Tulburări ANXIOASE Flashcards
Agorafobia
Criteriile de diagnostic pentru Agorafobie
Notă: Agorafobia nu este o tulburare codificabilă. Se codifică tulburarea
specifică în care apare agorafobia [de ex., 300.21 Panică cu agorafobie (pag.
441) sau 300.22 Agorafobie fără is toric de panică (pag. 441)].
A. Anxietate în legătură cu a te afla în locuri sau situaţii din care scăparea este
dificilă (sau jenantă) ori în care nu poate fi accesibil ajutorul în eventua
litatea unui atac de panică inopinat sau predispus situaţional, or i a unor
simptome similare panicii. Fricile agorafobice implică de regulă grupe de
situaţii care includ faptul de a te afla singur în afara casei, a te afla în
mulţime sau a sta la rând, a te afla pe un pod şi a călători cu autobuzul,
trenul sau automobilul.
Notă: Se ia în consideraţie diagnosticul de fobie specifică, dacă evitarea este
limitată la una sau numai la câteva situaţii specifice, ori cel de fobie socială,
dacă evitarea este limitată la situaţii sociale.
B. Situaţiile sunt evitate (de ex., călăto riile sunt restrânse) sau chiar sunt
îndurate cu o detresă marcată ori cu anxietatea de a nu avea un atac de
panică sau simptome similare panicii, ori necesită prezenţa unui companion.
C. Anxietatea sau evitarea fobică nu este explicată mai bine de altă tu lburare
mentală, cum ar fi fobia socială (de ex., evitarea limitată la situaţiile sociale
din cauza fricii de punere în dificultate), fobia specifică (de ex., evitarea
limitată la o singură situaţie, cum ar fi ascensoarele), tulburarea obsesivo -
compulsivă (de ex., evitarea murdăriei, la cineva cu obsesia contaminării),
stresul posttraumatic (de ex., evitarea stimulilor asociaţi cu un stresor sever),
sau anxietatea de seaparare (de ex., evitarea abandonării casei sau a rudelor).
Atacul de Panică
Criteriile de diagnostic pentru Atacul de Panică
Notă: Un atac de panică nu este o tulburare codificabilă. Se codifică
diagnosticul specific în care survin atacurile de panică (de ex., 300.21 Panică cu
agorafobie [pag. 441].
O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconf ort în care patru (sau mai
multe) dintre următoarele simptome apar brusc si ating culmea în decurs de 10
minute:
(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
(9)derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de
sine însuşi);
(10) frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
(11) frica de moarte;
(12) parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură
Panica
Criteriile de diagnostic pentru
300.01 Panica fără Agorafobie
A. Atât (1), cât si (2):
(1) atacuri de panica inopinate recurente (vezi pag. 432);
(2) cel puţin unul dintre atacuri a fost urmat timp de o lună (sau mai mult)
de unul (sau mai muite) dintre următoarele:
(a) preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri
ulterioare;
(b) teamă în legătură cu implicaţiile atacului sau cu consecinţele sale (de
ex., teama de a nu-şi pierde controlul, de a nu avea un atac de cord
sau „de a nu înnebuni”);
(c) o modificare semnificativă de comportament în legătură cu atacurile.
B. Absenţa agorafobiei (vezi pag. 433).
C. Atacurile de panică nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) sau ale unei condiţii
medicale generale (de ex., hipertiroidismul).
D. Atacurile de panică nu sunt ex plicate mai bine de altă tulburare mentală,
cum ar fi fobia socială (de ex., apariţie la situaţii sociale temute), fobia
specifică (de ex., la expunerea la o situaţie fobică specifică), tulburarea
obsesivo-compulsivă (de ex., la expunerea la murdărie a cui va cu obsesia
contaminării), stresul posttraumatic (de ex., ca răspuns la stimulii asociaţi cu
un stresor sever), sau anxietatea de separare (de ex., ca răspuns la a fi
departe de casă sau de rudele apropiate).
