ACTELE DE PROCEDURA SI TERMENELE PROCEDURALE Flashcards
Actele de procedura - Notiune si clasificare
= orice act (operațiune juridică sau înscris) făcut pentru declanșarea
procesului civil sau în cursul și în cadrul procesului civil, care concretizează activitatea procesuală a tuturor participanților din proces.
Clasificare
1. După persoana/organul de la care emană:
-Actele părților
-Actele instanței-de procedura (se indepl o activ jurisdictionala) & -de administrare (activ adm/functionala)
-Actele organelor auxiliare justiției (e.g. executor silit)
-Acte ale altor participanți (e.g. depoziție de martor, raport de expertiză)
2. În funcție de conținut:
- Acte de procedura care conțin o manifestare de voință (e.g. CCJ, tranzacția)
- Acte care constată o operațiune procedurală (e.g. citația, procesul-verbal de sechestru)
3. În funcție de natura lor
- Acte judiciare = care se îndeplinesc în cursul procesului, in fața instanței
- Acte extrajudiciare = se indepl in cadrul procesual, dar nu in fata instantei de judecata, ci exclusiv in afara ei
4. În funcție de modul de efectuare
- Acte scrise
- Acte verbale – se consemneaza mereu într-un înscris, dar de data aceasta suntem in prezenta unui alt act de procedura
Conditiile generale pentru indeplinirea actelor de procedura
- Să îmbrace formă scrisă sau să fie consemnat în alt act de procedură incheiat în scris
Cond e necesara pt
-dov existentei actului
-pt verif respectarii cerintelor prevaz de lege
-a se putea realiza controlul judiciar. - Să relateze, chiar în conținutul său, faptul că la întocmirea lot au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
Proba legalității acestora se face NUMAI prin probe intrinseci actului, nu și prin probe extrinseci. - Să fie îndeplinit în limba română (art. 18 CPC)
Conditiile intrinseci ale cererilor adresate instantei
Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă:
- indicarea instanței căreia îi este adresată
-numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor(PF: numele din actele de stare civila, adresa la care pot fi efectiv gasite; PJ: denumirea si sediul din RC/alte registre, EfPJ: den si sediul din actul de constituire)
-numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul (daca partea face si o alegere de domiciliu/sediu procesual la domiciliul/resedinta repr, acest fapt trebuie indicat EXPRES)
-obiectul cererii si valoarea pretenției, dacă este cazul
-motivele cererii (circ de fapt si interesul)
-semnătura (se aplica OLOGRAF de titularul cererii/repr legal sau conv)
Daca nu poate fi semnata din MOTIVE OBIECTIVE, judec va stab identit prin unul din mijl prevaz de lege, ii va citi continutul cererii si ii va lua consimt cu priv la aceasta -> despre toate: mentiune in incheiere.
De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.
Conditiile extrinseci pentru indeplinirea cererilor adresate instantei
- Număr de exemplare: Cererile se depun în atâtea exemplare câte parti sunt plus unul pentru
instanță, pentru a se comunica fiecărei parti câte un exemplar.
Atenuari: - Dacă mai multe parti au un mandatar comun, pentru toate este suficient un exemplar;
- Dacă o parte are mai multe calitati in proces (parat si chemat în garantie), i se comunica un singur exemplar.
- Dacă cererea se transmite prin fax/mail, atunci grefierului care extrage mailul îi revine obligatia să multiplice cererea si să o comunice partilor, costurile multiplicarii fiind suportate de partea care a transmis prin fax/mail. - Înscrisurile care se atașează unei cereri făcute instantei (formă): Nu se depun, de regulă,
inscrisuri originale si nici in copie legalizată. La instanta se depun înscrisuri în copii certificate (partea
semnează pe inscris “conform cu originalul” = certificare). Dacă nu este adevărat acest lucru, poate
fi tras la raspundere pentru fals si uz de fals. Oricand pe parcursul procesului, instanta, din oficiu sau
la cererea partii adverse, poate solicita partii care a depus un inscris in formă certificată, să prezinte
înscrisul original (pe care este obligată să îl aibă la ea - dar dacă nu îl are se acordă un termen). Dacă
partea nu are originalul nici la termenul dat, atunci sanctiunea este NELUAREA IN SEAMA A INSCRISULUI DEPUS LA DOSAR => nu se declanșează proceduri penale.
