patrimoniul Flashcards
Teoria personalistă a patrimoniului:
Intrucât patrimoniul este expresia juridică a personalității și expresia puterii juridice cu care persoana este investită, rezultă că:
numai persoanele pot avea un patrimoniu
orice persoană are un patrimoniu
o persoană nu poate avea decât un singur patrimoniu
Prin urmare, există o legătură indisolubilă între persoană și patrimoniu. Din această legătură decurg unitatea, unicitatea și indivizibilitatea patrimoniului.
LEGATURA PERSOANA-PATRIMONIU => UNITATEA PATRIMONIULUI
Indivizibilitatea a făcut ca, în situații de criză, când creditorii nu își puteau satisface creanțele împotriva debitorilor, puteau, prin gaj general (garantia comuna a creditorilor), să urmărească întreg patrimoniul debitorului. S-a pus problema multiplicării patrimoniilor, astfel încât debitorul să poată fi urmărit numai de creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu o anumită activitate.
1 persoana – 1 patrimoniu => indivizibilitatea si unitatea patrimoniului
Teoria afectațiunii patrimoniului:
S-a spus că o persoană poate să afecteze o parte din bunurile sale realizării unui anumit scop și, în jurul acestui scop, se putea crea un patrimoniu distinct, astfel fiind creata teoria patrimoniului de afectațiune. Aceasta a fost elaborată de juriști germani, care au plecat de la sintagma „patrimoniu de afectațiune”.
Unitatea patrimoniului nu mai este legata de persoana titularului sau, ci de scopul caruia ii este afectat patrimoniul.
SCOPUL CARUIA II ESTE AFECTAT PATRIMONIUL => UNITATEA PATRIMONIULUI
1 scop – 1 patrimoniu => indivizibilitatea si unitatea patrimoniului
=> multiplicarea patrimoniului
Teoria modernă a patrimoniului:
Compatibilitatea dintre primele doua teorii a devenit posibila pe masura ce subiectele colective de drept au fost recunoscute (in dreptul public si privat). Ca persoana fizica, persoana juridica este titulara a unui patrimoniu propriu.
S-a observat, astfel, că multiplicarea patrimoniului poate fi înlocuită pe 2 căi:
Fiecare persoană fizica se poate asocia, pentru a crea persoane juridice, cu sau fără scop lucrativ. Nu a mai fost necesar sa se multiplice patrimoniul unei persoane fizice prin intermediul ideii de afectatiune, cat timp persoana fizica se poate asocia pentru a intemeia o persoana morala cu un patrimoniu distinct.
Ulterior, s-a recunoscut posibilitatea constituirii unei societăți cu un singur asociat.
Chiar dacă nu se creează o nouă persoană juridică, este posibilă afectarea unei mase de bunuri pentru realizarea unui anumit scop, dacă se acceptă ideea de divizare a patrimoniului. Astfel, s-a născut teoria modernă a patrimoniului, care păstrează din teoria personalistă ideile fundamentale, dar, spre deosebire de aceasta, adaugă ideea divizibilității patrimoniului.
Ca urmare, ideea de afectatiune a incetat sa mai sublinieze legatura patrimoniu- persoana, devenind temeiul recunoasterii divizibilitatii patrimoniului in mai multe mase de bunuri cu regimuri juridice diferite.
Patrimoniul ramane legat de persoana, legatura ce explica unitatea sa, aceasta neexcluzand insa ideea de afectare a sa.
1 persoana – 1 patrimoniu => unitatea patrimoniului
=> divizibilitatea patrimoniului
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
A. Criteriul patrimonialitatii
Acest criteriu este expres prevazut de art. 31 alin. (1) C. civ.
Drepturile subiective civile se impart in drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale. Patrimoniul cuprinde drepturile și datoriile patrimoniale = cele care se pot evalua în bani, au valoare pecuniară.
Excludem, deci, drepturile nepatrimoniale. Cu toate acestea, faptele ilicite prin care se cauzeaza un prejudiciu ca urmare a vatamarii unui drept personal nepatrimonial genereaza un raport de raspundere civila delictuala, iar dreptul de a cere repararea materiala a prejudiciului este patrimonial.