Criteriile de diagnostic pentru
300.01 Panică cu Agorafobie
Criteriile de diagnostic pentru
300.01 Panică cu Agorafobie
A Atât (1), cât si (2)
(1) atacuri de panică inopinate recurente (vezi pag 432),
(2) cel puţin unul dintre atacuri a fost urmat timp de o lună (sau mai mult)
de unul (sau mai multe) dintre următoarele
(a) preocupare persistentă în legătură cu faptul de a nu avea atacuri
ulterioare, (b)teamă în legătură cu implicaţiile atacului sau cu
consecinţele sale (de
ex, teama de a nu-si pierde controlul, de a nu avea un atac de cord,
„de a nu înnebuni”), (c) o modificare semnificativă de comportament
în legătură cu atacurile
B Prezenta agorafobiei (vezi pag 433)
C Atacurile de panică nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanţe (de ex, un drog de abuz, un medicament) sau unei condiţii
medicale generale (de ex , hipertiroidismul)
D Atacurile de panică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală ,
cum ar fi fobia socială (de ex, apariţia la expunerea la situaţii sociale
temute), fobia specifică (de ex, la expunerea la o situaţie fobică spe cifică),
tulburarea obsesivo-compulsivă (de ex , expunerea la murdărie a cuiva cu
obsesia contaminării), stresul posttraumatic (de ex, ca răspuns la stimuln
asociaţi cu un stresor sever) sau anxietatea de separare (de ex , ca răspuns la
a fi departe de casa sau de rudele apropiate;
300.29 Fobia Specifică
Criteriile de diagnostic pentru 300.29 Fobia Specifică
A. Frică marcată si persistentă, excesivă sau nejustificată, provocată de
prezenţa sau anticiparea unui obiect sau situaţii specifice (de ex., zbor,
înălţimi, animale, administrarea unei injecţii, vederea sângelui).
B. Expunerea la stimulul fobie provoacă aproape în mod constant un răspuns
anxios imediat care poate lua forma unui atac de panică circumscris
situaţional sau predispus situaţional. Notă: La copii, anxietatea poate fi
exprimată prin exclamaţii, accese coleroase, stupefacţie sau agăţare de ceva.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată. Notă: La copii
acest element poate fi absent.
D. Situaţia (situaţiile) fobică es te evitată sau îndurată cu anxietate sau detresă
intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă ori detresă în situaţia (situaţiile) temută(e)
interferează semnificativ cu rutina normală a persoanei, cu activitatea
profesională (sau şcolară) ori cu activităţi le sau relaţiile sociale, ori există o
detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.
G. Anxietatea, atacurile de panică sau evitarea fobică asociată cu obiectul sau
situaţia specifică nu sunt explicate mai bine de altă tulburare mentală, cum
ar fi tulburarea obsesivo-compulsivă (de ex., frica de murdărie, la cineva cu
obsesie referitoare la contaminare), stresul posttraumatic (de ex., evitarea
stimulilor asociaţi cu un stresor sever), anxietatea de separare (de ex.,
evitarea scolii), fobia socială (de ex., evitarea situaţiilor sociale din cauza
fricii de a nu fi pus în dificultate), panica cu agor afobie sau agorafobia fără
istoric de panică.
De specificat tipul: de
animale,
de mediu natural (de ex., înălţimi, furtuni, apă), de
sânge-injecţii-plăgi,
de tip situaţional (de ex., de avioane, ascensoare, spaţii închise), de alt tip
(de ex., evitarea fobică a situaţiilor care pot duce la sufocare, vomă sau
contractarea unei maladii; la copii, evitarea sunetelor puternice sau a
persoanelor în uniformă
300.23 Fobia Socială (Anxietatea Socială)
Criteriile de diagnostic pentru 300.23 Fobia Socială
A. O frică marcată şi persistentă de una sau mai multe situaţii sociale sau de
performanţă, în care persoana este expusă unor oameni nonfamiliari sau
unei posibile scrutări de către alţii. Individul se teme că va acţiona într -un
mod (sau va prezenta simptome anxioase) care vor fi umilitoare sau jenante.
Notă: La copii, trebuie să existe proba capacităţii de relaţii sociale cores
punzătoare etăţii cu persoane familiare, iar anxietatea trebuie să survină în
situaţiile cu egalii, nu doar în interacţiunile cu adulţii.
B. Expunerea la situaţia socială temută provoacă aproape constant anxietate,
care ia forma unui atac de panică limitat situaţional sau predispus
situaţional. Notă: La copii, anxietatea se poate exprima prin exclam aţii,
accese coleroase, stupefacţie sau retragere din situaţiile sociale cu persoane
nefamiliare.
