In componenta patrimoniului intra drepturile si datoriile cu continut economic, iar nu bunurile care formeaza obiectul acestora
Uneori, s-a afirmat că regăsim în patrimoniu nu numai drepturile, ci și bunurile care formează obiectul drepturilor. Ideea nu poate fi primită, deoarece:
In primul rand, patrimoniul e o realitate intelectuală, o noțiune logică și nu are cum să includă elemente materiale, bunuri.
In al doilea rand, dacă includem și drepturile, și bunurile, dublăm valoarea patrimoniului.
In al treilea rând, sunt bunuri asupra cărora poartă mai multe drepturi patrimoniale, de obicei drepturi reale, aflate in patrimonii diferite. De exemplu, dreptul de proprietate și un dezmembrământ al lui.
Patrimoniul este o noțiune juridică, nu putem să integrăm obiectele materiale în mintea noastră, ci putem avea doar reprezentări ale lor. Patrimoniul = oglindire a unei realități, nu se confundă cu realitatea.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
A. Universalitate juridica si universalitate de fapt
Drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi privite din doua perspective:
analizate in ceea ce tine de individualitatea lor;
ca un tot, o universalitate; chiar daca aceasta exista prin elementele componente, dobandeste o realitate autonoma, distincta de acestea.
Nu doar unele drepturi și datorii formează patrimoniul, ci toate drepturile și datoriile intră în patrimoniu. Toate, fără excepție, nu doar cele prezente, ci și cele viitoare. Nu e vorba doar de drepturi, ci și de datorii cu valoare economică.
Patrimoniul este o universalitate juridica, iar nu una de fapt. Se face distincție între universalitatea juridică, adică patrimoniul (art. 31), și universalitatea de fapt (art. 541):
In universalitatea de fapt intra drepturile patrimoniale.
Universalitatea de drept contine nu numai elemente active, ci si datorii.
In cazul universalitatii de fapt bunurile care o compun nu sunt fungibile (individualitatea lor materiala nu se topeste intr-o substanta economica comuna). Ex. o biblioteca a carei unitate rezulta din natura materiala a bunurilor care o compun, iar nu din valoarea ei economica => instrainarea cartilor in mod individual determina diminuarea intregului. In cazul unei universalitati de fapt intregul se poate pastra pe cale naturala (turma de oi – reproducere), dar nu si pe cale juridica (subrogatia reala).
*Universalitatea de fapt privește bunurile în materialitatea lor, deși NU DOAR PE ELE.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
B. Patrimoniul si masele patrimoniale
Există diviziuni ale patrimoniului care au atribute ale universalității:
Masele patrimoniale sunt diviziuni ale patrimoniului, patrimonii de afectațiune, cu atributele universalității. Ele cuprind, pe lângă drepturi, și datorii cu valoare economică și, ca urmare, în cazul lor, poate funcționa subrogația reală generală. Masele patrimoniale pastreaza o unitate specifica determinata de un anumit grad de generalitate, de scopul caruia ii sunt afectate si de regimul juridic special.
Singura universalitate propriu-zisă este totuși patrimoniul. Masele patrimoniale sunt fragmente, secțiuni.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
C. Patrimoniul exista in si prin elementele componente
Patrimoniul nu poate fi redus la unele sau la altele dintre drepturile si datoriile pecuniare, privite la modul individual.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
D. Dinamica fluxurilor patrimoniale nu afecteaza universalitatea juridica*
Persoana poate dobandi noi drepturi si datorii pecuniare, poate instraina sau stinge drepturi si datorii existente, fara ca prin aceasta sa fie atinsa existenta patrimoniului ca atare; universalitatea juridica se pastreaza ca o realitate permanenta, continua, pe durata existentei persoanei. Astfel este posibil ca patrimoniul sa asigure obiectul garantiei generale a creditorilor.
Din aceasta perspectiva se compara patrimoniul cu un recipient, cu mentiunea ca niciodata acest recipient nu este gol, continand minim un element (drept/datorie). De aceea patrimoniul a fost comparat cu un cont curent.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
E. Permanenta si continuitatea patrimoniului*
Ca universalitate juridica, patrimoniul cuprinde nu numai drepturi si datorii patrimoniale prezente, ci si drepturi si datorii viitoare, astfel fiind puse in evidenta permanenta si continuitatea patrimoniului ca realitate juridica (art. 2324).
! Aprecierea starii de solvabilitate/insolvabilitate se face intr-un anumit moment dat, aceste stari fiind relative si temporare.
- Patrimoniul este un atribut al personalității
A. Numai persoanele au un patrimoniu
Nu poate exista patrimoniu fără titular. (! Oricat de mult s-ar autonomiza o masa patrimoniala in cadrul patrimoniului unei persoane, aceasta autonomie nu merge niciodata pana la desprinderea deviziunii respective a patrimoniului de titularul acesteia.)
Această concluzie a fost contestată de multe ori. Înainte de a se multiplica persoanele juridice fără scop lucrativ, s-a spus că fundația este un exemplu de patrimoniu fără titular. În realitate, fundația își întemeia personalitatea pe fondatorii ei și pe cei care o administrau, deci nu se putea vorbi despre un patrimoniu fără titular, deoarece fundația era însăși subiect de drept.
- Patrimoniul este un atribut al personalității
Existenta universalitatii juridice nu depinde de cantitatea de drepturi si obligatii pecuniare apartinand unei persoane ori de raportul dintre activul si pasivul patrimonial.
Nu există niciodată un patrimoniu gol în totalitate! Sunt anumite bunuri neurmăribile care nu pot ieși din patrimoniul debitorului pus în executare silită.
persoanele juridice – patrimoniul reprezinta o conditie de existenta
persoanele fizice – au patrimoniu mereu (nu conteaza cat de sarace sunt)
- Patrimoniul este un atribut al personalității
C. O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu
Acesta idee a fost criticata pana cand interesul unei persoane fizice de a realiza mai multe scopuri si de a-si afecta bunurile in conformitate cu acestea a fost satisfacut, fie prin ideea divizarii patrimoniului sau in diferite mase patrimoniale, fie prin participarea sa la constituirea unor persoane morale.
Patrimoniile de afectatiune sunt diviziuni ale patrimoniului unic al persoanei, aceasta sintagma neavand semnificatia multiplicarii patrimoniilor, ci exprimand posibilitatea divizarii patrimoniului unic in mai multe mase patrimoniale.
