Lp5 Flashcards
. Derivaţiile bipolare (standard) ale
membrelor (DI, DII, DIII)
formează laturile triunghiului echilateral
Einthoven (Fig.1) și culeg diferența de
potențial dintre un electrod explorator
(pozitiv) și un electrod de referință
(negativ):
o DI − se formează între electrodul L
(pozitiv) și electrodul R (negativ)
o DII − se formează între electrodul F
(pozitiv) și electrodul R (negativ)
o DIII − se formează între electrodul F
(pozitiv) și electrodul L (negativ)
Derivaţiile unipolare ale membrelor
(aVR, aVL şi aVF)
− formează bisectoarele triunghiului
echilateral Einthoven (Fig.1) și culeg
diferența de potențial dintre un electrod
explorator (pozitiv) plasat succesiv în
punctele R, L sau F și un electrod
indiferent (cu potențial zero) care se obține
legând împreună 2 electrozi exploratori:
o aVR − se formează între electrodul R
(pozitiv) şi electrozii L şi F legaţi
împreună (electrodul zero)
o aVL − se formează între electrodul L
(pozitiv) şi electrozii R şi F legaţi
împreună (electrodul zero)
o aVF − se formează între electrodul F
(pozitiv) şi electrozii R şi L legaţi
împreună (electrodul zero)
Prin translația derivaţiilor unipolare şi bipolare ale
membrelor prin centrul electric al inimii rezultă
sistemul hexaaxial (Fig.3) în cadrul căruia:
− derivaţiile DII, DIII şi aVF sunt denumite
derivaţii inferioare (electrodul pozitiv la F)
− derivaţiile DI şi aVL (împreună cu V5 și V6)
sunt denumite derivaţii laterale (electrodul
pozitiv la L)
− aVR (electrodul pozitiv la R) este de sens
opus faţă de celelalte derivaţii și explorează
interiorul cavităţilor cardiace
− derivația aVF este perpendiculară pe
derivația DI, aVL pe derivația DII, iar aVR pe
derivația DIII
Derivaţiile precordiale (V1 – V6)
− sunt derivații unipolare care culeg diferența de
potențial între un electrod explorator (pozitiv)
plasat în regiunea precordială (Fig.2) și un
electrod indiferent format prin unirea
electrozilor membrelor (R, L şi F) într-un
electrod central (Wilson)
Punctele standard pentru aplicarea electrozilor
în regiunea precordială sunt:
* V1 − spaţiul IV intercostal, parasternal drept
* V2 − spaţiul IV intercostal, parasternal stâng
* V3 − la jumătatea distanței dintre V2 şi V4
* V4 − spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
* V5 − spaţiul V intercostal stâng, pe linia axilară
anterioară
* V6 − spaţiul V intercostal stâng, pe linia axilară
medie
De reținut!
* V1 şi V2 explorează ventriculul drept și sunt
denumite derivaţii precordiale drepte
* V3 şi V4 explorează septul interventricular și
sunt denumite derivaţii septale sau de
tranziţie
* V5 şi V6 explorează ventriculul stâng și sunt
denumite derivaţii precordiale stângi
Traseul ECG NORMAL
Un traseu ECG normal cuprinde unde, segmente
şi intervale. Pentru analiza morfologică și
cronologică a acestora este necesară
standardizarea înregistrării ECG după cum
urmează (Fig.4):
* pe verticală: 1 mm = 0,1 mV, permiţând
aprecierea amplitudinii undelor
* pe orizontală: 1 mm = 0,04 sec (la viteza de 25
mm/sec), permiţând aprecierea duratei undelor
şi intervalelor
Unda P
− semnifică depolarizarea atrială
− reflectă suma depolarizării atriale drepte și
stângi, depolarizarea atriului drept
precedând depolarizarea celui stâng
datorită localizării nodului sino-atrial la
nivelul atriului drept
− prezența ei defineşte ritmul sinusal.
Caracteristici:
− este rotunjită, simetrică, monofazică în DII,
și bifazică în V1 (deflexiunea inițială pozitivă
fiind expresia depolarizării atriului drept iar
cea negativă, a depolarizării atriului stâng)
− pozitivă în DII, DIII, aVF şi negativă în aVR
− durata = 0,08 - 0,10 sec
− amplitudinea = maximă (2,5 mm) în DII
Intervalul PQ (PR)
− cuprinde unda P
(depolarizarea atrială) și segmentul PQ/PR
(conducerea atrioventriculară a excitației)
* Caracteristică:
− durata = 0,12 - 0,20 sec (variază invers
proporțional cu frecvența cardiacă), constant
la determinări repetate
Observație!
