contractul ca izvor de obligatii Flashcards
Efectele contractelor
Potrivit conceptiei traditionaliste, efectele contractului constau in nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi si obligatii civile.
Efectele contractului nu se confunda cu efectele obligatiilor,
Efectele contractului nu se confunda cu efectele obligatiilor, acestea constau in dreptul creditorului de a urmari si de a obtine de la debitor executarea intocmai a obligatiei, precum si dreptul de a obtine despagubiri sau alte remedii contractuale in caz de neexecutare.
Efectele contractelor se clasifica in:
efecte generale: obligativitate, relativitate, opozabilitate
efecte speciale ale contractelor sinalagmatice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea, riscul contractului
Principiul fortei obligatorii/Obligativitatea
Contractul are putere de lege intre partile care l-au incheiat!
ce cond trebuie indeplinita pr principiul fortei obligatorii
Art. 1270 reia formularea din art. 969 de pe vechiul Cod civil, si pune semnul egalitatii intre forta contractului si forta legii, insa, pentru a se produce efectul obligatoriu al contractului trebuie indeplinita cerinta incheierii valabile a contractului.
Fundamentul contractului
Fundamentul contractului si al teoriei generale a contractului se regaseste, in opinia majoritatii doctrinei, in autonomia de vointa, impreuna cu imperativul moral al respectarii cuvantului dat, si, ca noi teze, utilitatea si justitia contractuala, solidaritatea, considerente de ordin economic-social, si acestea tind sa fundamenteze si teoria contractului, si principiul obligativitatii contractului. Aceste noi teze au aparut din necesitatea de a stabili domeniul de aplicare, intinderea principiului fortei obligatorii, ele reprezentand totodata si o atenuare a caracterului absolut, intangibil al obligativitatii contractului.
Alin. (2) al art. 1270 mentioneaza, in prima teza regula simetriei in materia contractului,
Alin. (2) al art. 1270 mentioneaza, in prima teza regula simetriei in materia contractului, in sensul ca un contract se modifica, respectiv se stinge prin acelasi mod prin care s-a format, adica prin acordul partilor, principiul irevocabilitatii fiind o consecinta a principiului fortei obligatorii, desi unii autori il considera principiu separat. Cea de-a doua teza a articolului introduce ideea de exceptie de la principiul fortei obligatorii (cauzele autorizate de lege), fiind astfel o exceptie de la obligativitate, anume situatiile in care un contract produce alte efecte decat cele prevazute si mentionate expres de catre parti.
Exceptii de la principiul fortei obligatorii:
Incetarea unor contracte inainte de termenul fixat, prin moartea unei parti sau din cauza disparitiei obiectului material al contractului
Prelungirea efectelor unor contracte de inchiriere, in temeiul legii, in scopul de a proteja chiriasii
Suspendarea sau incetarea efectelor unui contract dintr-un caz de forta majora
Denuntarea unilaterala in cazul contractelor incheiate pe durata nedeterminata (art. 1277); denuntarea unilaterala poate fi conventionala in cazul contractelor incheiate pe durata determinata
Impreviziunea (art. 1271)
, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, prin Decizia nr. 623/2016, conditionând constitutionalitatea Legii nr. 77/2016
Curtea Constitutionala s-a pronuntat, prin Decizia nr. 623/2016, conditionând constitutionalitatea Legii nr. 77/2016 de indeplinirea cerintelor impreviziunii conform vechiului Cod civil. In opinia Curtii, Legea nr. 77/2016 constituie un efect special al impreviziunii, considerand ca, pe vechea reglementare, impreviziunea era reglementata in mod indirect, in cadrul art. 970, fiind o exceptie aparenta de la principiul autonomiei de vointa. Prin comparatie, pe noul Cod civil, impreviziunea este o exceptie veritabila de la principiul fortei obligatorii a contractului.