Înscrisurile redactate într-o limbă străină se depun la dosar numai traduse de către un
traducător autorizat. Dacă nu există într-o anumită limba un traducător autorizat, aceasta poate fi
făcută si de specialiști, iar partea adversă poate contesta. - Cererea formulată prin reprezentant: Trebuie atasată cererii respective si imputernicirea
(pentru mandatarul avocat)/procura (mandatar neavocat), care se depune în original sau în copie
legalizată. Putem avea o procură autentificată de notarul public, o împuternicire avocatiala, o
delegația a consilierului juridic. În cazul persoanelor juridice, trebuie să se depună extrasul public din
care rezultă că este reprezentată de persoana respectivă. - Cererile făcute instantelor judecătoresti, de regulă, sunt supuse taxelor judiciare de timbru
(orice cerere se timbrează)
Cererea gresit denumita
O cerere de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire gresită.
Menţiune: Instanta, dacă observă că o interventie nu întrunește conditiile unei intervenții
principale si de fapt tinde către o interventie accesorie, trebuie să pună în discutia partilor acest lucru.
Totusi, NU poate face recalificarea dacă partea care a formulat-o (intervenientul) se opune. În caz
contrar, ar trece peste dreptul de dispozitie al acesteia care nu înțelege să formuleze o cerere accesorie.
Trebuie adăugată si vointa partii. După ce se pune in discuție, nu trebuie să se treacă peste vointa partii.
Nulitatea actelor de procedura - Notiune si clasificare
= sanctiune procedurala care intervine în cazul actului de procedură care
nu indeplineste conditiile de fond sau de formă prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l în
tot sau în parte de efectele sale firești.
Clasificare:
1. După natura interesului ocrotit:
- absolute = la intocm actului au fost incalcate NJ care ocrotesc un interes public ->inv orice stare a judecatii cauzei, de orice parte interesata, proc cand part la judecata sau inst din oficiu, partile NU pot renunta, in principiu, la dr de a invoca nul abs
- relative = interes privat -> inauntrul T prevaz de lege, doar de catre partea al carei interes e ocrotit de norma incalcata, partea POATE renunta, expres sau tacit, la dr de a inv nul rel
2. După cum sunt sau nu prevăzute de lege:
- exprese = anume prevaz de lege->vatamarea se prezuma
- virtuale = nu exista un text expres, dar rezulta din imprejurarea ca la ef. actului a fost nesocotita o disp legala ->trebuie dov existenta unei vatamari
3. După cum privesc condiții proprii actului sau condiții exterioare:
- nulități intrinseci - incalc cond privitoare la forma sau continut
- nulități extrinseci - cond externe
4. După cum actul are sau nu o existență independentă:
- proprii
- derivate
5. După întinderea efectelor:
- totale
- parțiale
6. După cum implică sau nu existența unei vătămări:
- condiționate (regula)
- necondiționate
Nulitatea conditionata
- Act de procedura in care să existe o încălcare a unei cerințe prevăzute de lege. !Cerinte intrinseci, de regula, dar si extrinseci, cand prevede legea.
- Prin incalcarea acelei cerințe trebuie să se fi produs partii o anumita vătămare (prejudiciu patr/forma mai larga).
Constatarea existentei vatamarii este lasata la aprecierea instantei. - Partea care invocă nulitatea trebuie să arate în ce constă vătămarea repsectivă.
- În cazul nulităților exprese, vătămarea se prezumă (partea adversă poate contraproba că vătămarea respectivă nu s-a produs).
- În cazul celor virtuale, vătămarea trebuie dovedită. - Vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin nulitatea actului respectiv. Judecătorul ar putea aprecia că există si alte metode de înlăturare a vatamarii (uneori indicate chiar de lege) fără a
se anula actul respectiv.
Nulitatea neconditionata
Nulitatea intervine fără a mai fi cercetată îndeplinirea condiției
vătămării în cazul încălcării dispozițiilor referitoare la:
-Capacitatea procesuală (efectuarea actului de către un minor
nereprezentat/reprezentat de o persoana cu care se află în conflict de interese)
-Reprezentarea procesuală – lipsa calității, lipsa puterilor, efectuarea de acte fără reprezentant
-Compunerea sau constituirea instanței
-Publicitatea ședinței – numai atunci când se prevede că ședința e publică și se face în secret
-Alte cerințe legale extrinseci actului (e.g. depunerea apelului altundeva decât la instanța care a pronunțat hotărârea, nerespectarea unui termen prohibitiv), dacă legea nu prevede altfel
! Este important să se arate numai care este motivul de nulitate si el să existe.
