Uitarea Flashcards
Uitarea normală
În uitarea normală, există o pierdere sau un acces diminuat la informațiile recent dobândite și stocate.
Ratele de uitare sunt influențate de
semnificația personală a informațiilor, stilul conceptual al individului, gradul de procesare și elaborare a informațiilor și vârstă
Uitarea este supusă influenței afectului: ce senzații sunt înregistrate, ce se păstrează și
pentru cât timp și ce informații sunt disponibile pentru rechemare.
Interferența proaactivă
materialul nou învățat interferează cu rechemarea materialului învățat anterior.
Interferența retroactivă
materialul învățat anterior interferează cu rechemarea materialului nou învățat
Uitarea dirijată
termenul pentru procesul prin care folosim activ procese de control
executiv în cortexul prefrontal pentru a uita elementele pe care nu dorim să ni le amintim. Din cele de mai sus este evident că uitarea este un proces important și
normativ
Falsificarea amintirilor
relatarea unor evenimente care nu s-au întâmplat niciodată sau amintiri distorsionate ale unor evenimente care s-au întâmplat,
având ca rezultat faptul că un individ susține că s-a întâmplat ceva și crede și își amintește că s-a întâmplat, în ciuda faptului că credința sa este eronată
* amintirile false sunt frecvente în populațiile non-clinice, așa cum demonstrează numărul
semnificativ de persoane care raportează experiențe de răpire de către extratereștri.
* studiile asupra amintirilor flashbulb (amintire extrem de detaliată și clară a unui
eveniment semnificativ, precum un dezastru sau un eveniment important, care a fost
perceput ca având un impact emoțional profund) au arătat că, chiar și pentru evenimente culturale semnificative și unice, cum ar fi atacurile asupra World Trade
Center din New York în 2001, există o reamintire distorsionată considerabilă de către martorii evenimentului
Amintirile
Ambele implică monitorizarea sursei și plauzibilitatea.
* Monitorizarea sursei implică determinarea sursei experienței, fie ea internă (imaginație) sau externă (experimentată efectiv).
* Plauzibilitatea se referă la măsura în care evenimentul este probabil să apară în lumea reală
Pași în dezvoltarea unei amintiri false
1) trebuie să creadă că evenimentul specific s-ar fi putut întâmpla în mod plauzibil,
(2) trebuie să dezvolte o credință că evenimentul li s-a întâmplat de fapt și
(3) trebuie să facă o eroare de monitorizare a sursei și să concluzioneze în mod
eronat că detaliile pe care și le amintesc trebuie să fi provenit dintr-o experiență reală.
pseudologia fantastică
- minciună fluentă, plauzibilă –
- afirmațiile neadevărate sunt adesea grandioase și extreme.
- Raspunsurile sunt cu fluente, iar povestea pare să fie crezută implicit de pseudologi înșiși.
- Prin urmare, este adesea neclar în ce măsură pacientul crede relatarea. Acest lucru apare de obicei cu o tulburare de personalitate asociată și adesea atunci când individul se confruntă cu o criză majoră de viață, cum ar fi confruntarea cu proceduri penale.
Pramnezie
- inexactitatea rechemării
- apare în starea normală și în
tulburările de personalitate, este o caracteristică proeminentă a tulburărilor afective.
Criptomnezia
fenomen în care ceea ce este obiectiv o amintire nu este recunoscut subiectiv ca atare și,
prin urmare, este experimentat în mod eronat de o persoană ca o creație nouă sau originală a propriei minți.
Amnezia retrogradă focală disociativă
- afecțiune în care există amnezie retrogradă focală pentru evenimente autobiografice
- afecțiune poate apărea și în contextul unei amnezii neurologice, dar se consideră că amploarea și severitatea amneziei depășesc ceea ce este de așteptat
- Presupunerea aici este că amnezia focală rezultă din factorii de stres psihologic pe care individul încearcă în mod inadecvat să-i gestioneze prin amnezie.
Fuga disociativă
Simptomele asociate tulburărilor disociative (de conversie) din ICD-10 sunt de două tipuri principale:
conversie și disociere.
n disociere, se produce o îngustare a câmpului conștienței, urmată de amnezie pentru episodul respectiv.
* simptomele disociative corespund percepției populare despre „nebunie”. În stările de fugă disociativă, individul experimentează o îngustare a conștienței, părăsește mediul familiar și ulterior prezintă amnezie
pentru această perioadă.
* Acest fenomen implică pierderea tuturor amintirilor autobiografice, inclusiv a identității.
* Persoana pare a fi în contact adecvat cu mediul înconjurător și, de obicei, se comportă corespunzător, menținându-și capacitatea de auto-îngrijire, deși uneori poate manifesta dezinhibiție.
* Frecvent se observă pierderea identității sau asumarea unei identități false.
* Durata episodului poate varia considerabil, de la câteva ore la câteva săptămâni, iar persoana poate călători pe distanțe semnificative.
