Lp1 Flashcards
Inflamația ACUTĂ − reacție de apărare
tranzitorie (zile,< 2 săptămâni) în:
infecţii: bacterii, virusuri, fungi, paraziți
leziuni tisulare: posttraumatic/chirugical
necroze tisulare: arsuri, degerături,
infarct miocardic acut
Inflamația CRONICĂ − proces patologic
persistent (> 2 săptămâni, luni/ani), prezent
în grade variabile în toate bolile cronice:
bolile reumatismale cronice
▪ bolile autoimune: artrita reumatoidă,
lupus eritematos sistemic (LES)
▪ bolile metabolice: diabetul zaharat
▪ boala neoplazică
▪ bolile cardiovasculare și pulmonare
cronice (ateroscleroză/ATS, astm)
unde este caracteristică inflamația
cronică de grad redus („low-grade
chronic inflammation”)
▪ bolile neurodegenerative: b. Alzheimer
- Reacția de fază acută
=răspunsul
sistemic al organismului, indiferent de
etiologie, de natura localizată sau sistemică
a evenimentului declanşator al inflamației –
care este diagnosticată:
o paraclinic prin: modificarea testelor
generale de inflamație: leucograma,
viteza de sedimentare a hematiilor
(VSH), proteinele de fază acută - în
principal, proteina C reactivă,
electroforeza (ELFO) proteinelor
serice
-clinic prin: manifestări nespecifice:
febră, astenie, inapetență etc
LEUCOGRAMA
- Numărul total de LEUCOCITE (Nr. L)
* Valori NORMALE:
− adulți: 4 000 – 11 000/mm3 (/L)
(4 − 11 x 109/L)
* Variații PATOLOGICE: în reacția de fază
acută apare creșterea numărului de leucocite
- leucocitoza. - Formula LEUCOCITARĂ
* Valori NORMALE:
− la adulți:
▪ Neutrofile (NE): 2 000 – 7 500/mm3
(2 − 7,5 x 109/L) = 50-70% din Nr. L
▪ Limfocite (LY): 1 500 – 4 000/mm3
(1,5 − 4 x 109/L) = 20-40% din Nr. L
▪ Monocite (MO): 200 – 800/mm3
(0,2 −0,8 x 109/L) = 2-8% din Nr. L
▪ Eozinofile (EO): 40 – 400/mm3
(0,04 − 0,4 x 109/L) = 1-4% din Nr. L
▪ Bazofile (BA): 10 – 100/mm3
(0,01 − 0,1 x 109/L) = 1% din Nr. L
− la copii: valorile variază cu vârsta, dar raportul
neutrofile/limfocite este inversat
* Variații PATOLOGICE: leucocitoza este
însoțită de:
− neutrofilie − în infecțiile bacteriene ACUTE
− eozinofilie − în infecţiile parazitare şi
reacţiile alergice
− limfocitoză ( monocitoză) − în infecţiile
virale și bacteriene CRONICE, ex. TBC
Viteza de sedimentare a HEMATIILOR
Definiție: viteză de sedimentare a hematiilor
(VSH) dintr-o probă de sânge venos recoltat pe
anticoagulant, sub acțiunea forței gravitaționale,
în decurs de 1 oră. Se măsoară ca înălţimea
coloanei de plasmă separată de hematii în 1 h.
* Factorii DETERMINANȚI:
a. Numărul de hematii − scăderea masei
eritrocitare în anemii, accelerează
sedimentarea hematiilor VSH
b. Concentrația de proteine − creșterea
diferitelor clase de globuline în inflamația
acută și cronică, favorizează sedimentarea
hematiilor (dispunerea în „fișicuri” -
„rouleaux formation”) VSH
c. Concentrația de fibrinogen − creșterea
fibrinogenului în inflamația cronică,
accelerează sedimentarea hematiilor (prin
favorizarea dispunerii în „fișicuri”) VSH
* Valori NORMALE:
▪ adulți < 50 ani: sub 20 mm/h
▪ adulți > 50 ani: sub 30 mm/h
cu variații dependente de vârstă (crește ușor cu
vârsta) și sex (valori ușor crescute la femei):
* Variații PATOLOGICE:
− crește la 24 de ore de la debutul
inflamației acute
− scade în 4-6 zile odată cu rezoluția
inflamației acute
− crește persistent în inflamația cronică și
neoplasme
Valoare CLINICĂ:
− test screening nespecific pentru
identificarea INFLAMAȚIEI ACUTE din
infecţiile bacteriene și bolile autoimune
acutizate
− test inflamator nespecific pentru
monitorizarea evoluției INFLAMAȚIEI
CRONICE și a RĂSPUNSULUI la terapia
antiinflamatorie din bolile reumatismale
inflamatorii sau autoimune (LES), fiind
utilizat atunci când PCR este normală sau
doar ușor crescută
Proteinele (reactanții) de FAZĂ ACUTĂ
Definiție: totalitatea proteinelor a căror
concentrație serică crește rapid ca urmare a
stimulării sintezei hepatice sub acțiunea
citokinelor proinflamatorii, ex. IL-6.