Valoarea pecuniara a drepturilor si datoriilor care compun patrimoniul nu presupune ca toate acestea au ca obiect sume de bani,ci doar ca el este evaluabil bani. ! NU este relevanta identitatea materiala a bunurilor la care se refera drepturile si datoriile, ci numai valoarea lor baneasca.
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
B. Fungibilitatea lato sensu a elementelor patrimoniale.
Drepturile si datoriile sunt fungibile. Fungibilitatea are alt sens decât cel din clasificarea bunurilor (= bunuri care pot fi înlocuite unele cu altele, în materialitatea lor). Când ne referim la elementele patrimoniale fungibile, avem în vedere nu materia, nu substanța, ci avem în vedere valoarea economică, deoarece valorile economice se pot înlocui unele cu altele. Asa se justifica teoria daunelor-interese si subrogatia reala
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
C. Patrimoniul in sens economic
Criteriul patrimonialității dă valoarea economică, astfel distingem:
Patrimoniul în sens economic: nu cuprinde și datoriile, nu se referă la drepturi, ci la averea destinata, în principal, satisfacerii nevoilor de consum și, în subsidiar, investițiilor.
Patrimoniul în sens juridic: drepturi si datorii cu valoare pecuniara.
In sens juridic patrimoniul subzista chiar daca e compus numai din datorii sau daca valoarea datoriilor este mai mare decat a drepturilor. Patrimoniul in sens economic nu cuprinde si bunurile viitoare, in vreme ce patrimoniul in sens juridic include si drepturile si datoriile viitoare cu continut economic.
Patrimoniul este compus din drepturi si obligatii cu valoare economică
D. In componenta patrimoniului intra drepturile si datoriile cu continut economic, iar nu bunurile care formeaza obiectul acestora
Uneori, s-a afirmat că regăsim în patrimoniu nu numai drepturile, ci și bunurile care formează obiectul drepturilor. Ideea nu poate fi primită, deoarece:
In primul rand, patrimoniul e o realitate intelectuală, o noțiune logică și nu are cum să includă elemente materiale, bunuri.
In al doilea rand, dacă includem și drepturile, și bunurile, dublăm valoarea patrimoniului.
In al treilea rând, sunt bunuri asupra cărora poartă mai multe drepturi patrimoniale, de obicei drepturi reale, aflate in patrimonii diferite. De exemplu, dreptul de proprietate și un dezmembrământ al lui.
Patrimoniul este o noțiune juridică, nu putem să integrăm obiectele materiale în mintea noastră, ci putem avea doar reprezentări ale lor. Patrimoniul = oglindire a unei realități, nu se confundă cu realitatea.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
A. Universalitate juridica si universalitate de fapt
Drepturile si obligatiile patrimoniale pot fi privite din doua perspective:
analizate in ceea ce tine de individualitatea lor;
ca un tot, o universalitate; chiar daca aceasta exista prin elementele componente, dobandeste o realitate autonoma, distincta de acestea.
Nu doar unele drepturi și datorii formează patrimoniul, ci toate drepturile și datoriile intră în patrimoniu. Toate, fără excepție, nu doar cele prezente, ci și cele viitoare. Nu e vorba doar de drepturi, ci și de datorii cu valoare economică.
Patrimoniul este o universalitate juridica, iar nu una de fapt. Se face distincție între universalitatea juridică, adică patrimoniul (art. 31), și universalitatea de fapt (art. 541):
In universalitatea de fapt intra drepturile patrimoniale.
Universalitatea de drept contine nu numai elemente active, ci si datorii.
In cazul universalitatii de fapt bunurile care o compun nu sunt fungibile (individualitatea lor materiala nu se topeste intr-o substanta economica comuna). Ex. o biblioteca a carei unitate rezulta din natura materiala a bunurilor care o compun, iar nu din valoarea ei economica => instrainarea cartilor in mod individual determina diminuarea intregului. In cazul unei universalitati de fapt intregul se poate pastra pe cale naturala (turma de oi – reproducere), dar nu si pe cale juridica (subrogatia reala).
