notiunea de obligatie clasificarea obligatiilor Flashcards
definitia legala din actualul cod civil a obligatiei
Din interpretarea titlului art. 1164 C.civ. reiese ca s-a urmarit prezentarea notiunii de obligatie prin intermediul continutului acesteia, adica a drepturilor si obligatiilor subiectelor de drept. Definitia legala subliniaza specificul obligatiei de a fi o legatura de drept.
sensul notiunii de ob lato sensu
lato sensu => prin obligatie vom intelege raportul juridic obligational;
def raport juridic obligationa
vom defini raportul juridic obligational ca fiind acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a-i cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea de a recurge la forta de constrangere a statului in caz de neexecutare de bunavoie a obligatiei;
notiunea ob stricto sensu
stricto sensu => prin obligatie vom intelege datorie si desemneaza doar latura pasiva a obligatiei in sens larg
subiectul obligatiei
orice persoana fizica sau juridica; distingem intre subiectul activ, creditorul si subiectul pasiv, debitorul; calitatea de subiect poate sa apartina unei singure persoane care are calitatea de creditor sau debitor (obligatii pure si simple), insa calitatea de subiect poate sa apartina mai multor persoane fizice si/sau juridice (obligatiile complexe cu pluralitate de subiecte – pluralitate activa sau pluralitate pasiva)
Continut obligatie
te format din dreptul de creanta ce apartine creditorului (latura subiectiva) si datoria ce ii incumba debitorului (latura pasiva)
obiect obligatie
este reprezentat de conduita concreta sau prestatia la care este indreptatit creditorul si la care este obligat debitorul; obiectul raportului juridic obligational (prestatia) nu trebuie confundat cu obiectul actului juridic izvor al raportului juridic obligational (o operatiune juridica pe care partile actului urmaresc sa o incheie
onditiile de validitate ale obiectului obligatie
sa fie determinat/determinabil (in cazul in care prestatia consta in obligatia de a da un bun individual-determinat sau bunuri de gen, discutam despre cerinta legala a existentei bunului, aspect care este reglementat de C.civ. in art 1229-1234); sa fie licit, sub sanctiunea nulitatii absolute (numai bunurile care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale); nu trebuie sa existe in mod obligatoriu in momentul nasterii obligatiei (conditie negativa; aceasta conditie rezulta din interpretarea art. 1227 C.civ. in conformitate cu care, contractul este valabil chiar daca la momentul incheierii sale una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, cu exceptiile prevazute de lege; acest text legal nu face distinctie dupa cum imposibilitatea de executare ar fi materiala sau juridica, absoluta sau relativa, permanenta sau temporara; in doctrina se mentioneaza ca obligatia este nula numai atunci cand intervine o imposibilitate absoluta de executare)
Obligatia de a da
bligatia de a constitui sau de a transmite un drept real; ea este mentionata in art. 1483, 1487, 1488; nu are o consistenta materiala, ea se executa prin insasi manifestarea de vointa a partilor contractante, manifestare de vointa insotita, dupa caz, de o anumita forma ad validitatem, precum si de o anumita forma de publicitate (obligatia de a da poate rezulta in urma incheierii unui contract de vanzare a unui bun imobil; potrivit legislatiei aplicabile in materia cartilor funciare, obligatia se naste ca urmare a incheierii in forma autentica materiala a respectivului contract de vanzare-cumparare, iar inscrierea in CF are doar efect de opozabilitate; in viitor, cand se vor finaliza lucrarile de cadastru general, obligatia de a da se va naste din momentul inscrierii in CF)
Obligatia de a face
mplica, in sens material, a executa o anumita actiune (a preda un bun, a efectua o lucrare etc)
Obligatia de a nu face (obligatie negativa)
