V. IMAGINATIA Flashcards
DEFINIREA IMAGINAȚIEI. ACCEPȚIUNI
3 definitii; 4 acceptiuni
Accepțiuni ale termenului „imaginație”:
1.Imaginația ca formare sau producere de imagini
Capacitatea de a produce imagini, fie prin reproducerea senzațiilor fără obiectele care le-au provocat, fie prin creația liberă a fanteziei umane.
Referință: Wunenburger (1995)
* Imaginația este o activitate mentală de producție de imagini, distinctă de percepțiile exterioare și de conceptualizarea ideilor abstracte.
2. Imaginația ca mobilitate a spiritului
Capacitatea de a deforma imaginile oferite de percepție și de a se elibera de primele imagini.
Referință: Gaston Bachelard (1997)
* Imaginația este o mobilitate spirituală, tipul celei mai vivace mobilități spirituale.
3. Imaginația ca experimentare mintală
Imaginea trebuie interpretată atât sub forma simplă, sărăcăcioasă, cât și sub forma complexă, implicată în creația mentală și practică.
Referință: Jeanne Bernis (1958)
* Imaginația este orientarea spiritului către previziunea apropierilor sau excluderilor înainte de a le justifica.
4. Imaginația ca o combinatorică mintală
Imaginația are un potențial combinatoric și transformativ ce duce la apariția de noi imagini.
Referință: Paul Popescu – Neveanu (1977)
* Funcția analitico-sintetică: reunește stimuli dispersați, proiectează noi dimensiuni ale vieții psihice umane.
Definiții sintetizate ale imaginației:
Definiția lui P. Popescu-Neveanu
Imaginația este procesul psihic de operare cu imagini mintale, combinare sau construcție imagistică pentru producerea noului.
Definiția cercetătorilor de la Universitatea din București
Imaginația este procesul de combinare și recombinare a datelor din experiența anterioară pentru obținerea unor imagini noi, fără corespondent în realitate.
Imaginația este procesul de creare a noului în formă ideală.
Elemente cheie în definițiile imaginației:
* Tipul de acțiune psihică: Combinarea, recombinarea, crearea informațiilor (diferită de gândire și memorie).
* Forma rezultată: Obținerea noului (diferită de forma reproductivă a memoriei).
* Sensul formei rezultate: Noul poate fi pentru individ sau societate (imaginația reproductivă și creatoare).
Depășirea psihologiei tradiționale:
Aceste definiții depășesc conceperea tradițională a imaginației, care o lega de reprezentarea reproductivă, fixare și evocare vie a experienței în forma imaginilor.
Caracteristicile imaginatiei
Caracterul profund uman al imaginației
Reflectare conștientă: Trăsătura distinctivă a conștiinței proiective și creatoare, întâlnită doar la oameni.
Instrumente specifice: Realizată prin gândire și limbaj.
* Ribot: Imaginația creatoare și gândirea sunt procese solidare și analoage.
* Wallon: Imaginația nu poate fi concepută fără operatori verbali.
* Vîgotski: Dezvoltarea imaginației este legată de dezvoltarea limbajului.
Necesitatea imaginației
* Mecanism psihic esențial: Fundamental pentru viață, cunoaștere și activitate.
* Anticipare și proiectare: Permite planificarea și eliminarea erorilor, scurtând procesele de activitate.
* Rezolvarea problemelor: Facilitează elaborarea de planuri și ipoteze, esențiale pentru soluționarea problemelor.
* Proiectarea vieții: Ajută individul să-și stabilească obiective și să creeze motivație pentru acțiune.
* Continuitate temporală: Completează ciclul temporal al vieții psihice, reflectând viitorul și posibilul.
Relație cu intuiția (C. G. Jung): Intuiția poate fi văzută ca o funcție psihică similară imaginației în reflectarea viitorului.
Adaptare la realitate
John Dewey: Imaginația extinde și completează realul, facilitând adaptarea la realitatea actuală și viitoare.
* Compensarea: Descărcarea instinctelor și tendințelor nerealizabile în stările de vis și reverie.
* Autismul: Visătorul izolat în propriile vise găsește plăcere și eliberare, cu condiția subordonării vieții fictive vieții reale.
* Iluzia dorințelor zadarnice: Permite anticiparea și depășirea dificultăților.
* Invenția morală: Detașarea de restricțiile morale și orientarea spre viziuni superioare.
* Intenția: Proiectul artistic ca formă de ieșire din sine și realizare a inspirației.
* Arta posibilului: Evaluarea valorii și cultivarea aptitudinilor prin imaginație.
* Epurarea pasiunilor: Purificarea pasiunilor prin artă.
* Sursă de bunătate: Intensitatea vieții imaginative favorizează empatia și simpatia.
* Influențarea personalității: Imaginația modelează diferite componente ale personalității și personalitatea ca întreg.