Invocarea nulitatii in cursul judecatii (prima instanta sau cale de atac)
Incalc formelor procedurale intrinseci/extrinseci se invoca pe CALEA EXCEPTIEI (de nul, competenta, incompatib abs)
Invocarea nulităților diferă după cum vorbim de nulități absolute sau relative. În cazul celor
dintâi, pot fi invocate de oricare dintre părți, de procuror ori chiar de instanță din oficiu.
Acestea se invocă în orice fază a procesului, dacă legea nu prevede altfel (necompetența
materială sau teritorială exclusivă poate fi invocată numai la primul termen la care părțile sunt
legal citate și pot pune concluzii).
Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea vătămată/ partea care suportă efectele nulității, cu condiția ca nulitatea să nu fi fost provocată de propria faptă. Pentru
neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, nulitatea poate fi invocată prin
întâmpinare sau la primul termen de judeccata atunci când întâmpinarea nu este obligatorie. Pentru
neregularitățile din cursul judecății, dacă neregularitatea s-a produs când partea este prezentă,
nulitatea poate fi invocată chiar la acel termen. Dacă partea nu era prezentă, va invoca nulitatea
cel mai târziu la termenul imediat următor. De exemplu, dacă partea nu este legal citată, dar
ajunge la proces, nelegalitatea privind citarea poate fi invocată numai la acel termen.
! Lipsa dovezii calității de reprezentant este un motiv de nulitate relativă, fiind de ordine privată, însă legea prevede un termen special, putându-se invoca pe tot parcursul judecății în
prima instanță.
Dacă se admite excepția nulității, se pronunță fie o hotărâre interlocutorie, care se atacă odată
cu fondul fie o hotărâre prin care instanța se dezînvestește. Dacă se respinge, se pronunță o
încheiere interlocutorie.
Invocarea nulitatii actelor ca motiv de exercitare a cailor de atac
NUL ABS:
-se poate invoca direct in apel, de regula
-in recurs, motivele de casare, chiar de ordine publica, nu pot fi primite decat daca ele nu au fost invocate pe calea apelului/in cursul judecarii apelului ori, desi au fost inv in T, au fost respinse/instanta a omis sa se pronunte asupra lor; exceptiile absolute pot fi ridicate in fata instantei de recurs numai daca, pt sol lor, nu e necesara administrarea altor dovezi in afara de inscrisuri noi
NUL REL:
-ca regula, NU se poate invoca direct in apel/recurs
-exceptie: cauza de nul s-a ivit la ultimul T de judecata, iar partea nu a fost prezenta, precum si cand e vb de nul rel care vizeaza hot insasi
Efectele nulitatii actelor de procedura
=consecintele juridice ale aplicarii sanct nul
Decl nul atrage DESFIINTAREA ACTULUI DE PROCEDURA, IN TOT/PARTE <=>lipsirea de efectele proprii pe care i le da legea.
1. Nul afecteaza atat operatiunea, cat si actul/actele. Lipsirea actului juridic de funcția sa procedurală firească. Afectează atât negotium cât si
intrumentum. Actul este considerat că nu a produs efecte niciodată. În unele cazuri, actul poate fi
refăcut în fața aceleiasi instante (procedura citarii). Sunt si situatii in care nulitatea provoacă un efect
ireversibil (nulitatea apelului - nu mai suntem in termen, chiar dacă am fi in termen există o regulă
conform căreia nu se poate exercita de două ori aceeasi cale de atac). Totusi, de regulă, actele de
procedură anulate se pot reface. Efectele nulitatii se produc cu privire la funcțiile firești ale actului.
Un act de procedură care cuprinde si alte manifestări care nu corespund funcțiilor sale firești, ramane
valabil in privinta acestora.
2. Nulitatea actului atrage si nulitatea actelor subsecvente dacă acestea nu au o existenta de
sine stătătoare.
3. Nulitatea nu operează de drept, ci trebuie constatată de către instanta, indiferent dacă este
absolută sau relativă. În procedura civilă nu există nulitati de drept. Chiar si cea mai gresită hotarare
sub aspectul procedurii, dacă nu este atacată ramane definitivă si este valabilă. Nu se poate sustine
ulterior ignorarea ei pe motiv că nu ai fost citat, dacă nu ai atacat-o.
