II. MOTIVAŢIA

Question 1

I.CARACTERIZAREA GENERALĂ A MOTIVAŢIEI

Answer 1

Caracterizarea generală a motivației:

1. Definiție:
   Motivația este centrală în psihologie, explicând de ce oamenii fac ceea ce fac, preferințele lor și tranziția între activități. Sillamy (1996) definește motivația ca „ansamblul factorilor dinamici care determină conduita unui individ” și „totalitatea mobilurilor interne ale conduitei”.
2. Rolul motivației:
   Motivația transformă individul într-un subiect activ și selectiv, determinat intern în alegerea și declanșarea acțiunilor. Ea implică o relație dublă cu mediul: independență (acțiune fără stimuli externi) și dependență (satisfacerea necesităților prin schimburi cu mediul).
3. Teorii ale motivației:

• Homeostazia: Organismele mențin un echilibru constant. Dezechilibrele duc la apariția trebuințelor (ex. foamea).
• Deficit: Unele comportamente nu sunt motivate de un deficit, ci de curiozitate și tendința de explorare (ex. comportamentul cimpanzeilor).
• Energia psihică: Pe lângă motivele biologice, există un activism manifestat prin tendința de a cunoaște, manipula obiectele și influența mediul, bazat pe un surplus de energie.

4. Natura motivației:

Înăscută: Manifestată prin instincte.
Dobândită: Rezultatul experiențelor și nevoilor create cultural și social.

5. Laturile motivației în SPU:

Latura informațională: Natura calitativă a semnalelor interne (ex. foame, sete, cunoaștere) care determină dorințe.
Latura dinamică: Încărcătura energetică și raportul tensiune/destindere al semnalelor, exprimat prin stări emoționale specifice.

6. Motivele:

Conținut: Reflectă starea de necesitate și valențele obiectuale sau comportamentale (ex. motive fiziologice, psihologice, cognitive).
Intensitate: Forța de presiune asupra mecanismelor de decizie și execuție, influențată de apartenența modală și durata satisfacției.
Durata: Timpul în care motivul rămâne activ fără a fi satisfăcut, cu efecte dăunătoare în caz de amânare prelungită.
Nivelul de integrare: Capacitatea de conștientizare și exprimare verbală a motivului, care poate fi conștient sau inconștient.

7. Funcțiile motivului:
* Declanșare: Activarea comportamentului pentru satisfacerea necesităților, dependentă de intensitatea motivului.
* Orientare: Direcționarea comportamentului către un scop specific, organizând acțiunea în pași specifici.
* Susținere și energizare: Menținerea comportamentului până la satisfacerea necesității, eliberarea continuă de energie și organizarea motivațională după o dimensiune valorică, socio-culturală.

Question 2

II.FORME ŞI STRUCTURI MOTIVAŢIONALE

Answer 2

Din punct de vedere genetic: se delimitează două tipuri de motivație:

1. Motivația înnăscută sau primară:

• Definiție: Bazată pe zestrea instinctuală, cu care se naște orice reprezentant al unei specii.
• Caracteristici (după H. Pieron):
  Specializare: Actul instinctiv este îngust, specializat pentru cerințele speciei (alimentare, de reproducere etc.).
  Ereditate: Modalitățile de comportament instinctive sunt înscrise în bagajul ereditar al individului, generând uniformitate în cadrul speciei.
  Declanșare și derulare: Instinctul se declanșează de un stimul specific și se derulează unitar și continuu.
• Fazele comportamentului instinctual (după K. Lorenz, 1937):
  Comportamentul de apetență: Faza de căutare ce duce la găsirea declanșatorului.
  Actul consumator: Actul efector instinctiv strict.

În cazul oamenilor:
Comportamentul instinctual este supus controlului instanțelor psihice superioare, influențelor sociale și educării.
Componentele motivației primare funcționale de la naștere incită comportamentele specifice de satisfacere (ex. trebuințele alimentare).
Alte componente se activează automat odată cu dezvoltarea și maturizarea biologică (ex. trebuințele sexuale).
Obligativitatea satisfacerii: Motivele primare sunt esențiale pentru supraviețuire și funcționarea normală a omului ca sistem viu.

2. Motivația dobândită sau secundară:
* Definiție: Specifică omului și se constituie în funcție de specificul fiecărui individ pe parcursul dezvoltării ontogenetice.
* Factori esențiali:
Intern: Creșterea complexității structurale și funcționale a creierului, inversarea raportului dintre experiența individuală și cea de specie, asigurarea funcțiilor psihice de nivel superior și formularea semnificațiilor pentru fenomene externe și conduite proprii.
Extern: Complexitatea mediului social în care trăiește și se dezvoltă personalitatea umană.

• Evoluție:
  Societatea creează noi nevoi la nivelul omului (ex. nevoia de telefon mobil, comunicare prin mail).
  Adaptarea și integrarea în mediul socio-cultural necesită restructurarea sferei motivaționale, prin formularea de noi motive pentru comportamente adaptative la noile situații și valori.
• Diferențe față de motivația primară:
  Motivația secundară este socializată și culturalizată în structura și conținutul său intern.
  Ea evoluează permanent, dobândind forme și conținuturi noi pe măsură ce mediul socio-cultural se diversifică.
  Este puternic personalizată, contribuind la unicitățile persoanei.