Functiile imaginatiei
Avem 3 perspective principale: traditonala, psihanalitica, contemporana
Perspectiva psihologiei tradiționale (Meyerson, în G. Dumas, 1932):
* **Funcția de ilustrare**: Imaginația oferă o reprezentare concretă și intuitivă a conținuturilor conștiinței. * **Funcția de realizare**: Transformă conceptele abstracte în imagini concrete, apropiind gândirea de realitate. * **Funcția de indicare**: Marchează, delimitează și asociază conținuturile, oferindu-le un sens și o semnificație. * **Funcția de semnificare**: Imaginația explică, rezumă și precizează, contribuind la generalizarea și fluiditatea gândirii.
Perspectiva psihanalitică (Blazer, 1964):
* **Descărcare tensională**: Imaginația servește ca o modalitate de eliberare a tensiunii emoționale sau psihice. * **Proiectare**: Permite subconștientului să-și exprime și să-și externalizeze dorințele, fricile și conflictele. * **Substituire**: Imaginația poate înlocui sau compensa experiențe reale sau lipsite de satisfacție cu alte scenarii sau imagini.
Perspectiva psihologiei contemporane:
* **Funcția de expresie a realului**: Imaginația reflectă și exprimă realitatea, experiențele și gândurile subiectului. * **Funcția de deformare a realului**: Poate modifica sau distorsiona realitatea pentru a explora noi posibilități sau pentru a stimula creativitatea. * **Funcția de relevare a unui real ascuns**: Imaginația poate aduce la lumină aspecte ascunse ale realității sau ale subconștientului, oferind o perspectivă mai profundă și mai complexă.
Procesele imaginatiei
Procesele imaginației implică diverse procedee pentru combinarea și recombinarea informațiilor, ideilor și impresiilor din experiența anterioară.
- Aglutinarea: Contopirea într-un întreg a elementelor disparate, întâlnită în mitologie (ex: Sirena, Centaurul).
- Amplificarea sau diminuarea trăsăturilor: Creșterea sau micșorarea unor trăsături fizice sau morale, întâlnită în basme și literatura romantică (ex: Făt-Frumos, Zmeul cel rău).
- Diviziunea sau rearanjarea: Împărțirea în elemente a unor obiecte sau procese și schimbarea ordinii lor, cum se întâlnește în artă.
- Adaptarea la situații concrete: Modificarea unui obiect sau principiu funcțional pentru a se potrivi unor situații specifice (ex: în domeniul electro-casnic).
- Modificarea însușirilor: Schimbarea formei, mărimii sau culorii unui obiect.
- Substituția: Înlocuirea unor obiecte cu altele (ex: în domeniul construcțiilor).
- Schematizarea: Redarea generalului prin intermediul individualului, cum se întâlnește în caricaturi sau în științele exacte.
- Analogia: Transpunerea soluției găsite într-un domeniu de activitate în alt domeniu (ex: analogia personală, directă, simbolică sau fantastică).
- Multiplicarea și omisiunea: Crearea de entități multiple sau omiterea unor elemente componente (ex: balaurul cu șapte capete).
- Tipizarea: Redarea generalului prin intermediul individualului, întâlnită în literatură cu personaje-tip.
Formele imaginatiei
1. După prezența sau absența intenției și efortului voluntar în actul imaginativ
Imaginația voluntară:
Caracterizată prin scop și efort voluntar.
Avantaje:
* Focalizare și concentrare a conștiinței într-o direcție prestabilită.
* Productivă în urmărirea obiectivelor concrete.
Dezavantaje:
* Mai schematizată și mai puțin originală datorită constrângerilor impuse de reguli și norme.
Forme:
* Imaginația reproductivă: Produsul este nou doar în raport cu experiența individului.
* Imaginația creatoare: Produsul creat este nou pentru societate.
* Visul de perspectivă: Visare activă cu ochii deschiși, dirijată de proiecte realizabile.
Imaginația involuntară:
Caracterizată prin spontaneitate și flexibilitate.
Apelare la resursele inconștientului.
Forme:
* Visul din timpul somnului: Bazat pe slăbirea reglajelor conștiente și pe asociații inconștiente.
* Reveria: Visare pasivă cu ochii deschiși, relaxare a gândirii și proiectare fantezistă în viitor.
2. În funcție de calitatea produsului imaginativ (Osborn, 1959)
Formele absurde sau imaginația deviată
Exemple: Halucinații, delir, complex de inferioritate, complex de martir, vis din timpul somnului, reverie, frică anxioasă.
Formele abia constructive
* Imaginea vizuală: Imaginarea mentală a dorințelor.
* Imaginația speculativă (sau intuitivă): Construcție de imagini mentale bazate pe intuiție.
* Imaginația reproductivă: Reconstruirea spontană a unor imagini din trecut.
* Vizualizarea structurală: Constituirea unei imagini cu sens pornind de la un desen.
* Imaginația substitutivă: Transpunerea în locul sau în rolul altora, bazată pe relații simpatetice.
Formele foarte constructive
* Imaginația anticipativă: Prevederea viitorului pe baza datelor disponibile.
* Imaginația expectativ-creatoare: Anticipația realizată tinde să fie pusă în aplicare.
* Imaginația creatoare propriu-zisă: Invenția.
3. În funcție de domeniul de activitate
* Imaginația artistică
* Imaginația literară
* Imaginația științifică
* Imaginația tehnică
* Imaginația muzicală**