Toate cauzele de nulitate actelor de procedură deja efectuate
trebuie invocate deodată sub sanctiunea decăderii partii din dreptul de a le invoca. Această regula este
atasată termenului în care trebuie invocate nulitățile. Cele de ordine publică se invocă, de principiu,
în tot cursul judecătii, dacă legea nu prevede altfel. Cele de ordine privată trebuie invocate la termenul
la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată urmator
la care partea este legal citată, înainte de a se pune concluzii pe fond.
Termenele procedurale - Notiune si clasificare
= stabilite de lege/instanta si repr intervale de timp în care fie trebuie făcut un act de procedură, fie este interzis să se indeplinească un act de procedură.
Clasificare
1. După modul de stabilire:
-Legale ->REGULA: fixe
-Judecătorești
-Convenționale ->trebuie incuviintate de inst
2. În funcție de caracterul lor:
-imperative(peremptorii)=cele în care trebuie făcut un act de procedură.
Sanctiunea pentru neefectuarea actului în interiorul lor este, de regulă, decăderea din dreptul de a mai
efectua actul respectiv
-prohibitive(dilatorii)=cele în care nu trebuie făcut un act de procedură.
Sanctiunea efectuarii actului în termen este nulitatea actului
3. După sancțiune:
-absolute
-relative.
4. După durată:
-termene pe ore,
-termene pe zile
-termene pe săptămâni
-termene pe luni
-termene pe ani.
Modul de calcul al termenelor
Termenul pe ore: Termenul începe să curgă la ora 00:00 a zilei următoare.
Termenul pe zile: În calculul termenului pe zile nu intră in calcul nici ziua in care incepe să curgă termenul, nici ziua in care se sfârșește termenul. Vom avea intotdeauna un termen mai mare
decât cel desemnat de lege, în realitate.
Termenul pe săptămâni, luni, ani: Se împlinește în ziua corepsunzătoare din ultima saptamana/lună/an. Dacă nu există o zi corespunzătoare (luna nu are 30 de zile), atuncise va considera
că este ultima zi a lunii respective.
OBSERVAȚII:
1. Atunci când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă pana la
următoarea zi lucrătoare. Această dispozitie se aplică tuturor termenelor. Indiferent de termen (zile,
săptămâni, luni), dacă ultima zi este nelucrătoare, se aplică regula.
2. Modul de depunere a actului: Dacă actul de procedură se depune prin scrisoare
recomandată, la poștă, prin curierat rapid, este considerat a fi făcut in termen, dacă el a fost prezentat
la oficiul postal/curierat în termenul prevăzut de lege, chiar dacă a ajuns la instanță ulterior împlinirii
termenului. Se ia in considerare data postei/depunerii la serviciul de curierat rapid, iar nu data
depunerii la instanta. Întotdeauna când se primeste o comunicare prin poștă, se păstrează plicul pentru
că acolo există o stampilă a postei in care se arată data în care a fost prezentat plicul respectiv la poștă.
Contează data postei (ziua în care a fost depus la poștă - calculam dacă a fost depus în termen sau
nu), astfel că plicul se păstrează la scrisoare.
3. Actele transmise prin fax/mail sunt considerate în termen dacă au fost transmise pana la
sfârșitul zile (ora 24:00). Cum se face dovada? => Ora primirii faxului/mailului sunt cele atestate de
calculatorul/faxul instantei, grefierul arestând ora la care a fost primit. În mod obișnuit, nu ar trebui
să existe o diferenta, dar dacă are o problemă server-ul instantei si există un decalaj intre momentul
trimiterii si momentul în care ajunge la instanta, avem o problemă probatorie majora. Proba mailului
transmis nu se poate face cu dovada calculatorului partii, ci doar cu calculatorul instanței. Norma nu
este rea, dar e mai sigur să trimiți prin poștă decât prin mail.
Punctul de plecare al termenului
Dacă legea nu prevede altfel, termenele încep să curgă de la data comunicării actului.
Sunt si situatii în care sunt prevăzute alte puncte de plecare. De exemplu, în materie de ordonanta președințială si perimare, curgerea termenului începe de la pronunțare, iar nu de la
comunicare.
Comunicarea actului de procedură se realizează în formele prevăzute pentru citare.