C. Persoana recunoaşte că frica sa este excesivă sau nejustificată. Notă: La
copii, acest element poate fi absent.
D. Situaţiile sociale sau de performanţă temute sunt evitate sau chiar îndurate
cu o anxietate sau detresă intensă.
E. Evitarea, anticiparea anxioasă sau detresă în situaţia (situaţiile) socială sau
de performanţă temută interferează semnificativ cu rutina normală, cu
funcţionarea profesională (şco lară) sau activităţile ori relaţiile sociale sau
există o detresă marcată în legătură cu faptul de a avea fobia.
F. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni.
G. Frica sau evitarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei
substanţe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii
medicale generale si nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală
(de ex., panica cu sau fără agorafobie, anxietatea de separare, tulburarea
dismorfică corporală, o tulburare de de zvoltare pervasivă sau tulburarea de
personalitate schizoidă).
H. Dacă este prezentă o condiţie medicală generală ori altă tulburare mentală,
frica de la criteriul A este fără legătură cu aceasta, de ex., frica nu este de
balbism, de tremor în maladia Park inson ori de manifestarea unui
comportament alimentar anormal în anorexia nervoasă sau în bulimia
nervoasă).
De specificat dacă :
Generalizată: dacă frica include cele mai multe situaţii sociale (a se lua în
consideraţie, de asemenea, diagnosticul adiţiona l de tulburare de
personalitate evitantă ).
300.3 Tulburarea Obsesivo-Compulsivă
Criteriile de diagnostic pentru
300.3 Tulburarea Obsesivo-Compulsivă
A. Fie obsesii sau compulsii:
Obsesii, aşa cum sunt definite de (1), (2), (3) şi (4):
(1) gânduri, impulsuri sau imagini persistente si recurente care sunt expe -
rientate, la un moment dat în cursul tul burării, ca intrusive si inadecvate,
si care cauzează o anxietate sau detresă considerabilă;
(2) gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt pur si simplu preocupări
excesive în legătură cu probleme reale de viaţă;
(3) persoana încearcă să ignore sau să suprime a stfel de gânduri, impulsuri
sau imagini, ori să le neutralizeze cu alte gânduri sau acţiuni;
(4) persoana recunoaşte că gândurile, impulsurile sau imaginile obsesive sunt un
produs al propriei sale minţi (nu impuse din afară, ca în inserţia de gânduri).
Compulsii, aşa cum sunt definite de (1) şi (2):
(1) comportamente repetitive (de ex., spălatul mâinilor, ordonatul,
verificatul) sau acte mentale (de ex., rugatul, calculatul, repetarea de
cuvinte în gând) pe care persoana se simte constrânsă să le efectu eze ca
răspuns la o obsesie, ori conform unor reguli care trebuie să fie aplicate
în mod rigid;
(2) comportamentele sau actele mentale sunt destinate să prevină sau să
reducă detresă, ori să prevină un eveniment sau o situaţ ie temută
oarecare; însă, aceste comportamente sau acte mentale, sau nu sunt
conectate în mod realist cu ceea ce sunt destinate să neutralizeze sau să
prevină, ori sunt clar excesive
B. La un moment dat în cursul tulburării, persoana a recunoscut că obsesiile sau
compulsiilesunt excesive sau iraţionale. Notă: Aceasta nu se aplică la copii.
C. Obsesiile sau compulsiile cauzează o detresă marcată , sunt consumatoare
de timp (iau mai mult de o oră pe zi) sau interferează semnificativ cu rutina
normală a persoanei, cu funcţ ionarea profesională (sau şcolară) ori cu
activităţile sau relaţiile sociale uzuale.
D. Dacă este prezentă o altă tulburare pe axa l, conţ inutul obsesiilor s au
compulsiilor nu este restrâns la aceasta (de ex., preocuparea pentru
mâncare, în prezenţa unei tulburări de comportament alimentar; smulgerea
părului, în prezenţa tricotilomaniei; preocupare referitoare la aspect, în
prezenţa tulburării dismorfic e corporale; preocupare referitoare la a avea o
maladie severă, în prezenţa hipocondriei; preocupare pentru necesităţile
sau fanteziile sexuale, în prezenţa unei parafilii, ori ruminaţii referitoare la
culpă, în prezenţa tulburării depresive majore).
E. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii medicale
generale.
De specificat dacă:
Cu conştiinţa maladiei redusă: dacă cea mai mare parte a timpului în cursul
episodului curent, persoana nu recunoaşte că obsesiile şi compulsiile sunt
excesive sau nejustificate
309.81 Stresul Posttraumatic
Criteriile de diagnostic pent ru
309.81 Stresul Posttraumatic
A. Persoana a fost expusă unui eveniment traumatic în care ambele dintre cele
care urmează sunt prezente:
(1) persoana a experientat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eve
niment sau evenimente care au implicat moartea efectivă, ameninţarea
cu moartea ori o vătămare serioasă sau o periclitare a integrităţii
corporale proprii ori a altora,
(2) răspunsul persoanei a implicat o frică intensă, neputinţă sau oroare.
Notă: La copii, aceasta poate fi exprimată, în schimb, printr -un comporta
ment dezorganizat sau agitat.
B. Evenimentul traumatic este reexperimentat persistent într -unul (sau mai
multe) din următoarele moduri:
(1) amintiri detresante recurente si intrusive ale evenimentului, incluzând
imagini, gânduri sau percepţii. Notă: La copii mici, poate surveni un joc
repetitiv în care sunt exprimate teme sau aspecte ale traumei;
(2) vise detresante recurente ale evenimentului. Not ă: La copii, pot exista
vise terifiante fără un conţinut recognoscibil;
(3) acţiune şi simţire, ca şi cum evenimentul traumatic ar fi fost recurent
(include sentimentul retrăirii experienţei, iluzii, halucinaţii si episoade
disociative de flahback, inclusiv cele care survin la deşteptarea din somn
sau când este intoxicat). Notă: La copiii mici poate surveni reconstituirea
traumei specifice;-
(4)detresă psihologică intensă la expunerea la stimuli interni sau externi
care simbolizează sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic;
(3) reactivitate fiziologică la expunerea la stimuli interni sau externi care
simbolizează sau seamănă cu un aspect al evenimentului traumatic.
C. Evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma şi paralizia reactivităţii
generale (care nu era prezentă înaintea traumei), după cum este indicat de
trei (sau mai multe) dintre următoarele:
(1) eforturi de a evita gândurile, sentimentele sau conversaţiile asociate cu trauma;
(2) eforturi de a evita activităţi, locuri sau persoane care deşte aptă amintiri
ale traumei;
(3) incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei;
(4) diminuare marcată a interesului sau participării la activităţi semnificative;
(5) sentiment de detaşare sau de înstrăinare de alţii;
(6) gamă restrânsă a afectului (de ex., este incapabil să aibă sentimente de amor);
(7) sentimentul de viitor îngustat (de ex., nu speră să-şi facă o carieră, să se
căsătorească, să aibă copii ori o durată de viaţă normală).
D. Simptome persistente de excitaţie crescută (care nu erau prezente înainte de
traumă), după cum este indicat de două (sau de mai multe) dintre următoarele:
(1) dificultate în adormire sau în a rămâne adormit;
(2) iritabilitate sau accese coleroase;
(3) dificultate în concentrare;
(4) hipervigilitate;
(5) răspuns de tresărire exagerat.
E. Durata perturbării (simptomele de la criteriile B, C şi D) este de mai mult de
o lună.
F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.
De specificat dacă:
Acut: dacă durata simptomelor este mai puţin de 3 luni. Cronic:
dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult.
De specificat dacă:
Cu debut tardiv: dacă debutul simptomelor survine la cel puţin 6 luni după stresor.
308.3 Stresul Acut
Criteriile de diagnostic pentru 308.3 Stresul Acut
A. Persoana a fost expusă unui eveniment traumatic în care ambele dintr e
următoarele sunt prezente:
(1) persoana a experientat, a fost martoră ori a fost confruntată cu un eveni
ment sau cu evenimente care implică moartea sau vătămarea gravă, efec
tivă sau ameninţătoare, ori o ameninţare a integrităţii sale sau a altora;
(2) răspunsul persoanei implică frica intensă, neputinţa sau oroarea.
