Lp8 Flashcards
.BLOCURILE ATRIO-VENTRICULARE
(BAV)
Definiție: întârzierea de conducere la nivelul
nodului AV și/sau a fasciculului His (infranodal)
Cauze:
blocuri acute: IMA (inferior - BAV cu
sediu nodal, anterior - BAV cu sediu
infranodal), postoperator (protezare
valvulară), boli infecțioase (endocardite
bacteriene, viroze), medicamente (beta
blocante, digitală), stimulare vagală acută
(manevră vagală)
blocuri cronice: idiopatice (prin leziuni
degenerative - cea mai frecventă cauză),
valvulopatii (calcificarea aortică)
cardimiopatie hipertrofică obstructivă,
stimulare vagală cronică (sportivi antrenați)
BAV de gradul I
Criterii de diagnostic ECG (Fig.1):
alungirea constantă (aceeași lungime
într-o derivație examinată) a intervalului
PR peste 0,20 sec
toate undele P sunt urmate de complexe
QRS (posibila excepție: prezența
extrasistolelor)
BAV de gradul II tip MOBITZ I
(cu perioade WENCKEBACH)
Criterii de diagnostic ECG (Fig.2):
alungirea progresivă a intervalului PR
până când o undă P este blocată (nu mai
este urmată de un complex QRS), cu
repetarea ciclului
distanţa dintre două unde P blocate se
numeşte perioadă Wenckebach
intervalul PR care precede unda P blocată
este mai lung comparativ cu intervalul PR
care urmează unda P blocată
BAV de gradul II tip MOBITZ II
Criterii de diagnostic ECG (Fig.3)
blocarea bruscă a conducerii unei unde P
către ventriculi
intervalul PR al undelor P conduse este,
de regulă, normal (dar poate fi și alungit)
complexele QRS pot fi subțiri sau lărgite
(dacă conducerea ventriculară este
aberantă)
Blocul AV de gradul II cu conducere
2:1 sau 3:1
Criterii de diagnostic ECG (Fig.4)
în mod constant, doar a doua undă P (bloc
2:1) sau a treia undă P (bloc 3:1) este
condusă la ventriculi (undă P urmată de
complex QRS)
intervalul PR al undelor P conduse este,
de regulă, normal (dar poate fi și alungit)
complexele QRS pot fi subțiri sau lărgite
Figura 4. BAV de gradul II cu conducere 2:1.
De reținut!
BAV de tip Mobitz I (Wenckebach) este cauzat
de o tulburare de conducere localizată la nivelul
nodul AV, în timp ce BAV de tip Mobitz II este
localizat la nivelul fasciculului His, imediat
infranodal
BAV de gradul II cu conducere 2:1 sau 3:1
reprezintă întreruperea parțială a transmiterii
stimulilor de la atrii la ventriculi atât prin nodul
AV, cât și prin fasciculul His (infranodal)
Pacienții cu BAV de gradul II Mobitz I necesită
implant permanent de pacemaker
(cardiostimulare) atunci când bradicardia
devine simptomatică (FC 40 b/min), în
absența unei cauze reversibile/corectabile
Pacienții cu BAV gradul II Mobitz II, cei cu BAV
cu conducere 2:1 sau 3:1, ca și cei cu BAV
gradul III (complet) necesită implant permanent
de pacemaker, independent de prezența
bradicardiei simptomatice, în absența unei
cauze reversibile/corectabile
BAV de gradul III (BAV complet)
Criterii de diagnostic ECG (Fig.5):
întreruperea totală a transmiterii stimulilor de
la atrii la ventriculi atât prin nodul AV, cât și
prin fasciculul His (infranodal)
ECG înregistrează două activități electrice
independente, condiție denumită disociaţie
atrio-ventriculară, în care:
o atriile se contractă în ritm sinusal sau
un alt ritm atrial (ex., fibrilație atrială)
o ventriculii sunt controlați de un
pacemaker secundar subiacent sediului
blocului de la nivelul nodului AV (ritm de
scăpare joncțional sau idioventricular)
frecvența ventriculară este întotdeauna mai
mică decât cea atrială (numărul complexelor
QRS este mai mic decât cel al undelor P). Cu
cât sediul ritmului de scăpare pasiv este situat
mai inferior cu atât frecvența ventriculară este
mai redusă, respectiv:
o 40-60 b/min, în cazul ritmului
joncțional de scăpare pasiv, cu origine
în nodul AV
o 20-40 b/min, în cazul ritmului de
scăpare idioventricular pasiv, cu
origine în sistemul His-Purkinje
cu cât sediul ritmului de scăpare este situat mai
inferior (ex. una din ramurile fasciculului His) cu
atât complexele QRS sunt mai largi având un
aspect de bloc de ramură
De reținut!
