Lp6 Flashcards
Teste de laborator
Definiție: testele utilizate pentru identificarea
cauzelor ischemiei, a factorilor de risc
cardiovasculari și a comorbidităților asociate și
pentru stabilirea prognosticului bolii:
1. Hemoleucograma: poate evidenția o
anemie (scăderea aportului de oxigen la
nivel miocardic) sau o infecție (creșterea
necesarului de oxigen)
2. Lipidograma (profilul lipidic seric) care
cuprinde colesterolul total, LDL-colesterol,
HDL-colesterol, trigliceride poate evidenția
hiper/dislipidemie (factor de risc important
pentru boala coronariană)
3. Glicemia à jeun și Hb glicată (HbA1c):
poate evidenția diabetul zaharat (factor de
risc important pentru boala coronariană)
4. Creatinina serică și rata filtrării
glomerulare estimate (RFGe) – în cazul
suspiciunii bolii renale cronice
5. Hormonii tiroidieni – în cazul suspiciunii
clinice de disfuncție tiroidiană
(hipertiroidism - creșterea necesarului de
oxigen, hipotiroidism - dislipidemie)
6. Markerii de necroză miocardică –
troponina (de preferință înalt sensibilă),
atunci când examenul clinic arată semne
de instabilitate
Electrocardiograma de REPAUS
Principiu: modificările ECG din angina
pectorală se caracterizează prin alterarea
PRIMARĂ a repolarizării ventriculare
manifestată prin modificări ale segmentului ST
și undei T, care trebuie să fie prezente în
minimum două derivații ECG concordante:
modificările segmentului ST apar în
LEZIUNEA electrică
modificările undei T apar în ISCHEMIA
electrică
I. Modificările segmentului ST
Leziunea ECG subendocardică (Fig.1):
este întâlnită în cazul ischemiei cronice din
angina pectorală stabilă/instabilă, ischemia
silențioasă, ischemia din proba de efort
Leziunea ECG transmurală (Fig.2)
este întâlnită în ischemiile acute severe din
angina instabilă și formele particulare ale
acesteia - ex. angina vasospastică Prinzmetal
sau în cursul probei de efort
indică o stenoză coronariană strânsă sau
spasm coronarian
determină supradenivelarea segmentului ST
1 mm care este tranzitorie – dispare în
câteva minute/ore după încetarea
durerii/efortului
Modificările undei T
Corespund ischemiei electrice și constau în:
undă T aplatizată, izoelectrică sau
undă T inversată (negativă) sau
undă T simetrică, ascuțită (normal, unda T
este asimetrică, rotunjită)
determină subdenivelarea segmentului ST
1 mm, orizontală sau descendentă, cu
o durată de minim 0,08 sec. după punctul J.
De reținut!
Subdenivelarea ST rapid ascendentă este
considerată normală, fără valoare diagnostică
pentru angina pectorală. Apare fiziologic în cursul
efortului fizic sau a tahicardiilor sinusale, indiferent
de etiologie.
Ecocardiografia de REPAUS
Valoare CLINICĂ: deși nu evidențiază direct
ischemia miocardică, prin evaluarea structurii
și funcției cardiace aduce informații importante
pentru diagnosticul si prognosticul pacienților
coronarieni prin:
evaluarea funcției sistolice și diastolice a
ventriculului stâng
evidențierea anomaliilor segmentare de
cinetică parietală, a hipertrofiei
ventriculare stângi sugestive pentru o HTA
necontrolată corespunzător (și totodată
pentru un necesar crescut de oxigen)
evidențierea unor valvulopatii asociate
Radiografia TORACICĂ
Valoare CLINICĂ: poate fi utilă în diagnosticul
diferențial al durerii toracice, pentru evaluarea
pacienților cu insuficiență cardiacă sau care
prezintă patologie pulmonară asociată
Investigații de evidențiere a ischemiei
miocardice
Valoare CLINICĂ: Sunt investigații utile pentru
confirmarea diagnosticului de sindrom
coronarian cronic, dar în special pentru a
identifica pacienții care necesită explorare
invazivă angio-coronarografică și
revascularizare miocardică
Testul de efort ECG
Valoare CLINICĂ:
Testul folosește un mod fiziologic de
solicitare cardiacă și este o opțiune bună
pentru pacienții cu ECG de repaus normal,
care pot face efort
ECG de efort este recomandat pentru a
evalua: gradul de toleranță la efort,
simptomatologia, apariția aritmiilor cardiace
în timpul efortului, creșterea tensiunii
arteriale și riscul de evenimentelor
coronariene la pacienți selectionați
Testul NU poate fi utilizat pentru
evidențierea ischemiei la pacienții cu
modificări ECG preexistente (tulburări de
conducere, sindroame de preexcitație, ritm
stimulat sau subdenivelări preexistente ale
segmentului ST).