Comunicarea nu este un fapt, ci un act de procedură. El cuprinde înștiințarea si înmânarea actului, dar
si consemnarea înmânării actului. Dacă procesul verbal prin care se consemnează înmânarea nu este
legal, întreaga comunicare cade. Facem diferenta între comunicare (act de procedură) si luarea la
cunostinta (un fapt). Comunicarea presupune un proces verbal valabil. Luarea la cunostinta presupune
că se poate face dovada prin orice mijloc de probă.
Sunt si situatii excepționale în care termenele curg de la luarea la cunostinta, care se poate
dovedi prin orice mijloc de probă.
Cazurile de echipolenta
Pe lângă comunicarea care se face potrivit regulilor privind citarea (+ proces verbal de înmânare), există în procedură si cazuri de echipolență sau echivalență = situatii în care, desi nu avem o comunicare a unui act în formele prevăzute de lege pentru citarea/comunicarea actelor, legiuitorul
a decis să echivaleze/asimileze acele situatii unei veritabile comunicări. Aceasta nu este o exceptie
de la regula că termenul curge de la comunicare. El curge de la comunicarea, numai că împrejurarea
care nu este in realitate o comunicare este stabilită de legiuitor ca fiind o comunicare.
A. Prima situatie este când partea a primit sub semnătură o copie de pe actul ce urma să îi fie
comunicare.
B. A doua este cea în care partea a cerut comunicarea actului unei alte părți (nu este vorba
despre situatia în care partea a cerut să i se comunice actul - caz în care nu se poate prezuma că ea
știa, ci despre ipoteza în care partea solicită să i se comunice altei parti actul respectiv). Se presupune
că ea stie actul, altfel neavând preocuparea să i se comunice altei parti actul, ci ar avea preocuparea
să i se comunice ei.
* De ce o parte ar face o cerere la instanta ca să i se comunice altei parti (adversarului)
hotararea judecătorească sau un alt act de procedură? => Termenul de apel curge pentru fiecare parte
de la momentul la care i s-a comunicat ei. Hotararea se definitivează după împlinirea termenului de
apel pentru fiecare parte în cauză, fără să se facă cale de atac. Dacă o parte este interesată să opună
cât mai repede hotararea definitiva, ea este interesată în primul rând să se împlinească termenul de
apel (si să înceapă să curgă) pentru fiecare parte. Există interes să se ceară comunicarea hotararii
pentru adversar.
C. Un alt caz de echipolență este cel in care comunicarea hotararii se face odată cu cererea de
încuviințare a executarii silite. Deci, nu se comunică hotararea, dar se pune in executare, iar odată cu
executarea silită împotriva celui care a pierdut procesul este obligatoriu să i se comunice si titlul
executoriu (care este chiar hotararea). Momentul este echivalat de legiuitor cu o comunicare. În mod
normal trebuia să i se comunice hotararea în 30 de zile de la pronunțare, după redactare, si ulterior să
fie pusă în executare. Exemplu: O hotarare judecătorească dată cu executare provizorie (care se
execută chiar înainte de a deveni definitivă/executorie). Se execută de îndată, de la pronunțare.
Exemplu: A existat o comunicare a hotararii, dar a fost viciată - la o altă adresă, ceea ce înseamnă că
e nulă, deci nu există comunicare si se face o comunicare corectă in cadrul executării silite in care
debitorul primeste incheierea de încuviințare a executării silite si odată cu aceasta si hotararea
pronunțată de instanta care este titlul executoriu.
D. Ultimul caz de echipolență este atunci când partea face apel/recurs înainte de comunicarea
hotararii. Hotararea se va considera comunicată de la data depunerii cererii de apel/recurs, chiar dacă
în concret lui nu i s-a comunicat de către instanță hotararea respectivă. Acest caz de echipolență se
aplică numai în ceea ce priveste declarația de apel/recurs, iar nu si în ceea ce priveste motivele de
apel/recurs. Pentru motive, termenul curge de la comunicarea efectivă a hotararii, iar nu de la această
echivalență a comunicării. Se poate trage doar concluzia că stim rezultatul procesului, din moment ce
suntem nemulțumiți de el, dar nu se poate trage si concluzia că stim motivele, considerentele
judecătorului (din moment ce hotararea poate nici nu a fost redactată la acel moment).
Cazurile de echipolență sunt de strictă interpretare! Dacă se găsesc si ipoteze similare acestora
sau chiar situatii în care prezumția de cunoaștere a hotararii este mai puternică decât cele 4 de mai
sus, nu este permisă extinderea cazurilor de echipolență prin asemănare, ci în acele cazuri se va
considera că hotararea nu a fost comunicată.