*Universalitatea de fapt privește bunurile în materialitatea lor, deși NU DOAR PE ELE.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
B. Patrimoniul si masele patrimoniale
Există diviziuni ale patrimoniului care au atribute ale universalității:
Masele patrimoniale sunt diviziuni ale patrimoniului, patrimonii de afectațiune, cu atributele universalității. Ele cuprind, pe lângă drepturi, și datorii cu valoare economică și, ca urmare, în cazul lor, poate funcționa subrogația reală generală. Masele patrimoniale pastreaza o unitate specifica determinata de un anumit grad de generalitate, de scopul caruia ii sunt afectate si de regimul juridic special.
Singura universalitate propriu-zisă este totuși patrimoniul. Masele patrimoniale sunt fragmente, secțiuni.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
C. Patrimoniul exista in si prin elementele componente
Patrimoniul nu poate fi redus la unele sau la altele dintre drepturile si datoriile pecuniare, privite la modul individual.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
D. Dinamica fluxurilor patrimoniale nu afecteaza universalitatea juridica*
Persoana poate dobandi noi drepturi si datorii pecuniare, poate instraina sau stinge drepturi si datorii existente, fara ca prin aceasta sa fie atinsa existenta patrimoniului ca atare; universalitatea juridica se pastreaza ca o realitate permanenta, continua, pe durata existentei persoanei. Astfel este posibil ca patrimoniul sa asigure obiectul garantiei generale a creditorilor.
Din aceasta perspectiva se compara patrimoniul cu un recipient, cu mentiunea ca niciodata acest recipient nu este gol, continand minim un element (drept/datorie). De aceea patrimoniul a fost comparat cu un cont curent.
- Patrimoniul este o universalitate juridica
E. Permanenta si continuitatea patrimoniului*
Ca universalitate juridica, patrimoniul cuprinde nu numai drepturi si datorii patrimoniale prezente, ci si drepturi si datorii viitoare, astfel fiind puse in evidenta permanenta si continuitatea patrimoniului ca realitate juridica (art. 2324).
! Aprecierea starii de solvabilitate/insolvabilitate se face intr-un anumit moment dat, aceste stari fiind relative si temporare.
- Patrimoniul este un atribut al personalității
A. Numai persoanele au un patrimoniu
Nu poate exista patrimoniu fără titular. (! Oricat de mult s-ar autonomiza o masa patrimoniala in cadrul patrimoniului unei persoane, aceasta autonomie nu merge niciodata pana la desprinderea deviziunii respective a patrimoniului de titularul acesteia.)
Această concluzie a fost contestată de multe ori. Înainte de a se multiplica persoanele juridice fără scop lucrativ, s-a spus că fundația este un exemplu de patrimoniu fără titular. În realitate, fundația își întemeia personalitatea pe fondatorii ei și pe cei care o administrau, deci nu se putea vorbi despre un patrimoniu fără titular, deoarece fundația era însăși subiect de drept.
- Patrimoniul este un atribut al personalității
Existenta universalitatii juridice nu depinde de cantitatea de drepturi si obligatii pecuniare apartinand unei persoane ori de raportul dintre activul si pasivul patrimonial.
Nu există niciodată un patrimoniu gol în totalitate! Sunt anumite bunuri neurmăribile care nu pot ieși din patrimoniul debitorului pus în executare silită.
persoanele juridice – patrimoniul reprezinta o conditie de existenta
persoanele fizice – au patrimoniu mereu (nu conteaza cat de sarace sunt)
- Patrimoniul este un atribut al personalității
C. O persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu
Acesta idee a fost criticata pana cand interesul unei persoane fizice de a realiza mai multe scopuri si de a-si afecta bunurile in conformitate cu acestea a fost satisfacut, fie prin ideea divizarii patrimoniului sau in diferite mase patrimoniale, fie prin participarea sa la constituirea unor persoane morale.
Patrimoniile de afectatiune sunt diviziuni ale patrimoniului unic al persoanei, aceasta sintagma neavand semnificatia multiplicarii patrimoniilor, ci exprimand posibilitatea divizarii patrimoniului unic in mai multe mase patrimoniale.
- Patrimoniul este un atribut al personalității
D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil
a) Intelesul ideii de divizibilitate a patrimoniului
In teoria personalista, caracterul indivizibil al patrimoniului era considerat o consecinta a unitatii persoanei.