** Integrarea motivațională în sistemul personalității:**
* Se face după principiul ierarhizării: nivelurile genetice mai vechi se subordonează funcțional celor mai noi.
* Motivația primară se subordonează motivației secundare.

. Tipuri de Motivație
1. Motivația intrinsecă:
Definiție: Aceasta este motivația care provine din plăcerea și satisfacția intrinsecă a activității în sine.
Exemplu: angajarea în activități creative pentru satisfacția personală, învățarea de noi abilități pentru plăcerea de a cunoaște.
2. Motivația extrinsecă:
Definiție: Aceasta se referă la motivația care este determinată de recompense externe sau de evitarea consecințelor negative.
Exemplu: muncirea pentru a obține un salariu, studierea intensă pentru a evita o notă proastă la examen.

IAlte Clasificări Motivaționale
1. Motivația pozitivă:
Definiție: Aceasta este direcționată către obținerea unor rezultate plăcute sau recompense.
Exemplu: participarea la un concurs pentru a câștiga un premiu.
2. Motivația negativă:
Definiție: Aceasta implică evitarea unor consecințe neplăcute sau nedorite.
Exemplu: evitarea întârzierilor la muncă pentru a nu fi penalizat.
3. Motivația de realizare:
Definiție: Dorința de a atinge excelența și de a excela în sarcini.
Exemplu: aspirarea la o promovare prin performanță superioară.
4. Motivația de afiliere:
Definiție: Nevoia de a forma relații sociale și de a fi acceptat de alții.
Exemplu: implicarea în activități de grup pentru a stabili prietenii.
5. Motivația de putere:
Definiție: Dorința de a controla și influența mediul și pe alții.
Exemplu: căutarea pozițiilor de conducere pentru a exercita autoritate.

IV. Structuri Motivaționale Conform Altor Teorii
1. Teoria autodeterminării (Deci și Ryan):
Dimensiuni: Autonomie, competență și relaționare.
Exemplu: angajamentul în activități care oferă libertatea de a alege (autonomie), provocări adecvate nivelului de abilități (competență) și conexiuni sociale pozitive (relaționare).
2. Teoria așteptării (Vroom):
Elemente: Așteptarea, instrumentalitatea și valența.
Exemplu: motivația de a muncii din greu pentru a primi o promovare (așteptare), credința că munca grea va duce la promovare (instrumentalitate), și valoarea atribuită promovării (valență).
3. Teoria echității (Adams):
Principiu: Percepția echității influențează motivația.
Exemplu: angajații motivați de compararea recompenselor proprii cu cele ale colegilor (percepția echității).

Question 3

III.MOTIVE PRINCIPALE ALE ACTIVITĂŢII

Answer 3

Foamea
* Definiție: Semnalizează deficitul de substanțe alimentare, având manifestări fizice (senzație de gol, sunete ale stomacului, slăbiciune).
* Tulburări alimentare:
Obezitatea: Cauze fiziologice (metabolism, endocrin) și psihologice (gratificare orală, substitut afectiv, stres, depresie).
Anorexia nervoasă: Cauze sociale (modele de slăbiciune, conflicte familiale) și emoționale (respingerea sexualității, dorința de copilărie).
Bulimia: Alternanță între înfometare și mâncat compulsiv, urmate de vinovăție și vomitare.

Setea
* Definiție: Determinată de pierderea lichidelor, uscăciunea hranei și cantitatea de sare ingerată, manifestată prin uscăciunea gurii.

Tendințele de apărare – Frica
* Definiție: Emoție și motiv comportamental cu trei forme (frica reală, morală și nevrotică). Poate duce la activizare (fugă, mobilizare) sau inhibiție.

Agresivitatea
* Definiție: Comportament distructiv și violent, cu două forme (adaptativă și malignă).
* Teorii explicative: Impulsul nativ (Freud, Lorenz), frustrația, învățarea socială (Bandura), catharsis-ul.

Motivația erotică
* Definiție: Apare odată cu maturizarea sexuală (11-12 ani la fete, 13-14 ani la băieți). Influențată de societate și concepțiile culturale.
* Teoria freudiană: Dezvoltarea psihosexuală prin stadii (oral, anal, falic, latență, genital).
* Disfuncții sexuale: Factori fiziologici și psihologici (anxietate, depresie, educație sexuală restrictivă).

Nivelul de aspirație
* Definiție: Modalitatea generală de fixare a valorii scopurilor, cu influențe din mediul familial, educație și autocunoaștere.

Nivelul de expectație
* Definiție: Rezultatul concret pe care subiectul speră să-l realizeze, influențat de dificultatea sarcinii și implicarea efectivă.
Nivelul de realizare
* Definiție: Rezultatul concret obținut la finalul unei activități, în relație cu nivelul de aspirație și expectație.

Aceste motive principale explică comportamentele și activitățile umane din perspectiva psihologică, evidențiind complexitatea interacțiunilor dintre factori fiziologici, psihologici și sociali