Impreviziunea:
Impreviziunea are ca fundament alin. (2) art. 1271, precizat in mod indirect, prin reducerea la un rationament ad absurdum, legiuitorul aratand consecinta de neacceptat pe care ar putea sa o aiba pentru debitor executarea obligatiilor excesiv de oneroase, fiind „vadit injust” pentru el. Vadita injustete, in corelatie cu echitatea, este fundamentul logico-juridic pentru impreviziune. Impreviziunea este reglementata in art. 1271, alin. (2) și (3) pentru cazurile in care executarea obligatiei este excesiv de oneroasa, in alin. (1) se reitereaza principiul fortei obligatorii pentru situatia in care obligatia este mai oneroasa. Trebuie stabilit de la caz la caz daca executarea este doar mai oneroasa sau a devenit excesiv de oneroasa.
Conditiile impreviziunii:
Onerozitate excesiva
Imprevizibilitatea sau schimbarea exceptionala a imprejurarilor imprevizibile
Posterioritatea, schimbarea situatiei intervine dupa incheierea contractului
Neasumarea riscului care a intervenit sau considerarea, in mod rezonabil, a neasumarii riscului
Obligatia de negociere a contractului intr-un termen rezonabil de la data intervenirii situatiei imprevizibile si cu buna-credinta, care incumba partii afectate de impreviziune
Onerozitate excesiva
A intervenit o executare excesiv de oneroasa, care are caracter bilateral. Astfel, ea reprezinta, prin raportare la obligatia debitorului, o crestere substantiala a costurilor in executare, insa, prin raportare la prestatia pe care trebuia s-o primeasca creditorul, reprezinta scaderea considerabila a valorii prestatiei, cu consecinta pierderii interesului in mentinerea contractului ca atare. Legiuitorul nu ofera un criteriu de masurare a onerozitatii excesive, singurul indiciu fiind „vadita injustete” in obligarea debitorului la executarea unor obligatii devenite excesiv de oneroase. Instantele vor trebui sa aplice, in diferite domenii, grupuri de contracte, anumite criterii, procente care vor indica onerozitatea excesiva.
Astfel, alte modalitati, criterii de determinare a onerozitatii excesive, sunt:
ruina debitorului => obligatia devine excesiv de oneroasa daca l-ar ruina pe debitor in executarea ei; acest criteriu nu s-a bucurat de recunoastere printre teoreticieni si practicieni, fiind considerat un criteriu subiectiv si oarecum excesiv; acest criteriu este insa preferat de Curtea Constitutionala, care, in aplicarea impreviziunii, face diferenta, pe de o parte, intre debitorii care nu vor sa plateasca ratele, dezvoltatori imobiliari persoane fizice, care sunt de rea-credinta care nu beneficiaza de impreviziune, si, pe de alta parte, debitorii care nu pot sa execute obligatia, ruinandu-se daca ar executa, fata de care trebuie aplicata impreviziunea, daca se indeplinesc conditiile
un procent de 50% de crestere a costurilor executarii obligatiilor sau de scadere a prestatiei care trebuie obtinuta; procentul este mentionat in comentariul oficial al proiectului european de drept al contractelor; in dreptul francez s-a propus si un procent de 30%; acestea se vor aplica, probabil, de catre instanta, spre exemplu 30% la un contract de credit si 50% la un contract de antrepriza
Imprevizibilitatea sau schimbarea exceptionala a imprejurarilor imprevizibile
Legiuitorul nu precizeaza natura schimbarii imprejurarilor. Astfel, orice situatie, indiferent de natura sa, poate fi retinuta ca o cauza a schimbarii imprejurarilor. Retinute ca exemple din practica sunt razboiul, greva, o schimbare legislativa, cutremurul. Aici conteaza natura efectului produs de respectiva situatie, nu situatia in sine.
Situatia exceptionala este
Situatia exceptionala este o situatie obiectiva, general valabila, nu o situatie relativa sau concreta la debitorul in cauza, cum boala sau somajul acestuia. In determinarea caracterului imprevizibil al schimbarii situatiilor, legiuitorul a fixat criteriul rezonabilitatii, spunand ca situatia este imprevizibila, in mod rezonabil, la data incheierii contractului.