B. Fie în timpul experientării, fie după experientarea evenimentului detresant,
individul are trei (sau mai multe) dintre următoarele simptome:
(1) sentimentul subiectiv de insensibilitate, de detaş are sau de absenţă a
reactivităţii emoţionale;
(2) o reducere a conştiinţei ambianţei (de ex., „a fi stupefiat”);
(3)derealizare;
(4) depersonalizare;
(5) amnezie disociativă (incapacitatea de a evoca un aspect important al traumei).
.C. Evenimentul traumatic este reexperientat persistent în cel puţin unul din
următoarele moduri: imagini, gânduri, vise, iluzii, episoade de flashback
recurente sau sentimentul de retrăire a experienţei ori detresă la expunerea
la lucruri care amintesc evenimentul raumatic.
D. Evitarea marcată a stimulilor care deşteaptă amintiri ale traumei (de ex.,
gânduri, sentimente, conversaţii, activităţi, locuri, oameni).
E. Simptome marcate de anxietate sau de excitaţie crescută (de ex., dificultate
în adormire, iritabilitate, capacitate de concentrare redusă, hipervigilitate,
răspuns de tresărire exagerat, nelinişte motorie).
F. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare
ori deteriorarea capacităţii de a îndeplini unele sarcini necesare, cum ar fi
obţinerea asistenţei medicale ori mobilizarea resurselor personale pentru a
vorbi membrilor familiei despre experienţa traumatică.
G. Perturbarea durează minimum 2 zile şi maximum 4 săptămâni de la evenimentul
traumatic şi survine în decurs de 4 săptămâni de la evenimentul traumatic.
H. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii medicale
generale, nu este explicată mai bine de tulburarea psihotică scurtă si nu este
pur şi simplu o exacerbare a unei tulburări preexistente pe axa l sau axa II.
300.2 Anxietatea Generaliza tă (include
Tulburarea Anxietatea Excesivă a Copilăriei)
Criteriile de diagnostic pentru
300.02 Anxietatea Generalizată
A. Anxietate şi preocupare (expectaţie a prehensivă), survenind mai multe zile
da decât nu timp de cel puţin 6 luni, în legătură cu un număr de evenimente
sau activităţi (cum ar fi performanţa în muncă sau şcolară).
B. Persoana constată că este dificil să-şi controleze preocuparea.
C. Anxietatea si preocuparea sunt asociate cu trei (sau mai multe) dintre urmă
toarele şase simptome (cu cel puţin câteva simptome prezente mai multe
zile da decât nu, în ultimele 6 luni). Notă: La copii este cerut un singur item.
(1) nelinişte sau sentimentul de stat ca pe ghimpi;
(2) a fi rapid fatigabil;
(3) dificultate în concentrare sau senzaţia de vid mintal;
(4) iritabilitate;
(5) tensiune musculară;
(6) perturbare de somn (dificultate în a adormi sau în a rămâne adormit ori
somn neliniştit şi nesatisfăcător).
C. Focarul anxietăţii şi preocupării nu este limitat la elementele unei tulburări
de pe axa l, de exemplu, anxietatea sau panica nu este în legătură cu a avea
un atac de panică (ca în panică), a fi pus în dificultate în public (ca în fobia
socială), a fi contaminat (ca în tulburarea obsesivo-compulsivă), a fi departe
de casă sau de rudele apropiate (ca în anxietatea de separare), a lua în
greutate (ca în anorexia nervoasă), a avea multimple acuze somatice (ca în
tulburarea de somatizare) sau a avea o maladie gravă (ca în hipocondrie) , iar
anxietatea şi preocuparea nu survin exclusiv în cursul stresului posttraumatic.
E. Anxietatea, preocuparea sau simptomele somatice cauzează o detresă sau
deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte
domenii de funcţionare importante.
F. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiţii medicale
generale (de ex., hipertiroidismul) şi nu apare exclusiv în timpul unei tulburări
afective, tulburări psihotice ori ale unei tulburări de dezvoltare pervasivă.
293.89 Tulburarea Anxioasă datorată unei
Condiţii Medicale Generale
Criteriile de diagnostic pentru 293.89 Tulburarea Anxioasă
datorată…. (Se indică condiţia medicală generală)
A. O anxietate notabilă, atacuri de panică, sau obsesii ori compulsii predomină
în tabloul clinic.
B. Din istoric, examenul somatic sau datele de laborator este evide nt faptul că
perturbarea este consecinţa fiziologică directă a unei condiţii medicale
generale.
