III.VOINŢA Flashcards
I. DEFINIREA ŞI CARACTERIZAREA VOINŢEI
-
Definiție
Voința este un proces psihic de reglare și autoreglare a comportamentului, cu scopul de a optimiza activitățile orientate către atingerea unui obiectiv adaptativ. -
Niveluri funcționale:
- Involuntar: Lipsa intenționalității și declanșarea automată a acțiunilor, cum ar fi reflexele și automatismele.
- Voluntar: Conștientizarea și controlul activității, subordonat funcției reglatoare a conștiinței și conectat la motivație.
-
Manifestări:
* Implică pregătirea și coordonarea acțiunilor, dar și amânarea sau reținerea acestora, în ciuda influențelor externe sau interne puternice.
* Esențială pentru adaptarea la cerințele și normele sociale și pentru controlul impulsurilor și stărilor afective.* -
Rolul în formarea personalității și eului
Central în organizarea și reglarea celorlalte procese și stări psihice, jucând un rol esențial în constituirea personalității și a eului. - Interacțiunea cu nivelurile involuntare
Orice activitate voluntară poate implica și elemente involuntare, iar viceversa, orice acțiune involuntară poate fi influențată de mecanismele voluntare.
II. STRUCTURA ACTULUI VOLUNTAR
Actul voluntar are 5 pasi
- Actualizarea și proiectarea motivului: Voința începe cu identificarea unui motiv și stabilirea unui scop pe baza acestuia.
- Analiza și lupta motivelor: Se examinează și se compară motivele existente în conștiință pentru a alege cea mai potrivită opțiune.
- Deliberarea sau** luarea deciziei**: Se ia hotărârea de a acționa sau de a se abține în funcție de motivul selectat.
- Execuția hotărârii: Hotărârea devine acțiune, fie în plan mental, fie în plan fizic, implicând un consum energetic susținut.
- Evaluarea rezultatelor: Se evaluează progresul și rezultatele, fie secvențial, fie global, pentru a ajusta strategiile și pentru a verifica dacă scopul a fost atins.
Exemplificaţi fazele actului voluntar printr-un exemplu particularizat
Să luăm ca exemplu simplu acțiunea de a învăța pentru un examen:
Actualizarea și proiectarea motivului: Elevul își dorește să obțină o notă bună la examen pentru a-și îmbunătăți media generală sau pentru a obține o bursă. Aceasta este motivația sa.
Analiza și lupta motivelor: Elevul își examinează motivele și constată că obținerea unei note bune este esențială pentru obiectivele sale academice și profesionale. El compară această motivație cu alte dorințe, cum ar fi dorința de a petrece timpul cu prietenii, și decide că învățarea pentru examen este prioritară.
Deliberarea sau luarea deciziei: Elevul ia decizia de a aloca timp și energie învățării pentru examen. Alege să-și facă un program de studiu și să se abțină de la alte activități distractive pentru a-și atinge scopul.
Execuția hotărârii: Elevul începe să învețe, respectând programul stabilit. Își aloca timp pentru a citi materialele de studiu, a face rezumate și a rezolva exerciții practice.
Evaluarea rezultatelor: După ce studiază pentru o anumită perioadă de timp, elevul își evaluează cunoștințele și progresul. Dacă simte că nu a înțeles anumite concepte, poate ajusta strategia de învățare sau poate cere ajutor suplimentar. După ce susține examenul, el primește nota și își evaluează performanța în funcție de rezultatul obținut.
În acest exemplu, fiecare fază a actului voluntar este ilustrată prin acțiunile și gândurile elevului în timp ce se pregătește pentru un examen.
IV. DEZVOLTAREA ONTOGENETICĂ A VOINŢEI
Ontogenetic=dezvoltarea unui organism de la naștere pana la maturitate
Dezvoltarea ontogenetică a voinței este un proces complex care începe de la naștere și continuă pe parcursul copilăriei și adolescenței:
- Primele etape: La naștere, copilul are doar scheme funcționale involuntare și reflexe necondiționate. Mișcările sale sunt haotice și reflexive. În jurul vârstei de 4 luni, apare primul pas spre formarea voinței voluntare, odată cu reflexul circular descris de Piaget.
- Constituirea schemei permanente a obiectului: În jurul vârstei de 8 luni, copilul începe să formeze reprezentări permanente ale obiectelor și acțiunilor.
- Legături selective și stabile: La 10-12 luni, copilul începe să formeze legături stabile între mișcare și efectul adaptativ, ceea ce îi permite să-și conștientizeze dorințele și să diferențieze între ele.
- Achiziționarea mersului biped: Între 12 și 14 luni, copilul dobândește capacitatea de a merge pe picioare, ceea ce îi permite să își exprime mai bine dorințele și să îndeplinească scopurile.
- Controlul cortical asupra sfincterelor: Începând cu vârsta de 1,6-2 ani, copilul învață să își controleze trebuințele fiziologice primare sub influența întăririlor pozitive și negative aplicate de părinți.
Dezvoltarea voinței este influențată de numeroși factori, inclusiv de natura sarcinilor și solicitărilor la care este supus copilul, tactul cu care adultul intervine și particularitățile individuale ale celui în formare, cum ar fi tipul general de sistem nervos, sensibilitatea emoțională și tipul de deschidere.
Pe baza interacțiunii acestor factori, voința poate să se integreze în patru tipuri diferite: simetric-puternic, asimetric intern, asimetric extern și simetric slab. Aceste tipuri reflectă nivelul de dezvoltare al voinței în raport cu sine și cu lumea exterioară.
III. CALITĂŢILE VOINŢEI
Vointa are 3 calitati
Calitățile voinței sunt esențiale pentru organizarea eficientă a personalității umane:
- Forța: Capacitatea de a mobiliza și concentra energia neuropsihică și musculară pentru a rezista presiunii pulsiunilor interne și a stimulilor exteriori. Se dezvoltă prin educație și este crucială în depășirea obstacolelor și în autocontrol.
- Perseverența: Capacitatea de a menține efortul voluntar la nivel optim pentru atingerea unui obiectiv, chiar și în fața piedicilor. Este măsurată prin numărul de încercări depuse pentru a atinge un scop și este rezultatul unei educații adecvate.
- Consecvența: Stabilitatea scopului și a liniei de conduită, manifestată prin concordanța dintre convingeri și acțiuni. Este o trăsătură a personalității mature și opusul său este inconsecvența.
- Fermitatea: Stabilitatea deciziilor și hotărârilor luate în diverse situații, în ciuda presiunilor din partea altora de a le schimba. Opusul său este influențabilitatea.
- Independența: Capacitatea de a-și organiza și duce viața în mod independent, pe baza deciziilor și scopurilor proprii. Opusul său este dependența de sprijinul altora.
Aceste calități sunt interdependente și se influențează reciproc. Forța voinței este trăsătura de bază în jurul căreia gravitează celelalte calități, iar o creștere în una dintre ele poate duce la creșterea celorlalte și invers.