presupune o inactiune, debitorul trebuie sa se abtina de la ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat, debitorul trebuie sa se abtina de la o actiune; art. 1903 – obligatia de a nu face este o obligatie particulara care nu trebuie confundata cu obligatia generala negativa intalnita la drepturile reale
Interesul clasificarii: dupa obiect
Interesul clasificarii: regim juridic diferit din perspectiva executarii silite in natura (art. 1528, 1529), punerii in intarziere (art. 1523, alin. (2), lit. b) – de drept pentru obligatiile de a nu face), prescriptie (art. 2524), proba in cazul neexecutarii (difera dupa cum obligatiile sunt pozitive sau negative), daunele moratoria (art. 1536 – pentru obligatiile de a face
Obligatii de rezultat
rt. 1481 C.civ.; in cazul obligatiei de rezultat (determinata), debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis (ex: obligatia de a transporta bunuri sau persoane); neatingerea rezultatului urmarit inseamna neexecutarea obligatiei, iar din neexecutarea obligatiei se declanseaza prezumtia relativa de culpa a debitorului
Obligatii de mijloace
rt. 1481 C.civ.; in cazul obligatiei de mijloace (de prudenta, de diligenta), debitorul este tinut sa foloseasca mijloacele necesare/ specifice pentru atingerea rezultatului promis; debitorul nu garanteaza atingerea rezultatului promis; debitorul trebuie doar sa depuna toata diligenta necesara prin utilizarea mijloacelor specifice pentru atingerea rezultatului (ex: obligatia medicului de a vindeca pacientul)
Criteriile de diferentiere dintre obligatiile de mijloace si de rezultat
modul in care obligatia este stipulata in contract,
fiind vorba de interpretarea clauzelor contractuale referitoare la obligatia in discutie; concret, o obligatie de rezultat este exprimata prin formule de genul: “debitorul garanteaza…”, “debitorul trebuie sa…”, “debitorul va preda/efectua…”; cu privire la o obligatie de mijloace se folosesc urmatoarele formule: “debitorul va incerca sa predea bunul la data de…”, “debitorul nu garanteaza…”; partile, in baza principiului libertatii contractuale, pot imprima unei obligatii generale recunoscute ca fiind de rezultat caracterul unei obligatii de mijloace si invers
Criteriile de diferentiere dintre obligatiile de mijloace si de rezultat
existenta si natura contraprestatiei (si celelalte elemente ale contractului)
potrivit acestui criteriu, in cazul in care, pentru executarea obligatiei in discutie este prevazut un pret considerabil sau o alta contraprestatie considerabila, se poate concluziona ca respectiva obligatie este de rezultat
Criteriile de diferentiere dintre obligatiile de mijloace si de rezultat
gradul de risc pe care-l presupune atingerea rezultatului
cu cat gradul de risc este mai mare, cu atat obligatia poate fi considerata de mijloace
Criteriile de diferentiere dintre obligatiile de mijloace si de rezultat
influenta pe care cealalta parte sau alte subiecte de drept o au asupra executarii obligatiei
doar atat
interesul distinctiei intre ob de rezultat si de mijloace
dovedirea neexecutarii fiecarei obligatii in parte (art. 1547 C.civ.); in cazul obligatiilor de rezultat, neatingerea rezultatului constituie o neexecutare si activeaza prezumtia legala relativa de culpa a debitorului (insa neexecutarea obligatiei de rezultat depinde dupa cum obligatia de rezultat este pozitiva sau negativa); in cazul obligatiei de mijloace, pentru a se activa raspunderea contractuala a debitorului nu este suficient ca creditorul sa indice ca rezultatul nu a fost atins, ci el trebuie sa probeze (sa rastoarne sarcina probei) ca debitorul nu a depus diligenta necesara sau mijlocul specific pentru atingerea rezultatului promis
Obligatii in natura
au ca obiect orice conduita pozitiva sau negativa, cu exceptia obligatiilor de a da o suma de bani
Obligatiile monetare/pecuniar