* Tipuri de proteine de fază acută:
− factorii coagulării: fibrinogenul
− inhibitorii proteazelor lizozomale: 1-
antitripsina, 2−macroglobulina
− proteinele transportoare: haptoglobina,
ceruloplasmina, feritina
− complementul seric: fracțiunea C3
− alte proteine: proteina C reactivă,
amiloidul seric A
De reținut!
* Principalii markeri ai reacției de fază acută
sunt: proteina C reactivă, fibrinogenul și
amiloidul seric A:
a. În inflamația acută − creşterea concentraţiei
proteinelor de fază acută este mare și
corelată cu severitatea răspunsului
inflamator
b. În inflamația cronică − creşterea
concentrației proteinelor de fază acută este
mai mică și NU poate fi corelată cu
severitatea răspunsului inflamator
* Cei mai importanţi reactanți de fază acută,
care se dozează curent în majoritatea
laboratoarelor sunt: 1) proteina C reactivă și
2) fibrinogenul.
Proteina C reactivă (PCR)
Definiție: proteină de fază acută descoperită în
1930 în serul pacienților cu pneumonie (pe
baza capacității ei de a precipita polizaharidul C
din capsula pneumococului – de unde
denumirea C-reactive protein/CRP, lb. engl.).
Este sintetizată, în principal, de către hepatocite, ca răspuns la concentrațiile
crescute de citokine pro-inflamatorii, mai ales
IL-6, (dar și IL-1b, IL-17 și TNF-alfa) din:
- inflamațiile acute induse de infecții
bacteriene și leziuni tisulare (infarct miocardic
acut, pancreatită acută, traumatisme)
- inflamațiile cronice din: boli reumatismale,
autoimune, neoplazii, cardio-metabolice.
* Roluri:
− favorabil: acționează ca factor de
opsonizare și de activare a
complementului
− nefavorabile:
▪ la nivelul pereților vasculari, agravarea
ATS prin: i) atragerea monocitelor
circulante la nivelul pereților vasculari cu
transformarea lor macrofage (Mf), ii)
stimularea eliberării citokinelor
proinflamatorii și a radicalilor liberi de
oxigen de către monocite/Mf cu oxidarea
lipoproteinelor din clasa LDL (LDLox) și iii)
fagocitarea LDL/LDLox de către Mf →
agravarea aterosclerozei
▪ la nivelul musculaturii scheletice:
previne acțiunea insulinei →
insulinorezistență
* Valori NORMALE:
− PCR 5 mg/L (limita superioară a
detecției = 1000 mg/L)
Variații PATOLOGICE:
a. În infecțiile BACTERIENE acute:
− creşterea PCR este marcată > 100 mg/L
(20-30 ori VN) și rapidă, la 4-6 ore de la
debutul inflamației acute
− scade rapid, în câteva zile odată cu
rezoluția infecției bacteriene (Fig.1)
− concentraţiile măsurate în dinamică sunt
utile pentru monitorizarea răspunsului
la tratamentul antimicrobian
b. În intervențiile chirurgicale − PCR este
marker de monitorizare postoperatorie:
▪ în cazurile necomplicate − nivelul
PCR atinge un maxim în primele
48-72 de ore şi revine la normal
până în ziua a 7-a postoperator
▪ în cazul complicaţiilor postoperatorii
(ex, stare septică sau inflamaţie
cronică) − nivelul PCR rămâne
crescut postoperator
c. În inflamațiile cronice și neoplazii:
− creșterea PCR este moderată, între 10-
100 mg/L
PCR este utilă în monitorizarea evoluției
INFLAMAȚIEI CRONICE și a RĂSPUNSULUI
la terapia bolilor reumatismale inflamatorii
și autoimune (în cazul VN, se utilizează VSH).