Din momentul instalării blocului până la
apariţia ritmului de scăpare pasiv (intrarea în
funcție a unui pacemaker secundar) poate
apărea pierderea temporară a cunoștinței
numită sincopa cardiacă sau sindromul
Adams-Stokes, secundară asistoliei..
Blocul de RAMURĂ DREAPTĂ (BRD)
Cauze: hipertrofia ventriculară dreaptă, cordul
pulmonar cronic, embolia pulmonară,
miocardita, cardiomiopatiile, anomalii
congenitale (ex, defectul septal atrial)
● Criterii de diagnostic ECG (Fig.6):
complexe QRS largi > 0,12 sec.
în precordialele drepte (V1, V2):
o imagine rSR´ sau RsR´/ R crestat
o subdenivelarea segmentului ST şi unda
T negativă în V1-V2 modificări
secundare de fază terminală prin
alterarea repolarizării determinată de
alterarea primară a depolarizării
(opoziția de fază a ST-T)
în precordialele stângi (V5, V6) şi DI,
aVL:
o undă S largă și adâncă
Blocul de RAMURĂ STÂNGĂ (BRS)
Cauze: infarct miocardic acut, cardiomiopatia
dilatativă, HTA, hiperpotasemia.
Criterii de diagnostic ECG (Fig.7):
complexe QRS largi > 0,12 sec
în precordialele stângi (V5, V6), DI şi aVL:
undă R crestată, cu aspect de literă „M”
o subdenivelarea segmentului ST şi unda
T negativă în V5-V6 modificări
secundare de fază terminală (opoziția de
fază a ST-T)
− în precordialele drepte (V1, V2):
o undă S largă și adâncă: aspect rS sau
QS
Hemiblocul ANTERO-SUPERIOR
(Blocul fascicular ANTERIOR stâng)
Criterii de diagnostic ECG:
complexe QRS ușor lărgite, cu durata de
obicei < 0,12 sec
deviație axială stângă (aspect RI-SII-RII)
unde Q mici cu unde R înalte (complex
qR) în DI și aVL
unde R mici cu unde S înalte (complex rS)
în DII, DIII, aVF
Hemiblocul POSTERO-INFERIOR
(Blocul fascicular POSTERIOR stâng)
Criterii de diagnostic ECG:
complexe QRS ușor lărgite, cu durata de
obicei < 0,12 sec
deviație axială dreaptă (aspect SI-RII)
unde Q mici cu unde R înalte (complex
qR) în DII, DIII, aVF
unde R mici cu unde S înalte (complex rS)
în DI, aVL
Blocul BIFASCICULAR
Criteriu de diagnostic ECG:
coexistența BRD cu hemiblocul anterosuperior SAU cu hemiblocul posteroinferior
Sindromul Wolf-Parkinson-White
(WPW)
Principiu:
diagnosticul de sindrom WPW presupune
existența căii de preexcitație și a aritmiei
(cel mai frecvent TPSV) în antecedente
preexcitaţia are loc printr-o cale aberantă
atrio-ventriculară numită fascicul Kent
care conectează direct atriul cu ventriculul,
şuntând nodul atrio-ventricular.
Sindromul Lown-Ganong-Levine
(LGL)
Principiu: preexcitaţia se realizează printr-o
cale aberantă atrio-nodală numită fascicul
James care conectează atriul cu porţiunea
distală a nodului atrio-ventricular.
Criterii de diagnostic ECG:
scurtarea intervalului PR <0,12 sec
absența undei (delta)
fără modificări secundare de fază
terminală
Hipokaliemia
Definiție: scăderea K+ seric sub 3,5 mEq/L
● Modificări ECG (Fig. 10):
scăderea amplitudinii undei T
interval QTc alungit (risc de tahicardie
ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor prin
fenomen R/T)
subdenivelare ST
creșterea amplitudinii undei U
tulburări de ritm atriale și ventriculare
Hiperkaliemia
Definiție: creșterea K+ seric peste 5 mEq/L
● Modificări ECG (Fig. 11):
creşterea amplitudinii undei T = așanumite unde T „în cort” (”tent-shaped”)
lărgirea complexului QRS
interval PR alungit (diverse grade de bloc
AV)
aplatizarea undei P până la dispariţie
când nivelul K+ seric ajunge la 8-9 mEq/l
apare aspectul de undă sinusoidală, iar
peste aceste valori poate apărea asistolie