presupun prestatia de a da o suma de bani, indiferent de izvorul acestei obligatii
interesul distinctiei dintre natura si pecuniare
Interesul disctinctiei: modul special al angajarii raspunderii contractuale a debitorului obligatiei pecuniare neexecutate si ajunse la scadenta (art. 1535 C.civ.); nedovedirea prejudiciului de catre creditor, curgerea de drept a dobanzilor
Clasificare in functie de sanctiuni:
obligatii civile perfecte (inzestrate cu sanctiune)
obligatii civile imperfecte (naturale)
Obligatiile civile perfecte
reprezinta majoritatea obligatiilor si pot fi aduse la indeplinire in mod silit in caz de neexecutare de bunavoie de catre debitor
Obligatii civile imperfecte
sunt susceptibile numai de executare voluntara; nu se pot executa silit (art. 1471 C.civ., art. 2506 C.civ. nu se poate cere restituirea unei obligatii prescrise, chiar daca la data executarii debitorul nu stia ca termenul prescriptiei era implinit)
clasificare obligatii naturale
obligatii naturale legale => sunt prevazute astfel de lege, art. 2264 “contractul de joc si prinsoare”
obligatii naturale avortate => sunt nascute din acte juridice nevalabile
obligatii naturale degenerate => sunt nascute din acte juridice valabile, dar care si-au pierdut eficacitatea ca urmare a prescriptiei extinctive
Clasificarea dupa criteriul opozabilitatii:
obligatii obisnuite
obligatii propter rem
obligatii scriptae in rem
Obligatii obisnuite
sunt opozabile numai partilor contractante
Obligatii propter rem
o opozabilitate mai larga, fiind accesorii unui drept real, vor fi opozabile tuturor titularilor dreptului real respectiv
Obligatii scriptae in rem
sunt strans legate de posesia unui bun, astfel incat sunt opozabile oricarui posesor al bunului respectiv, astfel incat acel posesor este tinut sa respecte obligatia respectiva, desi nu a participat la actul juridic izvor al obligatiei respective; trebuie indeplinite formalitatile de publicitate
interesul distinctiei dupa opozabilitate
nasterea de obligatii fata de subiecte neparticipante la incheierea actului juridic izvor al obligatiei respective
clasificare dupa izvor a ob
In functie de izvor se distinge intre obligatii extracontractuale, obligatii nascute din fapte juridice licite (inclusiv contracte desfiintate retroactiv) sau din fapte juridice ilicite si obligatii contractuale, nascute din acte juridice incheiate in mod valabil si obligatii necontractuale, cum ar fi obligatiile legale, judiciare
ntr-un raport juridic de natura contractuala intalnim 3 categorii de obligatii:
obligatia legala generala de buna-credinta in executarea contractelor
obligatiile contractuale stipulate de parti
obligatii prestabilite prin lege
obligatia legala generala de buna-credinta in executarea contractelor
(art. 1170 C.civ.) – in caz de neexecutare, majoritatea doctrinarilor considera ca nu suntem in prezenta unui caz de neexecutare a contractului, consecinta fiind neaplicarea remediilor contractuale in caz de neexecutare a obligatiei: executarea silita in natura, raspunderea contractuala si rezolutiunea sau rezilierea contractului respectiv; se angajeaza raspunderea delictuala; daca creditorul nu executa cu buna-credinta contractul, acest lucru se sanctioneaza de regula prin intermediul abuzului de drept, deoarece neexecutarea cu buna-credinta se manifesta prin exercitarea contrar bunei-credinte a unor prerogative contractuale pe care le ale creditorul (pactul comisoriu, denuntarea, clauza penala)
obligatiile contractuale stipulate de parti
pentru stingerea valabila a obligatiilor contractuale, legea prevede criteriul diligentei bunului proprietar (art. 1480 C.civ.)
obligatii prestabilite prin lege
acestea fiind obligatii particulare stabilite prin lege sau deduse din echitate, fiind stipulate fie prin norme imperative, fie prin norme supletive (art. 1272, 1531 C.civ.)