Variaţia intervalului PQ (PR) poate apărea în
aritmia respiratorie fiziologică
Complexul QRS
− semnifică
depolarizarea ventriculară și cuprinde:
− unda Q (prima undă negativă) −
depolarizarea septului interventricular
− unda R (prima undă pozitivă) −
depolarizarea simultană a ventriculului drept
şi a regiunii apicale şi centrale a ventriculului
stâng
− unda S (a doua undă negativă) −
depolarizarea regiunii postero-bazale a
ventriculului stâng
* Caracteristici:
− morfologia normală a complexului QRS
poate fi: trifazică (QRS), bifazică (qR, RS)
sau monofazică (R):
o în cazul prezenţei mai multor unde
pozitive, prima dintre ele se notează
R, iar următoarele R΄, R΄΄ etc.
o dacă complexul este format doar dintro singură deflexiune negativă, se
numeşte complex QS și are
semnificația corespunzătoare undei
Q patologice din infarctul miocardic
o pentru ca o deflexiune pozitivă sau
negativă să fie considerată o nouă
undă, trebuie ca negativitatea sau
pozitivitatea înscrisă după prima undă,
să întretaie linia izoelectrică (dacă nu
întretaie linia izoelectrică, este vorba
de o crestătură - QRS crestat)
− sensul complexului QRS este dat de suma
algebrică a deflexiunilor pozitive și negative
care îl compun și depinde de poziția
electrodul explorator și poziția electrică a
inimii
− durata = 0,08 - 0,10 sec
− amplitudinea undei R în derivațiile
membrelor este de 5-14 mm, iar în
derivațiile precordiale de 10-25 mm
o sub aceste valori se consideră
microvoltaj, iar peste aceste valori
macrovoltaj
o deflexiunile sub 3 mm sunt notate cu
litere mici (q, r, s), iar cele peste 3 mm
sunt notate cu litere mari (Q, R, S)
− unda Q normală:
o lipsește în derivațiile aVR, V1-V3
o poate apărea în DIII ca undă Q amplă,
dar care dispare în inspir profund
o durata 0,04 sec
o amplitudinea ¼ din amplitudinea
undei R din același complex QRS
De reținut!
* În derivațiile precordialele V1 - V6 −
complexul QRS suferă o modificare progresivă
din V1 unde este predominant negativ (S
adânc) către V6 unde este predominant pozitiv
(R înalt). Zona de tranziţie în care undele R şi S
sunt cvasi-egale indică poziţia septului
interventricular (Fig.7).
− În derivaţiile precordiale drepte − prima
deflexiune, dată de depolarizarea septului
interventricular, este pozitivă (unda r).
Urmează depolarizarea ventriculară, care în
ventriculul drept este orientată în sens opus
electrozilor V1 şi V2 și determină o
deflexiune negativă (unda S adâncă)
− În derivaţiile precordiale stângi − prima
deflexiune, dată de depolarizarea septului
interventricular, este negativă (unda q).
Urmează depolarizarea ventriculară, care în
ventriculul stâng este orientată spre
electrozii V5 și V6 și determină o deflexiune
pozitivă (unda R înaltă)
Segmentul ST
reprezintă porţiunea iniţială,
lentă a repolarizării ventriculare
* Caracteristică:
− începe în punctul J (“junction”), situat la
limita dintre unda S şi segmentul ST, pe linia
izoelectrică, sau la cel mult 1 mm deasupra
sau dedesubtul acesteia.