Teste IMAGISTICE de STRES
Valoare CLINICĂ: Inducerea ischemiei se face
prin efort fizic sau cu agenți farmacologici
inotropi pozitivi (dobutamină) sau
vasodilatatoare ale microcirculației coronariene
(adenozină, dipiridamol):
1. Ecocardiografia de stres – obiectivează
modificările de cinetică parietală nou
apărute și deficitul de îngroșare
miocardică (semnificând deficitul de
contracție) induse de ischemie
2. Scintigrafia de stres – evidențiază
scăderea fluxului sanguin în miocardul
ischemic (prin scăderea captării
radiotrasorului în acel teritoriu); poate
evalua și viabilitatea miocardului,
radiotrasorul fiind captat doar de celulele
miocardice viabile, zonele cu fibroză
miocardică fiind hipocaptant. Există 2
variante tehnice:
Tehnica cu emisie de fotoni SPECT
(Single Photon Emission Computer
Tomography)
Tehnica cu emisie de pozitroni PET
(Positron Emission Tomography)
3. Rezonanța magnetică de stres –
evidențiază perfuzia cardiacă cu ajutorul
trasorului gadolinium; poate evalua și
viabilitatea miocardului
Investigații de evidențiere a anatomiei
coronariene
Angiografia coronariană prin
tomografie computerizată (angioCT)
Valoare CLINICĂ: este o tehnică imagistică
neinvazivă care folosește substanțe de
contrast bazate pe iod și permite:
Vizualizarea atât a lumenului cât și
peretelui vascular, evidențiind astfel
ateroscleroza coronariană, atât cea
semnificativă hemodinamic, cât și pe cea
nesemnificativă
Evidențierea calcificărilor coronariene,
respectiv a prezenței și extensiei bolii
coronariene prin calcularea scorului de
calciu (scorul Agatston). Numeroase
studii clinice au dovedit că gradul de
calcifiere coronariană este proporțional cu
ateroscleroza coronariană (deși nu
contabilizează plăcile necalcificate) și are
o importanța prognostică chiar în cazul
leziunilor nesemnificative hemodinamic,
indiferent de vârstă, sex sau rasă
Angiografia CORONARIANĂ
Valoare CLINICĂ:
Este o tehnică invazivă care utilizează
substanțe de contrast pe bază de iod,
efectuată atât pentru confirmarea
diagnosticului de boală coronariană, cât
și pentru stabilirea deciziei de
revascularizare, care se poate efectua
pe loc, în continuarea procedurii
diagnostice
Tehnica NU dă informații despre peretele
vascular, ci doar despre lumen
(lumenografie) și nici indicații despre
semnificația hemodinamică a stenozei –
astfel s-au dezvoltat tehnici
complementare care se pot efectua in
timpul coronarografiei: ecografia
intravasculară (”Intravascular
Ultrasound”, IVUS), tomografia de
coerența optică (”Optical Coherence
Tomography”, OCT) și măsurarea
rezervei de flux coronarian
(”Fractional Flow Reserve”, FFR).
Acestea permit evaluarea peretelui
vascular (IVUS și OCT) și evaluează
semnificația hemodinamică a stenozelor
(FFR).