d. În bolile cardiovasculare asociate cu
inflamație cronică „de grad redus”, creșterile
sunt < 10 mg/L. De aceea, în cazul acestora se
determină proteina C reactivă înalt sensibilă
(high sensitivity C Reactive Protein, hs-CRP) ale
cărei valori normale sunt 1 mg/L (limita
superioară a detecției = 10 mg/L). Creșterile
hsCRP sunt utilizate pentru estimarea riscului
cardiovascular (vezi LP Biomarkerii afecțiunilor
cardiovasculare).
* Valoare CLINICĂ:
− este cel mai UTIL marker inflamator
nespecific, SUPERIOR VSH-ului, în
INFLAMAȚIA ACUTĂ, deoarece
concentrația sa crește precoce și NU este
influențată de concentrația de globuline
și nici de modificările eritrocitelor
(numărului sau formă/dimensiuni)
− modificările ei sunt absente sau minimemoderate în infecţiile VIRALE, în funcție
de severitatea acestora (interferonul scade
producția hepatică de PCR). În schimb,
suprainfecția bacteriană va induce
creșterea marcată a PCR, independent de
patologia virală de fond
Fibrinogenul
Definiție: proteină sintetizată în ficat
| Explorarea REACȚIEI INFLAMATORII. Markerii TUMORALI
* Rol: precursorul fibrinei în procesul de
coagulare.
* Valori NORMALE: 200-400 mg/dL
* Valoare CLINICĂ:
− creșterea fibrinogenului este redusă (2-3
ori VN) și lentă, în 24-48 ore de la debutul
inflamației acute
− scade lent după remisiunea inflamației
acute
− creșterile persistente sunt prezente în bolile
inflamatorii cronice, fiind considerat un
marker de monitorizare în INFLAMAȚIA
CRONICĂ
− valori persistent crescute ale fibrinogenului
constituie un factor de risc independent
pentru boala coronariană aterosclerotică
și pentru apariția complicațiilor acute cardiovasculare.
Electroforeza PROTEINELOR SERICE
Principiu: în prezenţa unui proces inflamator
crește sinteza hepatică de proteine care
migrează electroforetic cu fracțiunea - și -
globulinelor. Creșterea se asociază, de
regulă, cu scăderea sintezei de albumine
(hipoalbuminemie), ceea ce va determina
modificarea concentrației fracțiunilor proteice
plasmatice condiție denumită disproteinemie,
proteinemia totală fiind normală (6-8 g/dL).
* Valori NORMALE:
- albumine: 50-60%
- 1-globuline: 3-6%
- 2-globuline: 7-10%
- -globuline: 11-14%
- -globuline: 15-23%
* Variații PATOLOGICE:
a. Disproteinemia din inflamaţia ACUTĂ
este definită prin:
− scăderea albuminelor
− creşterea 1- și 2-globulinelor - pe
seama creșterea sintezei hepatice a
proteinelor de fază acută
b. Disproteinemia din inflamaţia CRONICĂ
este definită prin:
− scăderea albuminelor
− creşterea 1- și 2-globulinelor - dacă
persistă creșterea sintezei proteinelor de
fază acută
− creșterea -globulinelor - prin creșterea
producției tuturor claselor de
imunoglobuline, cunoscută sub numele
de gamapatie policlonală.
Procalcitonina (PCT)
Definiție: precursor al calcitoninei al cărui nivel
seric crește în infecțiile BACTERIENE severe.
* Variații:
În condiții fiziologice, PCT este precursorul
calcitoninei (CT) fiind produsă de către celulele
endocrine (celulele C ale glandei tiroide) și
celulele neuroendocrine și eliberată în circulație
sub formă de calcitonină (CT) cu rol central în
homeostazia calcică.
În condițiile patologice din infecțiile
BACTERIENE, sub acțiunea toxinelor
bacteriene și a citokinelor proinflamatorii (IL-6 și
TNF-), celulele non-endocrine, mai ales
adipocitele, secretă PCT în circulație (fără
generare de CT).
