Tulburările de percepție Flashcards
Cauze
Iluzii fiziologice
* percepţia sau interpretarea eronată a unor stimuli senzoriali existenţi în cadrul percepţiei.
Apar la persoane normale în condiţii de:
* distanţă prea mare,
* lumină insuficientă,
* stări afective speciale (frica în condiţii de întuneric).
Pareidolia
apare la o proporție considerabilă de oameni normali.
* Pareidolia poate fi provocată și de medicamente psihomimetice.
* De obicei, figuri identificabile sunt văzute în stimuli senzoriali aleatorii sau fără formă, cum ar fi formațiunile de nori sau reflexiile ambigue pe ferestrele de sticlă lustruită.
* Multe dintre principiile Gestalt pot fi implicate în determinarea a ceea ce este
perceput, inclusiv principii precum ambiguitatea dintre figură și fond,
continuitatea, similaritatea etc.
* Iluziile pareidolice sunt create din stimuli senzoriali nestructurați
Iluzia pareidolică
se manifestă mai frecvent la copii decât la adulți
* trebuie diferențiată de urm. cond:
* Interpretarea perceptivă eronată, care constă în simpla eroare privind natura unei percepții, fără ca aceasta să fie influențată semnificativ de emoții amestecate cu fantezie.
* Halucinația funcțională, care se manifestă atunci când o anumită percepție este necesară pentru producerea unei halucinații, dar halucinația nu este o transformare a acelei percepții.
* De exemplu, pacientul aude voci la deschiderea robinetului; percepe voci în ap curgătoare, însă vocile și zgomotul apei rămân distincte, putând fi auzite separat și
concomitent, asemenea oricărei voci percepute pe un fond sonor. Percepția auzirii apei curgătoare este indispensabilă pentru a induce halucinația, dar aceasta din urmă nu este o transformare a respectivei percepții.
* Interpretările fantastice sau reveriile elaborate pot prezenta similitudini izbitoare cu iluziile pareidolice, un amestec considerabil de fantezie este prezent în astfel de iluzii.
Halucinațiile
O experiență similară cu o senzație reală, în absența unui stimul extern;
* o experiență care are intensitatea și impactul unei senzații reale;
* experiență involuntară, care apare spontan și nu poate fi controlată cu
ușurință de cel care o trăiește.
calități pe care persoanele normale le pot conștientiza atunci când
experimentează o senzație
Distincția dintre percepție și imaginație: În cazul unei senzații normale, suntem capabili să distingem percepția prin organele de simț de imaginarea acelorași obiecte; în mod similar, halucinațiile sunt experimentate ca senzații, nu ca gânduri sau fantezii.
* Relevanța comportamentală: Atunci când un subiect experim ceva, acesta își dă seama de posibila relevanță a experienței pentru propriile emoții, nevoi sau acțiuni; halucinațiile posedă, de asemenea, această calitate de relevanță comportamentală.
* Obiectivitatea senzorială: Senzația normală are o calitate de obiectivitate, în sensul că cel care o
experimentează simte că, în circumstanțe favorabile, ar putea experimenta același lucru prin intermediul unei alte modalități senzoriale; aceasta este și experiența persoanei care halucinează.
* Persistența obiectului: Un obiect este considerat a exista dacă observatorul este sigur că acesta continuă să existe chiar și atunci când nimeni altcineva nu îl experimentează în acel moment; obiectele percepute și halucinațiile împărtășesc această calitate.
* Involuntaritatea experienței: Experiența percepției obiectelor și a halucinațiilor este involuntară, în sensul că cel care o experimentează simte că este imposibil sau extrem de dificil să modifice sau să respingă experiența pur și simplu dorind acest lucru.
* Independența față de starea mentală: În mod normal, cel care experimentează este conștient, sau devine conștient prin simpla interogare, că experiența sa nu este doar rezultatul unei stări mentale neobișnuite; această calitate de independență este prezentă atât în percepția normală, cât și în halucinație
Halucinații auditive
În stările organice acute, halucinațiile auditive se prezintă, de regulă, sub forma unor sunete nestructurate - halucinații elementare. Pacientul
percepe zgomote de vâjâit, trosnituri, fluierături, sunete mecanice sau muzică. Deseori, aceste zgomote sunt resimțite ca fiind neplăcute și înspăimântătoare.
* Un interes aparte îl prezintă halucinațiile muzicale, care tind să apară la femeile în vârstă cu deficiențe de auz sau afecțiuni cerebrale, fără un istoric de boli psihiatrice
Tulburari organice: cuvinte simple sau propoziții scurte, adresate pacientului la persoana a doua, sub formă de comenzi imperative sau injurii.
* se întâlnesc și în schizofrenie, însă se pot manifesta și forme mai complexe de exprimare verbală;
* vocile pot fi singulare sau multiple, masculine, feminine sau mixte, provenind de la persoane cunoscute sau necunoscute pacientului.