ELECTROCARDIOGRAMA de repaus
Principiu: modificările ECG din IM se
caracterizează prin alterarea PRIMARĂ a
DEPOLARIZĂRII și REPOLARIZĂRII
ventriculare care determină pe ECG
modificările undei Q și respectiv, ale
segmentului ST și ale undei T. Aceste
modificări („semne ECG”) apar atât în
derivațiile care explorează nemijlocit zona
de infarct numite derivații directe, cât și în
cele ce explorează infarctul printr-un perete
miocardic normal numite derivații indirecte
(așa numitele “modificări în oglindă”).
Clasificare: în funcție de localizarea zonei de
necroză, se descriu:
a. Infarctul miocardic STEMI (ST Elevation
Myocardial Infarction) ─ cu
supradenivelarea segmentului ST în cazul
necrozei transmurale (denumirea veche,
infarctul cu undă Q)
b. Infarctul miocardic non-STEMI ─ fără
supradenivelare de segment ST în cazul
necrozei subendocardice (denumirea
veche, infarctul non-Q)
Stadializarea ECG în infarctul STEMI
Semnele DIRECTE:
. IM în stadiul ACUT (IMA)
Supradenivelarea segmentului ST:
este PRIMUL semn ECG în evoluția IMA
(Fig.3 stânga)
are aspect de „undă monofazică” (Fig.3
stânga) în minimum 2 derivații
concordante
trebuie să fie peste 1 mm în derivațiile
membrelor și peste 2 mm în derivațiile
precordiale
supradenivelarea convexă a segmentului ST
cu înglobarea undei T realizează aşanumita undă „în dom“ (unda Pardee) sau de
tip „tombstone” (piatră funerară) (Fig.3
dreapta)
Unda Q patologică
este al DOILEA semn ECG care apare în
evoluția IMA
începe să se constituie (Fig.3 stânga) la 8 -
10 ore de la debutul durerii şi se defineşte
prin durata 0,04 sec și amplitudine
peste 25 % (1/4) din cea a undei R în
aceeaşi derivaţie
De reținut!
Unda Q patologică indică prezenţa zonei de
NECROZĂ!
Complexul QS (o singură deflexiune negativă,
largă, adâncă) prezent în 2 derivații
concordante are semnificaţie echivalentă
undei Q, respectiv indică necroza
miocardică
Unda Q patologică prezentă izolat numai în
derivația DIII sau aVL sau complexul QS
prezent doar în derivația V1 sau V2 NU au
semnificaţie diagnostică de infarct.
Unda T patologică
este al TREILEA semn ECG care apare în
IMA (Fig.3 stânga)
este negativă, adâncă, simetrică
De reținut!
Unda T negativă indică prezenţa zonei de
ISCHEMIE!
. IM în stadiul SUBACUT sau RECENT
Determină (Fig.4E):
revenirea segmentului ST la linia izoelectrică
dispare LEZIUNEA
undă T negativă, simetrică sau izoelectrică sau
pozitivă persistă sau dispare ISCHEMIA
persistenţa undei Q patologice sau a
complexului QS persistă NECROZA
Localizarea ECG a IM
Localizarea IM acut STEMI
Principiu: localizarea IM se bazează pe
identificarea derivațiilor ECG în care apar
semne directe de infarct (Tab.1):
supradenivelarea segmentului ST
unda Q patologică
unda T negativă, ascuțită, simetrică
.Localizarea IM acut POSTERIOR
Principiu: nu prezintă semne directe în
derivaţiile standard (ci doar în derivațiile V8,
V9 şi în derivaţiile esofagiene). Identificarea se
bazează pe apariția semnelor indirecte în
derivațiile V1 și V2 (posibil și V3) și constau în
raport R/S 1 = undele R înalte sunt
reciproca undelor Q (care pot fi înregistrate
direct cu ajutorul derivaţiilor esofagiene)
subdenivelarea segmentului ST in stadiul
acut (Fig. 5)
.Localizarea IM acut non-STEMI
Principiu: lipsesc semnele directe de infarct
deoarece între derivaţiile ECG standard şi
zona de infarct se interpune stratul
subepicardic normal.
Semnele ECG indirecte apar în derivațiile
precordiale (Fig.6) și constau în:
absenţa undelor Q patologice
subdenivelarea difuză a segmentului
ST
undă T negativă, ascuţită, simetrică