virusologie 5 Flashcards
Intrarea virusurilor in celula
- Endocitoză
- Fuziunea membranei
- Traficul vezicular
- Transport către/în nucleu
Receptorii celulari pentru
virusuri
- Afinitatea unui receptor pentru o singură particula virala este scăzută
- Prezența mai multor locuri de legare a receptorilor la un virus și natura fluidă a membranei plasmatice permite angajarea mai multor interacțiuni
- În consecință, aviditatea (puterea conferită de interacțiunile multiple) de legare a particulelor de virus la celule este de obicei foarte mare
- Receptorii pot fi, de asemenea, determinanți ai tropismului tisular, al predilecției unui virus de a invada și de a se reproduce într-un anumit
tip de celulă
Rata atașamentului poate fi descrisă prin ecuația
dA / dt = k (V) (H)
A: este atașament, t este timpul și (V) și (H) sunt concentrația particulelor de virus și a celulelor
gazdă; k = este o constantă care definește viteza reacției
Găsirea receptorului celular
„corect”
- Etapa 1 : Aderarea la suprafața celulei (coliziuni aleatorii și de natura electrostatica) - Fără specificitate
- Etapa 2 : Atașarea la molecule de receptor specifice de pe suprafața celulei - Cu specificitate - Pot fi implicați mai mulți receptori
- Etapa 3: Transferarea genomul în interiorul celulei
„Dezasamblarea” capsidei
- Interacțiunile particulei virale cu receptorul acesteia, pot iniția modificări conformaționale care „amorsează” capsida pentru dezmembrare
- Alternativ, receptorul poate direcționa particula virala către căile endocitozei, unde „dezmembrarea” capsidei poate fi declanșată de un pH scăzut sau de acțiunea proteazelor.
Tehnologii pentru identificarea
receptorilor
- AND recombinant
- Anticorpii monoclonali
- Citometria de flux (abilitatea de a purifica o celula specifica utilizând anticorpi specifici)
- Secvențierea nucleotidelor
- siRNA (small interfering RNA)
- CRISPR/Cas9
Criterii pentru identificarea
receptorilor celulari pentru
virusuri
- Atașarea receptorului la particula virală
- Anticorpul specific receptorului blochează infecția
- Gena receptorului conferă celulei susceptibilitate - pot fi implicați unul sau mai mulți receptori
- Întreruperea genei receptorului blochează infecția
atasarea la receptori
-Virusurile din aceeași familie se pot atașa la receptori diferiți
-Un virus se poate atașa mai mulți receptori
-Diferite virusuri pot atașa același receptor
Intrarea virusurilor si mișcarea
lor in citoplasma
- Prin endocitoză Clathrin dependenta
- Prin endocitoză Clathrin si caveolina independenta
- Prin endocitoză caveolin dependenta
- Prin fuziune cu membranele plasmatice (in cazul virusurilor cu anvelopa sau memebrana)
- Utilizeaza sistemul de microtubuli
Mișcarea particulelor virale si
subvirale in celula
- Particulele virale si componentele sale sunt transportate prin intermediul citoscheleului
- Citoscheletul este o rețea dinamică de proteine filamentoase compus din microtubuli si filamente de actină
- Microtubulii sunt polarizați : „+” spre nucleu si „-” spre suprafața celulei ceea ce permite deplasarea componentelor celulare si virale pe distante lungi
- Filamentele de actină „asistă” mișcarea particulelor viral la nivelul membranei plasmatice
- Transportul de-a lungul fibrelor de actină este asigurat de proteina miozină iar in cazul microtubulilor este asigurat de kinezină si dineină
Mișcarea particulelor virale si
subvirale in celula
- Exista doua cai clasice de transport al particulelor virale :
1. Prin intermediul veziculelor membranare (endozomii) ce interacționează cu mecanismul de transport al citoscheltului
2. Direct ( virusul se atașează direct la mecanismul de transport)
Fuziunea membranară
- Eliberarea acidului nucleic in cazul virusurilor cu anvelopă este dependenta de fuziunea membranară
- Fuziunea membranară are loc in timpul diferitelor procese celulare cum ar fi: diviziunea celulara, excitoza etc
- Procesul de fuziune membranară trebuie sa fie controlat pentru a menține integritatea celulara si a organelelor sale
- Controlul acestui proces este realizat de proteine specializate : proteine de fuziune
- Virusurile cu anvelopa NU utilizează endocitoza pentru a intra in celula ci fuziunea
Intrarea la nivelul membranei
plasmatice este mediata de proteine
de fuziune deci este controlata
- Atașarea proteinei virale la receptor determina modificări conformaționale ale proteinei de fuziune (care este foarte hidrofoba in N terminal) si se insera in membrana celulei
- In unele cazuri proteina de fuziune necesita unele clivaje proteice pentru a fi expusa
Proteine de fuziune de clasa I
- Sunt perpendiculare pe membrana– „spikes”
- Majoritatea sunt α-helicoidale
- Formează trimeri
Proteinele de fuziune de clasa
II
(Zika virus, Dengue virus, West Nile virus)
* Marea majoritate sunt β-sheet
* Formeaza dimeri
* Paralele cu membrana