PCT devine detectabilă în 2-4 ore de la
apariția toxinelor bacteriene în circulație și
atinge valoarea maximă după cca. 1 zi.
Nivelul seric al PCT revine în limitele normale la
1-2 zile de la dispariția toxinelor din circulația
sistemică.
PCT este de regulă, normală în infecțiile virale,
bolile autoimune și bolile inflamatorii cronice.
* Valori NORMALE: < 0,05 g/L (ng/mL) la
persoanele sănătoase
* Valoare CLINICĂ:
− Dg. diferențial al inflamațiilor sistemice
severe de natură infecțioasă bacteriană
vs. non-infecțioasă (nivel normal al PCT)
− Monitorizarea pacienților în scopul
detectării precoce a riscului unei
complicații infecțioase sistemice:
▪ postoperator
▪ după transplant de organe
▪ în cursul tratamentului imunosupresor
▪ după traumatisme multiple
− Permite ghidarea duratei tratamentului
antibiotic.
− Reflectă severitatea sindromului de
răspuns inflamator sistemic (SRIS) și a
riscului de progresiune spre șocul
septic:
▪ < 0,5 g/L - fără risc
▪ > 10 g/L - risc crescut
− Valori crescute se întâlnesc și în șocul
sever complicat sau nu cu sindromul
disfuncției multiorgan (SDMO), chiar
și în absenţa identificării unui focar
infecțios bacterian.
Modificările de laborator asociate COVID-19:
COVID-19 (abreviere a Coronavirus Disease 2019) este cea mai severă maladie cu caracter pandemic
determinată inițial de coronavirusul sindromului respirator acut sever 2 (SARS-CoV-2), tulpină ce a fost
depistată la om în China în decembrie 2019.
Boala îmbracă forme clinice variabile, dar infecția a fost asociată constant: i) în formele medii, cu inflamație
sistemică și ii) în formele severe, cu așa-numita „hiper-inflamație” și „furtuna citokinică”, caracterizate
prin eliberarea masivă în circulație a citokinelor proinflamatorii (IL-6, IL-1, fiind dozate în mod curent).
Modificările testelor generale de inflamație și ale hemoleucogramei în COVID-19 constau în:
▪ creșterea PCR, dar valorile NU se corelează constant cu creșterile IL-1 și IL-6
▪ creșterea fibrinogenului (dar posibil, scăderea în faza avansată a formelor cu evoluție letală)
▪ creșterea procalcitoninei
▪ leucocitoză cu limfopenie
▪ trombocite normale/crescute (inițial – și risc protrombotic) și scăzute (tardiv – trombocitopenia este
factor de prognostic prost)
MARKERII TUMORALI
Definiție: orice macromoleculă a cărei prezență
sau creștere a concentrației în organism are
legătură cu prezența maladiei canceroase.
* Caracteristici:
− sunt produşi de celulele tumorale sau de
celulele „non-tumorale” ale gazdei
stimulate de boala malignă
− în cazul unui proces tumoral, nivelul
markerului creşte în:
o ser, urină sau alte lichide ale
organismului (markeri umorali)
o ţesutul de origine (markeri tisulari)
− creşteri ale concentraţiei unor markeri
tumorali pot fi întâlnite şi în afecţiuni benigne
(tumori benigne, procese inflamatorii
cronice), motiv pentru care un rezultat
pozitiv trebuie întotdeauna coroborat cu
examenul clinic și biopsia
− creşteri ale unui anumit marker tumoral pot
fi întâlnite în mai multe tipuri de cancere
− nivelul seric al markerilor tumorali este
influenţat de numeroși factori:
o numărul total de celule producătoare
o extinderea țesutului tumoral
o rata de sinteză și de eliberare a
markerilor tumorali
o tipul „non-secretor” al tumorii (exprimă
markerul, dar nu îl eliberează)
o gradul de vascularizație al tumorii
* Clasificare: după originea și structura
biochimică se descriu mai multe clase de
markeri tumorali
Antigene oncofetale
AFP (alfa-fetoproteina)
CEA (antigenul carcinoembrionar)
Antigene asociate tumorilor (CA)
CA125, CA19-9, CA15-3
Antigene de proliferare/diferențiere
SCC (antigenul cancerului cu celule scuamoase)
