Glandele suprarenale - Hiperaldosteronismul

Question 1

Hiperaldosteronismul def si clasificare

Answer 1

◼ Definiţie: Sindromul determinat de hipersecreţia de aldosteron
(şi alţi mineralocorticoizi).
◼ Clasificare:
I. Hiperaldosteronism primar
II. Hiperaldosteronism secundar – extraadrenal;
➢ Hiperaldosteronismul secundar apare în cursul unor boli, ca
mecanism de adaptare, influienţând evoluţia acestora; este
consecinţa unor factori stimulatori ai secreţiei renină –
angiotensină şi secundar ai secreţiei de aldosteron.
III. Hiperaldosteronism terţiar – prin transformare adenomatoasă
– autonomizare - a unui hiperaldosteronism secundar care are
ca substrat o hiperplazie a glomerularei corticosuprarenale.

Question 2

Hiperaldosteronismul secundar etiologie

Answer 2

◼ Etiologia hiperaldosteronismului secundar:
1) boli cu pierdere de sare,
2) tratament cu diuretice şi laxative,
3) HTA renovasculară,
4) tumori secretante de renină,
5) ciroza hepatică,
6) sindromul nefrotic,
7) insuficienţa cardiacă,
8) tratament estrogenic sau cu anticoncepţionale,
9) tulburări ale metabolismului K+
.

Question 3

Hiperaldosteronismul primar def si etiologie

Answer 3

◼ Definiţie: sindromul determinat de hipersecreţia de aldosteron
(şi alţi mineralocorticoizi) la nivel corticosuprarenal.
◼ Etiologie:
1) Adenomul adrenal secretant de aldosteron,
2) Carcinomul adrenal secretant de aldosteron,
3) Hiperplazia adrenală,
4) Hiperaldosteronism idiopatic,
5) Prin deficit enzimatic (prin deficit de 11βOH, 17αOH).
◼ Cele două cele mai frecvente subtipuri de hiperaldosteronism
primar sunt: adenomul secretant de aldosteron şi
hiperaldosteronismul idiopatic bilateral.
◼ O formă mai puţin frecventă este hiperplazia unilaterală
(micro sau macronodulară) a zonei glomerulare.
◼ Hiperaldosteronismul familial este de asemenea rar întâlnit şi
are două forme, tipul I (aldosteronism remediabil cu
glucocorticoizi) şi tipul II (apariţia familială a adenomului
secretant de aldosteron sau hiperaldosteronism idiopatic sau
ambele).

Question 4

Hiperaldosteronismul primar clinic

Answer 4

◼ Clinic: - astenie musculară, crampe musculare,
- cefalee,
- palpitaţii,
- poliurie (nicturie), polidipsie,
- HTA.
◼ HTA este de obicei moderată spre severă şi poate fi rezistentă
la tratamentele antihipertensive obişnuite.
◼ O serie de studii au demonstrat că pacienţii cu HTA prin
hiperaldosteronism primar au un risc mai mare de a dezvolta
leziuni cardiace (fibrilaţie atrială, stroke, infarct miocardic) şi
renale decât alţi pacienţi hipertensivi.

Question 5

Hiperaldosteronismul primar investigatii

Answer 5

◼ Investigaţii:
1. ionograma,
2. dozarea aldosteronului (chiar şi din venele adrenale), DOC,
corticosteronului, 18OHcorticosteronului,
3. activitatea reninei plasmatice, este supresată la majoritatea
pacienţilor,
4. raportul aldosteron plasmatic/activitatea reninei plasmatice
cu valori crescute,
5. testul de încărcare salină orală,
- testul de încărcare salină perfuzie intravenoasă (lipsa supresiei
aldosteronului plasmatic),
6. CT de suprarenale,
7. ecocardiografia - hipertrofie ventriculară stângă.

Question 6

Hiperaldosteronismul primar tratament

Answer 6

◼ Tratamentul urmăreşte prevenirea morbidităţii şi a
mortalităţii asociate cu HTA, hipokaliemie şi afectare
cardiovasculară.
◼ Stabilirea etiologiei contribuie la stabilitea terapiei adecvate
formei.
◼ Tratamentul chirurgical, laparoscopic, se recomandă în cazul
adenoamelor secretante de aldosteron.
◼ Tratamentul farmacologic se adresează hiperaldosteronismului
idiopatic şi hiperaldosteronismului familial tip I; constă în
dietă hiposodată (< 100 mEg/zi), menţinerea unei greutăţi
optime, evitarea fumatului, exerciţiu fizic moderat, tratament
cu Spironolactonă (25–400mg/zi), sau, Eplerenone (
2X25mg/zi).