Ulterior, s-a apreciat ca nu exista contradictie intre ideea de unitate a persoanei si a patrimoniului si ideea de divizibilitate a patrimoniului. Astfel, in teoria modernă a patrimoniului, s-a recunoscut ideea divizibilității patrimoniului. Așadar, patrimoniul este unitar, dar este divizibil.
Codul civil prevede la art. 31 alin. (2) ca patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau afectatiuni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege. Masele patrimoniale sau patrimoniile de afectatiune sunt rezultatul acestei diviziuni. Se accentueaza astfel ideea de unitate a patrimoniului: dupa divizarea patrimoniului sau, o persoana nu are mai multe patrimonii, ci mai multe mase patrimoniale, fiecare cu o afectatiune proprie. Acestea sunt numite si patrimonii de afectatiune pentru a se arata preluarea de catre teoria moderna a patrimoniului a unor elemente din ambele teorii premergatoare acesteia. Termenii diviziune si afectatiune sunt complementari: afectatiunea este cauza divizarii patrimoniului.
- Patrimoniul este un atribut al personalității
D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil
b) Notiunea de masa patrimoniala si comunicare intrapatrimoniala
Divizibilitatea patrimoniului conduce la noțiunea de „mase patrimoniale”.
Datorita generalitatii sale, fiecare masa de drepturi si obligatii pecuniare imprumuta unele trasaturi ale patrimoniului vazut ca universalitate. Astfel, masele patrimoniale au atributele universalității: o masa patrimoniala nu se confunda cu drepturile si obligatiile componente, avand o existenta independenta fata de cantitatea si fluctuatia acestora.
Diferența dintre masa patrimonială și patrimoniu: masele patrimoniale nu se bucură de caracterul permanenței. Ele au continuitate, dar nu sunt obligatoriu întinse în timp pe toată durata existenței persoanei, ca în cazul patrimoniului.
Masele patrimoniale se nasc în măsura în care sunt prevăzute de legi, chiar dacă, pe temeiul legii, e nevoie de o faptă juridică de natură să atragă masele patrimoniale. (! vointa persoanei poate fi relevanta numai in mod indirect, ca o conditie preliminara pentru aplicarea unui regim juridic care determina divizarea patrimoniului)
(≠ Universalitatile de fapt se constituie fie prin vointa legiuitorului, fie prin vointa titularului patrimoniului.)
- Patrimoniul este un atribut al personalității
D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil
b) Notiunea de masa patrimoniala si comunicare intrapatrimoniala
Având în vedere că patrimoniul este un tot unitar, între masele patrimoniale există o anumită comunicare, comunicarea intrapatrimonială.
Când se divizează patrimoniul, apare masa patrimonială (ex. masa bunurilor comune ale soților = comunitatea matrimonială; apare ca urmare a căsătoriei și depinde de alegerea soților făcută în momentul căsătoriei). Masele patrimoniale nu sunt separate definitiv, se pot transfera drepturi și datorii dintr-o masă patrimonială la alta, deci există comunicare patrimonială.
Aceasta comunicare se manifesta deplin pe durata existentei diviziunii patrimoniului, fie prin caracterul subsidiar al urmaririi bunurilor dintr-o anumita masa patrimoniala, fie in ipoteza transferului drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta. In cel din urma caz nu trebuie sa se prejudicieze drepturile creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale (art. 32 alin. (1)) – posibilitatea utilizarii actiunii pauliene pentru a se declara inopozabil actul juridic unilateral cu caracter fraudulor.
*Transferul de drepturi si obligatii dintr-o masa patrimoniala in alta se face prin act juridic unilateral incheiat de titularul patrimoniului, iar nu prin contract.