Posterioritatea, schimbarea situatiei intervine dupa incheierea contractului
Sub acest aspect impreviziunea se deosebeste de leziune, care este o situatie preexistenta contractului, cea dintai fiind numita si o leziune a posteriori. Tot sub aspect temporal, este important ca partea afectata de impreviziune sa invoce impreviziunea si sa o notifice celeilalte parti la un moment anterior scadentei obligatiei. Ulterior scadentei obligatiei, daca nu intervine vreo cauza justificata de neexecutare a obligatiilor, se activeaza prezumtia relativa a culpei debitorului si se antreneaza raspunderea lui contractuala. Impreviziunea nu este o cauza justificata de neexecutare a obligatiilor, aceasta sunt reglementate în art. 1555 – 1557, asadar ea trebuie sa fie invocata pana la scadenta.
Neasumarea riscului care a intervenit sau considerarea, in mod rezonabil, a neasumarii riscului
Riscul intr-o situatie de impreviziune sa nu se incadreze in materia riscurilor care sunt asumate expres de debitor sau in materia riscurilor care sunt considerate in mod rezonabil a fi asumate de catre acesta.
Obligatia de negociere a contractului intr-un termen rezonabil de la data intervenirii situatiei imprevizibile si cu buna-credinta, care incumba partii afectate de impreviziune
Partea afectata, chiar daca ar fi interesata, nu poate propune desfiintarea contractului celeilalte parti, deoarece la desfiintare se poate ajunge numai prin interventia instantei de judecata. Pentru a se adresa instantei, trebuie indpelinite conditiile de fond de la punctele 1 – 4, precum si conditia formala a respectarii obligatiei de negociere, in cazul unui esec in negocieri.
Efectele impreviziunii, pronuntate de instanta:
adaptarea contractului, care se aplica cu precadere, pentru a salva raportul juridic dedus judecatii
incetarea contractului
Art. 1271 nu este o norma de ordine publica, contine norme supletive
Art. 1271 nu este o norma de ordine publica, contine norme supletive, partile putand deroga, fie agravand situatia debitorului, care isi asuma riscul de a executa chiar si in caz de onerozitate excesiva, fie pot conveni clauze de renegociere a pretului contractului, caz in care nu se mai aplica impreviziunea, ci se aplica principiul libertatii contractuale.
Principiul relativitatii contractelor
Contractul produce efecte doar intre parti!
Parti:
principiul rel contractelor
Subiectele care au incheiat contractul, direct sau prin reprezentant
Nu numai subiectele care au incheiat contractul, ci si subiectele care au intervenit ulterior in contract, dandu-si acordul la producerea efectelor juridice ale respectivului contract si fata de ele
ce sunt avanzi-cauza
Avanzii-cauza reprezinta o notiune intermediara intre parti si terti, fiind o categorie de subiecte de drept controversata in doctrina, termenul provenind de la latinescul habentes causam. Aceatia dobandesc drepturi si obligatii dintr-un contract la incheierea caruia nu au participat.
Traditional, erau considerati avanzi-cauza succesorii universali sau cu titlu universal, succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari
Succesorii universali si cu titlu universal
Acestia pot fi mostenitori legali, ori legatari, pot aparea si in urma reorganizarii persoanei juridice, intre ei nu exista o diferenta calitatitiva, ci doar cantitativa.
Dobandesc drepturi si obligatii fie integral, fie partial, proportional cu participarea lor la transmisiunea patrimoniala.
Primesc toate drepturile si obligatiile autorilor lor, cu exceptia celor intuitu personae si a celor pe care partile au convenit sa nu le transmita.
In momentul nasterii contractului ei sunt terti, dupa moartea autorului lor, ei devin parti la contract.