Unda T
reprezintă porţiunea
terminală, rapidă a repolarizării ventriculare
* Caracteristici:
− este rotunjită, asimetrică, cu panta
ascendentă mai lentă şi cea descendentă
mai rapidă
− este concordantă ca sens cu complexul
QRS
− amplitudinea este de 1/3 din cea a undei R
corespunzătoare
− segmentul ST şi unda T formează faza
terminală de repolarizare
Intervalul QT
− defineşte durata totală
a depolarizării şi repolarizării ventriculare
* Caracteristici:
− variază invers proporţional cu frecvenţa
cardiacă (QT normal = ½ din durata
intervalului RR)
− valorile sale se corectează în funcţie de FC
(QTc), conform formulei Bazett:
QTc = QT/√RR (unde, RR = 60/FC)
− limita superioară a intervalului QTc este de
0,45 sec
− alungirea intervalului QT se asociază cu o
incidenţă crescută a morţii subite prin aritmii
ventriculare, în special torsada vârfurilor
7. Unda U (Fig.5) − inconstantă (poate fi prezentă
la tineri și ritmuri bradicardice), este generată
de postdepolarizarea ventriculară, repolarizarea
fibrelor Purkinje sau a muşchilor papilari
* Caracteristici:
− este asimetrică, cu panta ascendentă mai
rapidă
− are aceeaşi polaritate cu unda T
− amplitudinea maximă este în V2, V3 și de
regulă, sub 1/3 din amplitudinea undei T
DETERMINAREA
AXULUI ELECTRIC AL INIMII
Metodă: determinarea rapidă a axului electric
al inimii se bazează pe principiul că morfologia
complexului QRS depinde de proiecția
vectorului său rezultant pe derivațiile ECG.
AQRS poate fi determinat prin analiza
morfologiei complexului QRS în derivaţiile DI și
DIII (sau DI și aVF):
− aspect RI - RIII = AQRS normal
− aspect RI - SIII = AQRS deviat patologic la
stânga - imagine „DIVERGENTĂ”
− aspect SI - RIII = AQRS deviat patologic la
dreapta - imagine „CONVERGENTĂ”
De reținut!
În cazul deviației la stânga a axului electric se
examinează aspectul QRS și în derivația DII:
− dacă QRS predominant pozitiv (R S)
AQRS este normal orizontalizat
− dacă QRS predominant negativ (R S)
AQRS este deviat patologic la stânga
* Interpretare:
− normal: între –30 şi +110 grade
− deviație patologică la stânga: între –30 şi –90
grade
− deviație patologică la dreapta: între +110 şi
+180 grade
− deviație patologică dreaptă extremă: între –
180 şi – 90 grade
Hipertrofia atrială dreaptă (HAD)
Cauze:
− hipertensiunea pulmonară
− stenoza sau insuficienţa tricuspidiană
− defectul septal atrial
* Criterii ECG (Fig.9):
− unda P înaltă (> 2,5 mm) și ascuțită în DII,
numită „P pulmonar”
sau
− unda P difazică în V1 cu deflexiunea
pozitivă mai amplă decât cea negativă
Hipertrofia atrială stângă (HAS)
Cauze:
− stenoză sau insuficienţă mitrală
− stenoză sau insuficienţă aortică
− insuficienţa cardiacă stângă
* Criterii ECG (Fig.10):
− undă P largă, cu durată > 0,12 sec, bifidă în
DII, numită „P mitral” (atriul stâng dilatat
necesitând un timp de conducere prelungit
al impulsului electric)
sau
− undă P difazică în V1 cu deflexiunea
negativă mai amplă și mai largă decât cea
pozitivă
HIPERTROFIA VENTRICULARĂ
Principiu: hipertrofia miocardului alterează atât
depolarizarea cât şi repolarizarea cardiacă.
a. Alterarea depolarizării − determină:
− creşterea amplitudinii şi duratei undelor
R în derivaţiile ventriculului hipertrofiat
− modificări ale axelor inimii (în hipertrofiile
severe)
b. Alterarea repolarizării − apare sub forma
modificărilor secundare de fază
terminală, adică segment ST şi undă T în
opoziţie de fază cu deflexiunea majoră a
complexului QRS
− în derivaţiile directe:
o segment ST subdenivelat
o unda T negativă (inversată)
asimetrică
− în derivaţiile indirecte:
o segment ST supradenivelat
o undă T pozitivă, asimetrică
Hipertrofia ventriculară dreaptă (HVD)
Cauze:
− cordul pulmonar cronic
− embolia pulmonară
− stenoza mitrală
Criterii ECG (Fig.11):
− De amplitudine:
o undă R 5 mm în V1, V2 sau R/S ≥ 1
în V1
o undă S adâncă în V5, V6
− De ax electric în plan frontal:
o deviaţie patologică de ax la dreapta
− De durată:
o durata QRS = 0,10-0,12 sec
− De fază terminală:
o subdenivelarea segmentului ST şi
inversarea undei T în V1, V2
− ± Hipertrofie atrială dreaptă