* Sunt percepute ca venind din exteriorul minții sau al sinelui. Vocea este clară, obiectivă, distinctă, fiind interpretată de pacient ca o senzație normală, deși, uneori, poate fi derutantă și de neînțeles în mesajul său.
* Specific schizofreniei sunt vocile care verbalizează gândurile pacientului, care comentează continuu acțiunile sale sau care se ceartă sau discută aprins între
ele, referindu-se la pacient la persoana a treia
Halucinații considerate Simptome de prim rang ale schizofreniei
- acestea sunt gândurile sonore,
- vocile auzite certându-se între ele
- vocile care comentează comportamentul pacientului.
Strategii utilizate pentru a face față vocilor intruzive
Schimbările comportamentale includ modificarea posturii, cum ar fi întinderea pe pat sau căutarea companiei altor persoane.
* Activarea fiziologică este modificată pentru a face față halucinațiilor prin relaxare sau exerciții fizice, cum ar fi joggingul.
* Metodele cognitive includ controlul atenției sau suprimarea activă a halucinațiilor.
* aplicarea strategiilor utilizate de pacienți poate fi benefică în controlul acestor simptome stresante
Halucinații vizuale
apar în mod caracteristic în stările organice, mai degrabă decât în psihozele.
halucinațiile vizuale sunt foarte puțin frecvente în schizofrenie
Halucinațiile senzațiilor corporale
superficiale, kinestezice sau viscerale.
* Halucinațiile superficiale care afectează senzația pielii pot fi termice, o percepție anormală a căldurii și frigului (“îmi ard picioarele”); haptice, de atingere (“o mână moartă m-a atins”); sau higrice, o percepție de fluid (“tot
sângele meu a căzut în picioare și simt un nivel de apă în piept”). Parestezia este termenul care descrie senzația de furnicături sau “ace”.
Halucinațiile kinestezice sunt cele ale simțului muscular sau articular. Pacientul simte că membrele îi sunt
îndoite sau răsucite sau că mușchii îi sunt strânși.
* Astfel de halucinații în schizofrenie sunt adesea legate de iluzii somatice bizare.
* Halucinațiile kinestezice pot apărea în stări organice: “o senzație de a fi legănat”. Percepțiile kinestezice anormale au fost descrise și în starea de sevraj de la medicamentele benzodiazepine sau de la intoxicația cu alcool.
Halucinațiile viscerale sunt percepții false ale organelor interne. Există doar o gamă limitată de senzații
viscerale posibile, de exemplu, durere, greutate, întindere sau distensie, palpitații și diverse combinații ale acestora, cum ar fi pulsații.
Halucinațiile haptice pot fi experimentate ca atingere (“ca o mână care mă mângâie”) sau
dureroase (“cuțite care îmi înjunghie gâtul”)
Halucinații olfactive și gustative
Halucinațiile mirosului și gustului apar frecvent împreună și poate fi dificil sau imposibil să le distingem una de cealaltă.
Halucinații olfactive
Senzația olfactivă sau memoria olfactivă este adesea asociată cu rezonanțe emoționale puternice;
* investite cu o componentă afectivă puternică.
* halucinațiile olfactive apar în schizofrenie, epilepsie și în unele alte stări organice.
* Pacientul are o halucinație a mirosului.
* Mirosul poate fi sau nu neplăcut, dar are de obicei o semnificație specială și personală de exemplu, poate fi asociat cu credința că oamenii pompează un gaz otrăvitor sau anestezic în casă, pe care numai pacientul îl poate mirosi.
* Uneori, pacienții au o halucinație olfactivă a propriului miros corporal, de exemplu, “miros a carne putrezită”
O afecțiune distinctă în care apar și halucinații olfactive este sindromul de referință olfactivă.
* Această convingere a fost însoțită de o reacție afectiva manifestată ca un sentiment profund de rușine, jenă, auto-umilire și o sensibilitate la reacția oamenilor din jurul lor.
Halucinații gustative
Halucinațiile gustative apar în diverse afecțiuni. În schizofrenie, acestea apar uneori cu deliruri de a fi otrăvit. Poate exista un gust persistent, de exemplu, “ceapă”, “un gust metalic” sau un tip de gust mai bizar.
* În depresie și schizofrenie, aroma alimentelor poate dispărea cu totul sau poate deveni neplăcută
Pseudohalucinația
- experiență perceptivă figurativă care apare în spațiul subiectiv interior, nu în spațiul obiectiv extern, dar are toată vivacitatea și claritatea unei percepții normale și poate fi reținută nealterată
- apare independent de voința subiectului și, prin urmare, nu poate fi evocată în mod deliberat.
Autoscopia
experiența de a vedea o imagine a propriei persoane în spațiul extern și de a ști că este vorba de sine (vezi și halucinația vizuală). Este uneori numită imaginea în oglindă fantomă.
* experiența se referă la modul în care individul privește limitele sinelui și este discutată în continuare împreună cu alte tulburări ale imaginii de sine.