Succesorii cu titlu particular
Sunt acele persoane care dobandesc, de regula, drepturi si obligatii cu titlu de exceptie, privite in mod de sine statator si nu ca parte a unui patrimoniu. Aceste drepturi si obligatii sunt izvorate dintr-un contract anterior la care acestia nu au participat (dobanditorul unui bun imobil ce formeaza obiectul unui contract de locatiune, art. 1811, sau al unui bun imobil in legatura cu care s-a incheiat o servitute conventionala).
succesori cu titlu particular de ce este avand cauza
Succesorul cu titlu particular este avand-cauza pentru ca pot dobandi drepturi (servitute) sau obligatii (locațiune), din contracte la care el nu a fost parte. Transmiterea catre succesorii cu titlu particular a drepturilor si a obligatiilor este conditionata de un dublu aspect: in primul rand de existenta unei stranse legaturi intre drepturile si obligatiile transmise si contractul incheiat anterior de autor (sau bunul care face obiectul contractului). In lipsa unei legaturi, succesorul cu titlu particular este un tert fata de contractele incheiate anterior de autorul sau. In al doilea rand, transmiterea mai este conditionata de indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara si de anterioritatea contractului dintre autor si tert, consacrata prin data certa a inscrisului.
Creditorii chirografari
Creditorii chirografari sunt mentionati in art. 2324 si sunt creditori fara garantii, se bucura de un gaj general asupra patrimoniul debitorului, nu au un drept real.
Exceptii de la principiul relativitatii:
Exceptiile veritabile de la principiul relativitatii sunt acele situatii in care un tert dobandeste drepturi si obligatii in temeiul unui act juridic la care nu a fost parte, adica din manifestarea de vointa a altor persoane.
Exceptiile aparente de la relativitate sunt acele situatii in care tertii dobândesc drepturi sau obligatii dintr-un contract la care nu au participat, dar care, in mod concret, presupune manifestarea de vointa a tertului in sensul acceptarii dreptului si a obligatiei sau presupun ca drepturile si obligatiile sunt dobandite prin efectul legii, prin prevedere expresa a legii.
Promisiunea faptei altuia
Reglementata in art. 1283, este un mecanism prin care debitorul promite propria fapta a sa, adica de a-l convinge pe un tert sa contracteze cu creditorul sau si nu promite fapta tertului, tert care va contracta doar daca isi exprima consimtamantul sau de a se angaja, printr-un contract cu beneficiarul promisiunii. Aceasta poate exista sub forma unei conventii principale sau accesorii, pe langa un contract principal. Debitorul promisiunii, promitentul, are o obligatie pozitiva, de rezultat, de a face si care, in caz de neexecutare va naste dreptul beneficiarului de a i se repara prejudiciul. De asemenea, promitentul isi poate asuma si calitatea de fideiusor, caz in care garanteaza executarea contractului incheiat de tert si creditorul sau. Promisiunea faptei altuia reprezinta doar o exceptie aparenta de la relativitate.
Stipulatia pentru altul
Reglementata in art. 1284, conform caruia oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert. Stipulatia pentru altul reprezinta conventia prin care o parte, denumita stipulant, prevede, sau stipuleaza, ca partea cealalta, promitent, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unui tert beneficiar, persoana care nu a participat la incheierea conventiei. Sub aspectul denumirii, este de evitat sintagma contract in folosul unei terte persoane, deoarece, ca mod de interpretare conventionala, de cele mai multe ori, stipulatia pentru altul apare sub forma unei clauze mentionate sau stipulate intr-un contract intre stipulant si promitent sau un act aditional si nu reprezinta un contract de sine statator.
Interesul stipulatiei pentru altul este,
Interesul stipulatiei pentru altul este, spre exemplu, de a plati o datorie a stipulantului catre tertul beneficiar, prin intermediul promitentului, efectuandu-se o dubla plata. Ca aplicatie practica avem art. 30 din Legea asigurarilor si art. 2199, texte potrivit carora, in materia asigurarilor plata indemnizatiei se poate face direct catre beneficiarul asigurarii, care este tert fata de contractul de asigurare.