Memoria recuperată și sindromul amintirilor false
- una dintre cele mai controversate probleme din psihiatrie și psihologia clinică.
Memoria recuperată a fost asociată în special cu revenirea memoriei pentru abuzul sexual din copilărie. Brewin (1996) trece în revistă dovezile pentru astfel de evenimente care sunt „uitate” și apoi reamintite după mulți ani și mecanismele care pot explica
această amnezie. - El concluzionează că amintirile pot fi recuperate din amnezia totală și uneori pot fi în esență exacte. În mod egal, astfel de „amintiri” pot fi uneori inexacte în totalitate sau parțial.
Confabulația
- falsificare a amintirilor care apare în conștiență clară, în asociere cu o amnezie de origine organică
- gamă largă de fenomene de memorie calitativ diferite
- descrie distorsiuni ușoare ale unei amintiri reale, cum ar fi intruziuni, înfrumusețări, elaborări, parafrazări sau rate mari de alarmă falsă la testele de amnezie anterogradă.
Se poate referi, de asemenea, la descrieri bizare, extrem de improbabile, ale unor realități false, cum ar fi pretenția de a fi un călător spațial rezident temporar pe Pământ
Confabulațiile apar din incapacitatea creierului de a accesa,
reține sau reconstrui corect informațiile din memorie. - În loc să admită o lipsă de cunoștințe sau să recunoască existența unui gol mnestic, individul umple involuntar aceste lacune cu informații fictive sau distorsionate
Disfuncții ale hipocampului și ale lobului frontal
- esențiale pentru stocarea și recuperarea memoriei
alterarea mecanismelor de monitorizare a realității
persoana nu poate diferenția corect între o amintire reală și una fabricată
nevoia psihologică de coerență
creierul încearcă să mențină o narațiune logică și coerentă a trecutului, chiar dacă informațiile disponibile sunt incomplete
Tipuri de confabulații
A. În funcție de declanșator
* Confabulații spontane
– Apar fără un stimul extern și nu sunt cauzate de o încercare de a-și aminti ceva.
– Se întâlnesc frecvent în sindromul Korsakoff, demențe sau leziuni cerebrale severe.
– Pot include povești fantastice și imposibile.
* Confabulații provocate
– Apare ca răspuns la o întrebare sau la o solicitare de a furniza informații despre un eveniment.
– Persoana nu își amintește detaliile corecte, dar le completează cu informații false sau distorsionate.
B. În funcție de conținut
* Confabulații simple – mici distorsiuni ale realității (ex.: schimbarea ordinii unor evenim)
* Confabulații fantastice – amintiri extrem de elaborate, uneori bizare sau imposibile (ex.: o persoană poate susține că a fost președinte al unei țări).
* Confabulații legate de memorie personală – individul poate amesteca evenimente reale din
trecut cu informații false
Cauzele confabulațiilor
Confabulațiile apar cel mai frecvent în tulburările neurologice și psihiatrice, inclusiv:
* Sindromul Korsakoff – o afecțiune asociată cu alcoolismul cronic și
deficiența de tiamină, caracterizată prin amnezie severă.
* Traumatisme cranio-cerebrale – afectează capacitatea de reținere și
recuperare a amintirilor.
* Demența (ex.: Alzheimer, demența frontotemporală) – declinul progresiv al memoriei poate duce la confabulații spontane.
* Schizofrenia și tulburările psihotice – în unele cazuri, confabulațiile pot lua forma unor iluzii complexe.
* Accidente vasculare cerebrale – leziunile cerebrale pot deteriora
mecanismele de monitorizare a realității și de recuperare a memoriei.
Fabulația în sindromul Korsakov - forme
Confabulația de jenă:
* rezultat direct al pierderii de memorie și apare în contextul unei anumite atenții și activități din partea pacientului.
* Este o formă de confabulație momentană, un termen introdus de Berlyne (1972).
* Confabulația momentană este adesea declanșată de întrebări care explorează memoria pacientului pentru anumite evenimente.
* Pacientul încearcă să ascundă o lacună de memorie evidentă printr-o scuză inventată ad-hoc, referitoare la
comportamentul său recent.
* Prin urmare, acest tip de confabulație dezvăluie o conștientizare socială și o oarecare înțelegere a cerințelor situației în ceea ce privește comportamentul social adecvat.
* Confabulația fantastică:
- confabulația depășește nevoile compensării deficienței de memorie; pacientul descrie spontan experiențe aventuroase, cu caracter fantastic.
* Spontaneitatea este o caracteristică esențială a acestei forme de confabulație.
* O astfel de tulburare de memorie poate apărea în contextul deteriorării organice cauzate de abuzul de alcool, dar și în “sindromul amnezic organic, neindus de alcool și alte substanțe psihoactive” caracterizat printr-o
deteriorare severă a memoriei, în special a memoriei recente; există dovezi ale unei tulburări cerebrale; și se observă absența unui deficit de reamintire imediată, a unei tulburări de atenție și conștiență, precum și a unei deficiențe intelectuale globale