Comunicarea intrapatrimoniala functioneaza:
cand se produce divizarea patrimoniului, aceasta putand sa presupuna:
separarea unui fragment patrimonial deja existent
numai drepturi si obligatii dobandite ulterior divizarii (ex. comunitatea matrimoniala care a fost stabilita inca de la inceputul casatoriei)
cand inceteaza divizarea patrimoniului: dispare scopul caruia ii este afectata o masa patrimoniala => componentele se pastreaza in cadrul universalitatii (patrimoniului) (ex. lichidarea patrimoniului profesional individual)
- Patrimoniul este un atribut al personalității
D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil
b) Notiunea de masa patrimoniala si comunicare intrapatrimoniala
Intinderea raspunderii patrimoniale
Intinderea raspunderii patrimoniale este numai partial limitata la fiecare masa patrimoniala in legatura cu care s-a nascut creanta unui anumit credit. In principiu, daca elementele patrimoniale din masa respectiva nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantei, creditorul are posibilitatea, cu respectarea anumitor reguli legale, sa urmareasca celelalte bunuri din patrimoniul debitorului (art. 2324 alin. (3) C. civ.). De ex, creditor al soților, creanța privește masa bunurilor comune, C urmărește întâi bunurile comune, dacă nu e posibil, doar atunci urmărește bunurile proprii. Invers, dacă C are o creanță asupra bunurilor proprii unuia dintre soți, întâi le urmărește pe acelea, iar abia apoi, dacă nu și-a satisfăcut creanța, și pe cele comune. Există, de regulă, o urmărire principală și o urmărire subsidiară.
Art. 2324 alin. (4) instituie o exceptie de la aceasta regula – urmarirea subsidiara nu functioneaza (in cazul diviziunilor patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege), conferindu-se un grad de autonomie sporit unei anumite mase patrimoniale. ! nu dispare unitatea patrimoniului: daca se lichideaza patrimoniul profesional, partea din acesta care nu serveste la indestularea creditorilor profesionali ramane in patrimoniul debitorului => inceteaza afectatiunea, inceteaza diviziunea si ce ramane din masa patrimoniala afectata exercitarii unei profesii autorizate ramane in patrimoniu, tocmai pentru ca acesta este unitar De aceea, spunem ca există mase patrimoniale care se bucură de o autonomie mai mare decât altele, vorbindu-se, astfel, de o diminuare a comunicării intrapatrimoniale. De exemplu, există o diminuare a comunicării intrapatrimoniale în cazul patrimoniul succesoral (separație între masa succesorală și restul patrimoniului).
- Patrimoniul este un atribut al personalității
D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil
c) Aplicatii ale ideii unitatii si divizibilitatii patrimoniului
- regimul comunitatii legale (art. 339) si conventionale (art. 366) – se aplica regulile de la art. 2324 alin. (3), adica caracterul subsidiar al urmaririi
- masa succesorala (art. 1114 alin. (2) si 1156 alin. (1)) – patrimoniul mostenitorului este divizat in doua mase patrimoniale (pana la partaj, daca exista mai multi mostenitori, sau pana la plata datoriilor succesiunii, daca este unul singur) ⬄ impiedicarea contopirii elementelor din cele 2 patrimonii
! i. creditorii masei succesorale nu pot urmari decat elementele acesteia, ii. dar, dupa partaj, creditorii eredelui se pot indestula din elemente ce au apartinut masei succesorale (daca activul a fost mai mare ca pasivul) => se inlatura caracterul subsidiar al urmaririi (definitiv in i. si pana la partaj in ii., cu toate ca nu mai este vorba despre o urmarire subsidiara propriu-zisa: masa succesorala s-a contopit in patrimoniul eredelui)
- Patrimoniul este un atribut al personalității
D. Patrimoniul este unitar, dar divizibil
d) Constituirea patrimoniilor de afectatiune
Nasterea maselor patrimoniale presupune un regim legal preexistent, trebuie să fie permise de lege, legea fiind primul temei al diviziunii patrimoniului. Pe lângă lege, trebuie să avem și o manifestare de voință a titularului patrimoniului.
Temeiul diviziunii este fie un act juridic, fie un fapt juridic in sens restrans.
Ex. 1 diviziunea patrimoniala opereaza in patrimoniul succesorului <= decesul
Ex. 2 diviziunea patrimoniala opereaza in cazul comunitatii matrimoniale <= 2 acte juridice:
contractul de casatorie
actul de alegere a regimului matrimonial
E. Patrimoniul este inalienabil
Dacă încetează existența persoanei, încetează și existența patrimoniului. Formulările ca „transmiterea/vânzarea patrimoniului” sunt metafore, nu se referă la patrimoniu, ci la anumite mase patrimoniale. Diversele fluxuri patrimoniale nu echivaleaza cu transmiterea patrimoniului ca universalitate juridica. Patrimoniul este inalienabil, nu in individualitatea elementelor care il compun, si ca universalitate juridica.