Conditiile stipulatiei pentru altul:
conditii generale ale contractelor
conditii speciale:
Partile trebuie sa exprime in mod neindoielnic vointa de a stipula in beneficiul unui tert
Tertul beneficiar trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil, potrivit unor criterii mentionate in stipulatie, in ambele situatii, tertul trebuie sa existe la momentul in care promitentul executa obligatia
Daca tertul refuza stipulatia se considera ca dreptul sau nu a existat niciodata
Din interpretarea art. 1286 rezulta ca
Din interpretarea art. 1286 rezulta ca acceptarea de catre beneficiar a stipulatiei nu reprezinta o conditie de existenta a acesteia, ci o conditie de efectivitate, prin acceptare stipulatia se consolideaza. Insa, neacceptarea stipulatiei de catre tert determina caducitatea stipulatiei, care nu va produce niciun efect, considerandu-se ca dreptul sau nu a existat niciodata. E o exceptie aparenta pentru ca este nevoie de consimtamantul tertului ca sa fie eficace sipulatia.
Efectele stipulatiei pentru altul:
Raporturi intre stipulant si promitent
Doar stipulantul si promitentul sunt parti la stipulatie, cu consecinta ca ei pot sa ceara constatarea nulitatii sau rezolutiunea contractului in care este prevazuta stipulatia. Pe de alta parte, daca promitentul nu executa stipulatia fata de tertul beneficiar, stipulantul poate sa ceara executarea silita in favoarea tertului sau revocarea stipulatiei cu daune-interese.
Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care ajunge la promitent!
Efectele stipulatiei pentru altul:
Raporturi intre promitent si tertul beneficiar
Prin stipulatie se da nastere la un raport obligational intre promitent si tert, in care promitentul este debitor si tertul beneficiar este creditor. Prin efectul stipulatiei, tertul beneficiar dobandeste dreptul de a cere executarea stipulatiei in favoarea sa fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie, beneficiind de toate mijloacele juridice pe care le are la indemana orice creditor. Tertul beneficiar, nefiind parte la contract, nu poate cere rezolutiunea acestuia.
Efectele stipulatiei pentru altul:
Raporturi intre stipulant si tertul beneficiar
Ca urmare a stipulatiei nu se nasc raporturi juridice directe intre stipulant si beneficiar, insa, in functie de imprejurari pot preexista, intre ei, diverse raporturi nascute din contracte anterioare stipulatiei. Spre exemplu, stipulantul este un debitor al tertului beneficiar, deci executarea stipulatiei reprezinta o plata care va stinge obligatia stipulantului debitor catre tertul beneficiar creditor. In lipsa unor raporturi juridice preexistente intre stipulant si tert, stipulatia are natura juridica a unei donatii indirecte.
Revocarea stipulatiei se face de catre stipulant, reglementata in art. 1287, poate avea doua cazuri:
revocare unilaterala => este efectuata de catre stipulant fara a fi necesar acordul promitentului
revocare bilaterala => presupune si consimtamantul promitentului, daca promitentul are si el un interes in executarea stipulatiei fata de tert; explicatia revocarii bilaterale se afla in raporturi juridice preexistente intre promitent si tertul beneficiar
In continuare, art. 1288 reglementeaza mijloacele de aparare ale promitentului.
Promitentul poate opune beneficiarului numai apararile intemeiate pe contractul care cuprinde stipulatia. In functie de imprejurari, promitentul consimte la stipulatie in temeiul unor raporturi juridice preexistente pe care le are cu tertul beneficiar. In acest caz, solutia legislativa este in sensul ca promitentul nu poate opune apararile intemeiate pe contractele incheiate anterior intre el si tertul beneficiar. Promitentul poate insa sa opuna exceptia de neexecutare, daca stipulantul nu si-a executat propria obligatie fata de promitent, sau poate sa invoce exceptia de nulitate a contractului dintre stipulant si promitent.
Principiul opozabilitatii fata de terti
Actul juridic, odata incheiat, desi produce efectele sale specifice fata de parti nu este lipsit de valoare juridica, sociala fata de terti. Fata de acestia, contractul reprezinta o realitate juridica care trebuie respectata, avand natura unui fapt juridic pentru terti, cu doua consecinte importante:
