Citarea si comunicarea actelor de procedura Flashcards
Principii cu privire la citarea partilor
Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară
excepțiilor prevăzute de lege <=> partile NU sunt obligate sa se prezinte DAR e obligatoriu ca toate sa fie legal citate (in PC, regula e citarea partilor)
Instanța verifică, din oficiu, dacă părțile au fost legal citate. Dacă una dintre părți nu a fost legal citată, judecătorul trebuie să amâne cauza și să facă procedura de citare cu acea parte.
Pot fi situații în care instanța poate judeca pricina și fără citarea părților, atunci când legea o prevede expres (e.g. conflictul de competență, sechestrul asigurător, opțional la ordonanța președințială).
Termenul in cunostinta
Interpretând art. 153 singur, ar rezulta că părțile trebuie să fie citate pentru fiecare termen.
Totuși, art. 229 reglementează instituția termenului în cunoștință, care instituie o prezumție
de cunoaștere a termenului următor pentru cei care, în mod de netăgăduit, au cunoscut un termen de judecata. Asta înseamnă că de multe ori o parte poate fi citată o singură dată în cursul
procesului.
Partea nu va mai fi citată în fața instanței respective în următoarele situații:
1. Cel care a depus personal sau prin mandatar cererea și a primit termen la data depunerii cererii.
2. Partea care este prezentă la un termen de judecată (personal sau prin reprezentant) este considerată ca având în cunoștință toate termenele ulterioare.
3. Partea căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convențional sau printr-un funcționar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenței, i s-a înmânat citația
Luarea termenului în cunoștință NU se aplică și partea trebuie să fie citată atunci când:
1. Se reia judecata după suspendare
2. Când instanța rămâne în pronunțare, dar repune ulterior cauza pe rol
3. Când partea este chemată la interogatoriu, mai puțin în cazul în care a fost prezentă la încuviințarea interogatoriului sau la stabilirea termenului pentru acesta
Se explică prin faptul că absența nejustificată de la interogatoriu conduce la o prezumție simplă a recunoașterii celor întrebate de partea adversă.
4. Când, din motive temeinice, instanța a dispus ca partea să fie citată la fiecare termen
5. Când procesul se reia la instanța de apel sau recurs după casarea cu reținere
6. În cazul militarilor în termen sau deținuților
Termenul acordat de instanță poate fi preschimbat pentru motive temeinice, fie la cererea unei
părți, fie din oficiu (e.g. când judecătorii protestează). Preschimbarea este decisă de completul
care soluționează cauza, în camera de consiliu, fără citarea părților. Dacă se preschimbă
termenul, părțile vor fi citate.
Citatia - Notiune si forma
= actul de procedura prin care se realizeaza citarea partilor si a altor part la PC
-se emite in forma scrisa si trebuie sa cuprinda mentiunile expres prevaz de lege
-compusa din doua parti:
1. citatia propriu-zisa
2. dovada de inmanare (P-V al citatiei)
Cuprinsul citatiei
Art. 157 cuprinde elementele obligatorii ale citației. Faptul că alin. (3) face referire la sancțiunea
nulității numai pentru unele dintre acestea trebuie interpretat în sensul că în cazul lor,
nulitatea este expresă și nu mai trebuie dovedită vătămarea. Prezumția vătămării este una relativă, în sensul că partea adversă o poate răsturna
Pe lângă dispozițiile de la art. 157 alin. (1), citația mai poate cuprinde și alte mențiuni:
chemarea părții la interogatoriu, menționarea termenului pentru întâmpinare, punerea în
vedere de a prezenta excepțiile relative și probele până la primul termen de judecată atunci
când întâmpinarea nu este obligatorie, mențiunea că au fost predate și anumite înscrisuri (CCJ)
etc.
Dacă lipsesc aceste mențiuni, sancțiunea va fi neluarea în seamă a obligațiilor decurgând din
acele mențiuni, e.g. dacă se comunică citația și nu se menționează că au fost înmânate și actele,
actele se consideră că nu au fost comunicate sau dacă nu se menționează că partea trebuie să
fie prezentă la interogatoriu, nu se poate aplica prezumția recunoașterii implicite.
Comunicarea citațiilor și a actelor de procedură în sistemul nostru se face din oficiu, prin
intermediul agenților procedurali ai instanței sau prin alți salariați ai instanței sau prin
agenți/salariați ai altor instanțe din circumscripția locului în care se comunică actele.
Atunci când citarea nu poate fi făcută prin angajați ai instanței, se poate face prin poștă cu
scrisoare recomandată și confirmare de primire. În cazul acesta, agentul procedural este chiar
angajatul poștei. În realitate, poșta este regula și deplasarea agentului este excepția.
Art. 154 menționează posibilitatea comunicării prin telefax, poștă electronică sau alte mijloace
care asigură transmiterea textului actului și confirmă primirea acestuia dacă partea a indicat
instanței datele corespunzătoare în acest scop. Cu alte cuvinte, citarea prin mijloace moderne
rămâne încă o chestiune ce ține de voința părților.
În cazul mijloacelor moderne, codul nu prevedea inițial un mod de a dovedi primirea
comunicării, astfel că doctrina a considerat că destinatarul trebuie să completeze un formular
în acest sens și să îl trimită instanței, așa cum se întâmplă și în alte țări. Totuși, s-a ajuns ca
părțile de rea-credință care nu voiau să fie citate pur și simplu să nu trimită formularul. Astfel,
textul actual prevede că actele de procedură se consideră comunicate din momentul în care au
primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de
acesta.
Este posibil ca, la cererea părții interesate și pe cheltuiala ei, comunicarea să se facă prin
executori judecătorești. În aceste cazuri, partea încheie un contract cu executorul judecătoresc
care se ocupă exclusiv cu comunicarea actelor. Din text nu ar rezulta că este vorba de citare, ci
de comunicările actelor.
De asemenea, art. 169 permite ca, după sesizarea instanței, dacă părțile au avocat sau consilier
juridic, cererile, întâmpinările și alte acte să fie comunicate direct între părți. În acest caz, se
depune un exemplar părții pe care aceasta semnează de primire, depunându-se apoi la
instanță. Desigur, părțile pot utiliza între ele și mijloacele moderne.
Locul citarii
La sediu – pentru stat (prin MFP sau alte organe), pentru u.a.t.-uri sau alte persoane juridice de drept public sau privat (sau la dezmembrământul p.j. de drept privat când e cazul)
La sediul sau domiciliul reprezentantului desemnat – pentru asociații, societăți și alte
entități fără personalitate juridică
La domiciliul/sediul celui supus procedurii de insolvență sau a creditorilor acestora
*În legea insolvenței se prevede că citarea debitorului se va face la domiciliul acestuia, dar
și la sediul administratorului judiciar sau lichidatorului
*După deschiderea procedurii, cele mai multe comunicări și citări se fac prin intermediul
buletinului procedurii de insolvență.
La domiciliu - în cazul persoanelor fizice; dacă nu locuiesc la domiciliu, la reședința cunoscută; dacă nu se cunoaște niciuna, la locul unde își desfășoară în mod permanent
activitatea (strict în subsidiar)
La domiciliul/sediul reprezentanților sau ocrotitorilor legali sau a curatorului - în cazul incapabililor sau celor cu capacitate restrânsă
La domiciliul sau reședința cunoscută, prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat
și confirmare de primire - pentru persoanele aflate în străinătate fără a avea o funcție
oficială. Dacă nu au domiciliul sau reședința cunoscute, citarea se face prin publicitate.
De asemenea, în ipoteza în care cei care domiciliază în străinătate au un mandatar
cunoscut în țară, citarea se face direct la acesta.
Pentru părțile din străinătate, în citația trimisă în străinătate li se va pune în vedere să își
aleagă un domiciliu în România prin care se vor face comunicările. Dacă partea nu își
alege un domiciliu în România, actele vor fi comunicate prin scrisoare recomandată,
recipisa de predare la Poșta Română ținând cont de dovadă. Cu alte cuvinte, nu se mai
așteaptă dovada primirii.
Și altele, prevăzute în art. 155.
Prevederile art. 155 CPC par a fi, în cea mai mare parte a cazurilor, de ordine privată. În toate
cazurile, partea poate să aleagă un alt loc în care să i se comunice actele, caz în care partea
trebuie să indice și persoana care primește actele la acea adresă. Dacă nu se indică persoana,
indicarea alegerii de domiciliu nu este corectă, neluându-se în considerare, partea fiind citată
în continuare conform art. 155.
De asemenea, partea poate alege ca actele de procedură să îi fie comunicate la o căsuță poștală.
În legătură cu alegerea locului citării, apar două probleme. Cea dintâi este dacă partea își alege
locul comunicării chiar la avocat. În acest caz, este necesară coroborarea art. 158 cu art. 162
care arată că dacă actul urmează să fie înmânat unui avocat/notar public/executor
judecătoresc, se poate face înmânarea și funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea
corespondenței, care va semna dovada. În lipsa unei persoane însărcinate cu primirea
corespondenței, înmânarea citației sau actului se va face administratorului clădirii sau, în
lipsă, paznicului, care va semna procesul verbal, menționând și calitatea pe care o are. Prin
coroborare, se naște legitima întrebare dacă partea ar trebui, atunci când își alege locul citării
la avocat, să indice persoana respectivă însărcinată cu primirea corespondenței. TB: Partea nu
este obligată să identifice această persoană, scopul art. 162 fiind tocmai ca atunci când este
vorba de avocați/notari/executori, citația să se lase persoanei care își va asuma
responsabilitatea de a primi corespondența.
A doua problemă se naște când încetează reprezentarea și domiciliul ales este cel al
reprezentantului. În acest caz, art. 172 prevede că partea este obligată să înștiințeze instanța și
partea adversă. Dacă partea nu schimbă locul citării, instanța o va cita în continuare la sediul
vechi. În acest caz, citațiile făcute la o adresă pe care partea nu o mai folosește vor fi considerate
valabile.
Citarea prin publicitate
Dacă nu este cunoscut domiciliul părții (de regulă a pârâtului, pentru că lipsa indicării domiciliului în CCJ face ca cererea să fie nulă), instanța îl va obliga pe reclamant să facă diligențe în vederea aflării domiciliului (adresă la evidența populației). Chiar și așa, e posibil ca la evidența populației să nu fie un domiciliu cunoscut sau ca partea să nu mai locuiască acolo, clădirea să nu mai existe etc., caz în care se apelează la citarea prin publicitate.
Citarea prin publicitate constă în afișarea citației „la ușa instanței”, pe portalul instanței competente, precum și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat. Atunci când instanța
apreciază ca fiind necesar, se dispune publicarea în MO sau într-un ziar central de largă răspândire.
Spre deosebire de citarea obișnuită, termenul este de 15 zile, în sensul că procedura va fi considerată a fi îndeplinită după trecerea a 15 zile de la publicarea citației.
Prin noul cod, s-a stabilit, pentru a se consolida garanțiile unei minime apărări pentru partea
citată astfel, că părții i se numește un curator dintre avocații baroului din raza teritorială a instanței, care va face o apărare minimă în favoarea părții. Această prevedere a fost introdusă
tocmai pentru că s-a constatat că citarea prin publicitate rareori asigură luarea la cunoștință a părții despre proces. Desigur, avocatul va face niște apărări mai mult în drept (e.g. invocarea prescripției, combaterea probelor părții adverse), probele de regulă fiind furnizate de părți.
În practică, s-a născut o dispută cu privire la aplicabilitatea citării prin publicitate la persoanele
juridice. O mare parte din instanțe apreciază că ar fi aplicabile numai persoanelor fizice
întrucât art. 167 se referă doar la domiciliu, nu și la sediu, iar necunoașterea sediului persoanei
juridice este puțin probabilă având în vedere declararea acestuia la registrele publice. TB: Nu
este de acord întrucât art. 167 este o preluare, în mare măsură, a unor dispoziții anterioare, or
vechiul cod, care s-a aplicat peste 100 de ani, vorbea doar de domiciliul pârâtului, iar sub
imperiul acestuia, instanțele au aplicat modalitatea de citare și persoanelor juridice. De
asemenea, e adevărat că persoana juridică trebuie să aibă un domiciliu declarat, însă se poate
întâmpla ca nu acela să fie locul la care să funcționeze.
În ipoteza în care se dovedește că reclamantul cunoștea domiciliul părții și cu rea-credință a solicitat citarea prin publicitate, sancțiunea este aceea că, în cazul în care se prezintă partea și
dovedește aceste aspecte, se vor anula toate actele efectuate sub imperiul citării prin publicitate și reclamantul poate fi amendat.
Termenul pentru înmânarea citației
Art. 159 prevede ca citația să fie înmânată cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
În cazurile urgente sau atunci când legea o prevede, judecătorul poate reduce termenul de 5 zile. Jurisprudența și doctrina arată că termenul nu ar putea fi redus sub 24h. Nerespectarea termenului de citare este sancționat cu nulitatea expresă a actului de procedură.
!Reducerea la o zi presupune aplicarea regimului zilelor libere, astfel că se iau în calcul și ziua comunicării și ziua procesului, termenul fiind de fapt de 3 zile. Termenul de 24h înseamnă de
fapt 2 zile, începând să curgă de la miezul nopții (e.g. dacă se face comunicarea luni, termenul
se îndeplinește miercuri)
Neregularitățile privind citarea
Normele privind citarea sunt reguli de ordine privată. Prin urmare, numai partea nelegal citată poate să solicite anularea actelor săvârșite la termenul la care nu a fost legal citată.
Cu toate acestea, art. 160 prevede posibilitatea celorlalte părți să invoce nelegala citare a părții în ipoteza
în care aceasta lipsește. Cu alte cuvinte trebuie deosebit între două ipoteze:
1. Când partea este nelegal citată și nu se prezintă la termen, caz în care oricare dintre părți și instanța din oficiu pot invoca nelegala citare, având interesul de a nu se anula
actele îndeplinite. Dacă nimeni nu invocă nulitatea și se fac acte de procedură în lipsa părții nelegal citate, ulterior acestui moment numai partea poate să invoce nulitatea.
Astfel, părții nelegal citate poate să îi convină actul îndeplinit în absența sa (e.g. depoziția unui martor favorabilă poziției sale) și să aleagă să nu invoce nulitatea sa. Partea va putea invoca nelegala citare numai la primul termen cu procedură completă față de aceasta.
2. Când partea nelegal citată se prezintă la termen, procedura de citarea se va acoperi, dar partea are dreptul să i se acorde un termen cu titlu de amânare.
Procedura de înmânare a citației
Sunt patru situații posibile, conform art. 163:
1. Partea se află la locul citării și primește citația – partea semnează dovada de înmânare, care va fi transmisă de agentul procedural la dosar și va face dovada citării până la înscrierea în fals (agentul fiind funcționar public)
2. Partea se află la locul citării, primește citația, dar refuză să semneze de primire – agentul procedural întocmește un proces-verbal prin care arată că a înmânat citația și partea refuză să semneze, proces-verbal care face dovada înmânării citației
3. Partea este la locul citării, dar refuză să primească citația – agentul procedural depune citația
(împreună cu eventualele acte) la cutia poștală și întocmește un proces-verbal prin care arată că partea nu acceptă primirea citației.
Dacă partea nu are cutie poștală, se va afișa pe ușa locuinței o înștiințare cu privire la prevederile art. 163 alin. (3) lit. f, anume că după o zi, dar nu mai târziu de 7 zile (termen ce
poate fi redus până la 3 zile pentru cazuri urgente) de la momentul afișării, este în drept să se prezinte la sediul instanței pentru a i se comunica citația. Se ca menționa și că dacă
destinatarul nu se prezintă în termen, citația se consideră comunicată la îndeplinirea termenului.
*Dacă domiciliul/reședința nu se află în aceeași localitate cu sediul instanței, înștiințarea va cuprinde mențiunea că este în drept să se prezinte la sediul primăriei.
*Termenul de 7 zile se calculează altfel decât în dreptul comun, adică zi cu zi, luându-se în calcul și ziua în care se comunică actul.
4. Partea nu se află la domiciliu și nicio altă persoană nu se află
Dacă partea nu este găsită la domiciliu, agentul va putea înmâna citația și unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei persoane majore care locuiește cu destinatarul în
mod obișnuit.
Dacă destinatarul locuiește într-un hotel sau într-o clădire cu mai multe apartamente și nu este găsit, agentul va comunica citația administratorului, portarului sau celui care îl înlocuiește.
Totuși, se poate întâmpla ca nicio persoană să nu fie găsită sau să fie găsit doar un minor la domiciliu, caz în care se vor aplica regulile prevăzute pentru ipoteza în care cel care este
citat refuză să primească citația.
Unele hotărâri CEDO, printre care și Raisa Shipping c. României, au bulversat sistemul român
de citare. România a fost condamnată în această speță pentru că persoana juridică a fost citată la sediul menționat la ONRC, însă nu a fost găsită nicio persoană, iar citația s-a afișat la ușa
sediului respectiv. Curtea a considerat că este atipic ca pentru o persoană juridică să nu fie nimeni la sediu, astfel încât instanța ar fi trebuit să insiste și să refacă procedura de citare.
Cazul este, totuși, izolat, dar arată că CEDO pune accent pe locul în care cu adevărat domiciliază sau își are activitatea principală persoana.
Oricând, există posibilitatea înmânării actelor chiar în instanță, atunci când partea este prezentă și nu poate refuza. În aceste cazuri, partea are dreptul să solicite un termen pentru a
lua cunoștință de act.
Analizând art. 163, se trage concluzia că, în cele din urmă, comunicarea se poate face în orice loc, dacă partea semnează dovada de înmânare. De exemplu, dacă partea vine la instanță
pentru studierea dosarului, poate să îi fie înmânat direct actul, atât timp cât semnează de
primire.
Procedura de citare și comunicare a actelor nu se poate face oricând. Conform art. 171, se poate
face numai în zilele lucrătoare, între orele 7 și 21, cu excepția cazurilor urgente încuviințate
președintelui de instanță.
Chiar dacă discuțiile sunt purtate mai mult în cheia citării părții, informațiile sunt valabile și
pentru terți sau alți participanți (martori, experți etc.).
