III. MEMORIA Flashcards
Definitia memoriei
Memoria umană este procesul prin care impresiile, gândurile, emoțiile și mișcările trăite se sedimentează și devin parte din experiența anterioară. Ea permite omului să întipărească, să conserve și să reactualizeze atât propria experiență de viață, cât și pe cea a întregii omeniri, fiind astfel o formă de cunoaștere a trecutului.
Memoria implică trei procese de bază: memorarea, stocarea și reactualizarea.
Definițiile memoriei subliniază atât conduitele observabile, cât și mecanismele interne care permit reactualizarea informațiilor stocate.
Memoria este descrisă ca fiind capacitatea unui sistem natural sau artificial de a encoda, stoca și recupera informația pentru a o utiliza ulterior.
Psihologii folosesc adesea metafora bibliotecii pentru a ilustra cum informațiile trebuie stocate convenabil, protejate și accesibile pentru a înțelege mai bine funcționarea memoriei.
Caracteristicile memoriei
Memoria umană se distinge semnificativ de formele inferioare de memorie din materie organică și anorganică, evoluând într-un mecanism psihic complex.
Ea este mijlocită, utilizând diverse instrumente pentru a îmbunătăți memorarea și reproducerea informațiilor.
Memoria devine inteligibilă, implicând înțelegerea, organizarea logică și semnificativă a materialului memorat.
Este și selectivă, memorând doar anumite informații în funcție de relevanța lor pentru individ.
Memoria umană este interconectată cu toate celelalte procese psihice, influențând și fiind influențată de percepție, gândire, afectivitate, voință și trăsăturile de personalitate. Aceasta asigură continuitatea și stabilitatea vieții psihice, permițând individului să utilizeze cunoștințele acumulate și să dezvolte noi înțelegeri.
În concluzie, memoria umană este esențială pentru cunoaștere, învățare, înțelegere și creativitate, fiind o condiție fundamentală a vieții psihice. Fără memorie, comportamentul uman ar fi haotic și lipsit de continuitate.
Procesele memoriei
Sunt trei procese fundamentale ale memoriei
Memoria umană se bazează pe trei procese fundamentale: memorarea, stocarea și reactualizarea informațiilor.
Memorarea informațiilor:
Memorarea poate fi mecanică sau logică.
* Memorarea mecanică se bazează pe repetarea succesiunii elementelor, fără a surprinde corelațiile logice dintre concepte, fiind utilă pentru informații fără structură logică (ex. numere de telefon).
* Memorarea logică presupune organizarea materialului în unități logice, fiind mai eficientă și economică.
Memorarea poate fi voluntară sau involuntară.
* Memorarea voluntară necesită un scop mnezic și utilizarea unor procedee speciale.
* Memorarea involuntară este influențată de caracterul inedit sau interesant al informațiilor.
Factori influențatori:
Particularitățile materialului: natura, organizarea, volumul, semnificația.
Particularitățile subiectului: implicare, semnificație personală, stil de învățare, starea psihică.
Stocarea și uitarea:
Stocarea presupune păstrarea informațiilor în memorie, implicând restructurarea și organizarea lor continuă. Informațiile sunt păstrate în funcție de sensul și volumul lor, precum și de procedeele utilizate în memorare.
Uitarea poate fi totală, parțială sau prin reproducere eronată. Ea apare din diverse motive, inclusiv pierderea relevanței informațiilor și caracteristicile individuale ale subiectului. Uitarea are și un rol pozitiv, evitând supraîncărcarea memoriei.
Reactualizarea informațiilor:
Reactualizarea include recunoașterea și reproducerea.
* Recunoașterea este mai simplă și se bazează pe suprapunerea modelelor percepute cu cele din memorie.
* Reproducerea este mai complexă, necesitând reconstrucția activă a informațiilor în absența obiectului de referință.
Calitatea reproducerii este evaluată după promptitudine, exactitate, volum și suplețea informațiilor. Aceasta depinde de procedeele de memorare, starea afectivă și fenomenele de interferență în procesul memorării.
Formele Memoriei
Sunt 4 forme principale de memorie
1. Memoria senzorială
Memoria senzorială sau registrul informațional senzorial (RIS) este partea memoriei unde informațiile primite de la celulele receptoare sunt stocate pentru procesare.
Funcția esențială a memoriei senzoriale este păstrarea informațiilor până când alte procese cognitive le pot prelua și interpreta. Există diverse tipuri de memorii senzoriale, corespunzătoare fiecărui tip de senzație: vizuală (iconică) și auditivă (ecoică) fiind cele mai studiate.
2. Memoria cognitivă, afectivă și motorie
Memoria poate fi împărțită în funcție de conținutul celor memorate și de specializarea proceselor psihice implicate:
- Memoria cognitivă: Include memoria intuitiv-plastică (imaginile, desenele) și memoria verbal-abstractă (noțiuni, idei).
- Memoria afectivă: Permite reamintirea și retrăirea trăirilor afective și se manifestă prin expresii emoționale și modificări fiziologice.
- Memoria motorie: Păstrează mișcări, operații și acțiuni, facilitând formarea deprinderilor (dans, înot, șofat).
3. Memoria în funcție de durata stocajului
Memoria de foarte scurtă durată:
Păstrează pentru câteva zecimi de secundă o imagine detaliată a informației senzoriale ajunsă la un organ de simț. Aceasta este necesară pentru desfășurarea normală a procesului perceptiv.
Memoria de scurtă durată (MSD):
Păstrează informația temporar pentru a fi utilizată în sarcini concrete. Are o capacitate fluctuantă și este influențată de interferențe și repetiție, putând transfera informația în memoria de lungă durată.
Memoria de lungă durată (MLD):
Păstrează informații pentru perioade lungi (săptămâni, luni, ani).
Memoria semantică: Informații abstracte despre cunoașterea lumii.
Memoria nesemantică: Informații despre senzațiile concrete.
Se caracterizează printr-o activare constantă, restructurare și reordonare a informațiilor. Distincția dintre memoria implicită (învățare fără conștientizare) și explicită (reamintire clară și voluntară) este esențială pentru MLD.
4. Memoria senzorio-motorie, socială și autistică
Memoria senzorio-motorie:
Capacitatea de a reține și reactualiza senzațiile și mișcările, exemplificată prin reflexe.
Memoria socială:Specific umană, implică reprezentări colective și recunoașterea evenimentelor din trecut fără a fi participant direct.
Memoria autistică:
Se manifestă în somn sau afecțiuni sub forma visului și delirului, fiind subordonată mecanismelor inconștientului și debarasată de logică.