În funcție de regimul juridic specific, o anumită masă patrimonială poate fi transmisă, de exemplu, se poate vinde masa succesorală, nu patrimoniul în întregimea lui. La decesul persoanei fizice sau la reorganizarea persoanei juridice, nu patrimoniul se transmite către succesori, ci elementele patrimoniale, drepturile și datoriile, se transmit către succesori în mod universal sau cu titlu universal: patrimoniul autorului se varsă în patrimoniul succesorului, dar în momentul decesului/reorganizării, încetează și patrimoniul, pentru că e strict legat de persoană.
Corect ar fi sa spunem ca obiectul transmiterii nu este patrimoniul, ci totalitatea drepturilor si obligatiilor existente in patrimoniul transmitatorului sau intr-o anumita masa patrimoniala a acestuia. Ideea de transmisiune universala sau cu titlu universal este corecta numai in sensul ca se trasmit toate drepturile si obligatiile dintr-un patrimoniu / dintr-o masa patrimoniala !privite la un moment dat! (≠ patrimoniu, care se caracterizeaza prin permanenta si continuitate).
Concluzie:
patrimoniul = inalienabil
masele patrimoniale = alienabile sau inalienabile, in functie de vointa legiuitorului
drepturile si obligatiile patrimoniale = alienabile (exceptie facand cele intuitu personae)
Definitia notiunii juridice de patrimoniu
Patrimoniul = totalitatea drepturilor și a datoriilor cu valoare economica aparținând unei persoane
Patrimoniul este universalitate, este compus din elemente cu valoare economică, rezultă că e legat de o persoană, deci, că este inalienabil și că este un atribut al persoanei.
Mai rezultă din definiție ideea de continuitate și de permanență a patrimoniului (pe durata existentei persoanei). Indiferent de fluxurile patrimoniale care permit schimbarea permanentă a conținutului, integritatea patrimoniului se pastreaza de la nasterea pana la moartea persoanei fizice si, respectiv, de la infiintarea si pana la incetarea persoanei juridice. Patrimoniul mai este explicat și ca totalitatea de elemente patrimoniale prezente și viitoare, ceea ce subliniază permanența și continuitatea.
Patrimoniul este o realitate intelectuală, nu materială.
Prerogativele puterii juridice asupra patrimoniului
Se pune întrebarea dacă titularul are un drept sau o putere juridică a patrimoniului?
Titularul unui patrimoniu se bucura de anumite prerogative asupra intregii universalitati, insa aceste prerogative nu se exercita in legatura cu fiecare drept patrimonial sau in legatura cu fiecare obligatie pecuniara, ci asupra intregului ansamblu de drepturi si obligatii, privite in unitatea lor juridica. !Aceste prerogative nu reprezinta o simpla suma a prerogativelor conferite de drepturile patrimoniale.
Se vorbește de un drept de proprietate asupra patrimoniului, dar această teorie este respinsă datorita:
caracterului incomplet al prerogativelor pe care aceasta putere le confera, mai ales in ceea ce priveste dispozitia juridica !patrimoniul este inalienabil!
diferentei intre notiunea de patrimoniu si notiunea de bun – obiectul acestei puteri nu este un bun
In ciuda posibilității aproprierii lucrurilor incorporale (printre care se numara și patrimoniul), patrimoniul nu poate fi apropriat. Există posibilitatea aproprierii bunurilor incorporale, dar nu orice lucru incorporal devine bun corporal. Există lucruri incorporale care devin bunuri și intră în sfera juridică prin relația de apropriere, doar pentru că legea permite aproprierea lor. Devin bunuri doar dacă legea prevede acest lucru. Patrimoniul e lucru incorporal, dar el nu poate fi apropriat. Nu putem vorbi de un drept de dispoziție asupra patrimoniului.
Nu putem vorbi de un drept asupra patrimoniului, dar avem o putere juridică asupra lui. Prerogativele – capacitatea juridică de exercițiu a persoanei, pentru acele acte juridice care au ca obiect drepturi și bunuri patrimoniale.