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală (de ex., de
tulburarea de adaptare cu anxietate în care stresorul este o condiţie
medicală generală).
D. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unui delirium.
E. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în
domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.
De specificat dacă:
Cu anxietate generalizată: dacă anxietatea sau preocuparea excesivă în
legătură cu un număr de evenimente sau activităţi predomină în tabloul
clinic Cu atacuri de panică: dacă atacurile de panică (vezi pag. 432)
predomină în tabloul clinic
Cu simptome obsesivo-compulsive: dacă obsesiile sau compulsiile
predomină în tabloul clinic
Notă de codificare: A se include numele condiţiei medicale generale pe axa l,
de ex., 293.84 Tulburare anxioasă datorată feocromocitomului, cu anxietate
generalizată; a se codifica, de asemenea, c ondiţia medicală generală pe axa III
(vezi anexa G pentru coduri).
Tulburarea Anxioasă indusă de o Substanţă
Criteriile de diagnostic pentru
Tulburarea Anxioasă indusă de o Substanţă
A. O anxietate notabilă, atacuri de panică, obsesii sau compulsii predomină în
tabloul clinic.
B. Din istoric, examenul somatic sau datele de laborator este evident, fie (1),
sau (2):
(l)simptomele de la criteriul A apar în cursul ori în decurs de o lună de la
intoxicaţia sau abstinenţa de o substanţă; (2) utilizarea unui
medicament este etiologic în relaţie cu tulburarea.
C. Perturbarea nu este explicată mai bine de o tulburare anxioasă care nu este
indusă de o substanţă. Proba că simptomele sunt explicate mai bine de o
tulburare anxioasă care nu este indusă de o substanţă poate include
următoarele: simptomele preced debutul uzului de substanţă (sau al unui
medicament); simptomele persistă o perioadă substanţială de timp (de ex.,
aproape o lună) după încetar ea intoxicaţiei acute sau a abstinenţei severe
ori sunt substanţial în exces faţă de ceea ce ar fi de aşteptat, dat fiind tipul
sau cantitatea de substanţă utilizată ori durata uzului, sau există altă probă
sugerând existenţa unei tulburări anxioase indepe ndente, noninduse de o
substanţă (de ex., un istoric de episoade fără legătură cu o substanţă).
D. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unui delirium.
E. Perturbarea cauzează o detresă sau deteriorare în domeniul - social sau
profesional, ori în alte d omenii importante de funcţionare.
Notă: Acest diagnostic trebuie să fie pus în locul unui diagnostic de intoxicaţie
cu o substanţă sau de abstinenţă de o substanţă, numai când simptomele
anxioase sunt în exces faţă de cele asociate de regulă cu sindromul d e
intoxicaţie sau de abstinenţă si când simptomele anxioase sunt suficient de
severe pentru a justifica o atenţie clinică separată.
A se codifica astfel tulburările anxioase induse de o substanţă specifică:
(291.8 alcool; 292.89 amfetamina sau substanţe si milare amfetamine!;
292.89 cafeina; 292.89 cannabis; 292.89 cocaină; 292.89 halucinogene;
292.89 inhalante; 292.89 phencyclidină (sau substanţe similare phencyclidinei);
292.89 sedative, hipnotice sau anxiolitice; 292.89 altă substanţă sau o
substanţă necunoscută).
De specificat dacă:
Cu anxietate generalizată: dacă anxietatea sau preocuparea în legătură cu
un număr de evenimente sau activităţi predomină în tabloul clinic, Cu
atacuri de panică: dac”ă atacurile de panică (vezi pag. 432) predomină în
tabloul clinic,
Cu simptome obsesivo-compulsive: dacă obsesiile sau compulsiile
predomină în tabloul clinic, Cu simptome fobice: dacă simptome fobice
predomină în tabloul clinic.
De specificat dacă: (vezi tabelul de la pag. 193 pentru aplicabilitatea la substanţă):
Cu debut în cursul intoxicaţiei: dacă sunt satisfăcute criteriile pentru
intoxicaţia cu o substanţă, iarsimptomele apar în cursul sindromului de
intoxicaţie, Cu debut în cursul abstinenţei: dacă sunt satisfăcute criteriile
pentru abstinenţa de o substanţă, iar simptomele apar în cursul sau la scurt
timp după un sindrom de abstinenţă.
