I. AFECTIVITATEA Flashcards
I. SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL FENOMENELOR AFECTIVE
Subiectivitatea reacțiilor afective: Reacțiile noastre afective sunt subiective și variază în funcție de experiența și interpretarea noastră personală a evenimentelor sau situațiilor.
Importanța contextului: Reacțiile noastre afective sunt influențate de contextul și de relația pe care o avem cu obiectul, evenimentul sau persoana în cauză. Acest lucru poate duce la stări afective diferite în funcție de circumstanțe.
Tonalitatea afectivă: Starea noastră afectivă reflectă relația dintre noi și obiectul sau situația externă, iar această relație poate fi evaluată în funcție de gradul de îndeplinire a dorințelor și așteptărilor noastre.
Rolul interpretării cognitive: Procesele afective sunt strâns legate de interpretarea cognitivă a evenimentelor sau situațiilor. Aprecierea subiectivă a situațiilor poate influența modul în care le percepem și reacționăm la ele.
Importanța factorilor individuali: Factorii personali, cum ar fi încrederea în sine, toleranța la frustrare și capacitatea de adaptare, pot influența modul în care reacționăm emoțional la diferite situații.
Rolul acțiunii: Trăirile afective nu sunt doar reflectări pasive, ci pot influența și acționarea noastră, putând avea un rol energizant sau inhibator în funcție de tonalitatea lor și de intensitatea cu care se manifestă.
În esență, trebuie să reții că reacțiile noastre afective sunt subiective și influențate de o varietate de factori, inclusiv de interpretarea personală a evenimentelor și de contextul în care acestea au loc.
II. CARACTERISTICILE FENOMENULUI AFECTIV
Funcția apreciativă: Realizarea judecăților de valoare și apreciere a evenimentelor și situațiilor în funcție de nevoi, aspirații și mentalități personale.
Mobilitatea: Capacitatea de schimbare a trăirilor afective în funcție de modificările în viața personală și în relația cu mediul exterior.
Intensitatea: Tăria și profunzimea trăirilor afective, influențată de valoarea evenimentelor, particularitățile psihoenergetice ale persoanei și specificul situației.
Durata: Persistența trăirilor afective, care pot fi acute (scurte și intense) sau cronice (persistentă pe termen lung).
Polaritatea: Tendința trăirilor afective de a evolua prin contrast, formând cupluri opuse, și posibilitatea existenței ambivalenței afective.
Caracterul energetic și vectorial: Tensiunea și orientarea trăirilor afective către acțiune, având un rol motivațional și mobilizator pentru activitatea persoanei.
Expresivitatea: Variația manifestărilor fiziologice și comportamentale care însoțesc procesele afective, cu influențe universale și contextuale.
III. CLASIFICAREA FORMELOR AFECTIVE
- Dispozițiile Organice
- Afectele
- Emoțiile Propriu-zise
- Sentimentele
- Pasiunile
- Dispozițiile integrate globale
Dispozițiile Organice
Dispozițiile organice sunt stări afective ce însoțesc diferite condiții fiziologice, precum sănătatea, boala sau oboseala.
Ele contribuie la conștientizarea condițiilor mediului intern și la stimularea unor comportamente compensatorii.
Orice stare a organismului este acompaniată de o anumită tonalitate afectivă, iar conștientizarea acestora poate fi un mijloc eficient de prevenție și diagnosticare precoce a maladiilor, asigurând astfel sănătatea fizică și psihică a individului.
Afectele
Afectele, sau emoțiile-șoc (conform lui W. James), sunt manifestări emoționale explozive, de scurtă durată, caracterizate printr-o expresivitate dezorganizată.
Afectele pot fi pozitive (bucurie, euforie) sau negative (furie, teamă, disperare). Ele sunt susținute de o descărcare energetică instinctuală, inconștientă, determinând acte comportamentale cu consecințe nedorite.
Afectele Tipice:
Furia: Declanșată de impedimente în manifestarea personalității. Se manifestă prin înroșirea feței, puls accelerat, etc.
Frica: Apare în fața unui pericol intens. Se manifestă prin paloare, transpirație, rigiditate musculară, etc.
Disperarea: Cauzată de evenimente tragice. Se manifestă prin paloare, ritm cardiac încetinit, tremurături, plâns.
Bucuria Explozivă: Provocată de evenimente pozitive. Implică mișcări dinamice, accelerarea funcțiilor interne, strălucirea ochilor, etc.
Emoțiile Propriu-zise
Emoțiile sunt stări afective de scurtă durată, caracterizate printr-un raport specific între situația stimul și stările interne de motivație. Ele sunt integrate în activitatea și viața cotidiană normală, având un caracter situațional și reflectând raportul adecvat între caracteristicile situației-stimul și motivațiile subiectului.
Componentele emoției includ percepția stimulilor, experiența emoției, modificările fiziologice și corporale, factorii cognitivi și consecințele comportamentale.
Teorii Explicative ale Emoțiilor:
* Teoria James-Lange: Sugerează că modificările corporale produc sentimentele de emoție.
* Teoria Cannon-Bard: Propune că sentimentul de emoție și pregătirea corpului pentru acțiune apar simultan, dar independent.
* Teoria celor Doi Factori (Schachter și Singer): Sugerează că emoția este determinată de arousal fiziologic și evaluarea cognitivă a situației.
* Teoria Cognitivă (Lazarus): Afirmă că procesarea cognitivă este esențială înaintea unei reacții emoționale.
* Teoria Socială (Averill): Vede emoțiile ca roluri sociale tranzitorii definite de cultură.
* Teoria Atribuțională (Weiner): Consideră că emoțiile provin din atribuirea cauzelor evenimentelor.
Sentimentele
Sentimentele sunt structuri afective stabile, orientate către situațiile sociale și relațiile interpersonale.
Ele implică procese cognitive și reflectă dinamica vieții sociale și semnificațiile acordate percepțiilor și comportamentelor.
Sentimentele parcurg mai multe etape: cristalizarea, maturizarea și uzura sau dispariția.
Constituirea Sentimentelor:
* Cristalizarea: Structurarea sentimentului, idealizarea celuilalt, nevoia de a fi împreună.
* Maturizarea: Stabilitatea emoțională, luarea deciziilor importante, acomodarea cu noul statut.
* Uzura: Dispariția sentimentului din cauza nematerializării așteptărilor, lipsa comunicării, etc.
Tipologia Sentimentelor (conform lui Spranger):
* Tipul Teoretic: Dominat de interesul pentru adevăr.
* Tipul Economic: Focusat pe utilitate și profit.
* Tipul Estetic: Valorează forma și armonia.
* Tipul Social: Dominat de dragostea de oameni.
* Tipul Politic: Interesat de putere.
* Tipul Religios: Caută unitatea și înțelegerea cosmosului.
Sentimentele joacă un rol important în ordonarea vieții psihice umane, structurând dorințele, emoțiile și atitudinile, și influențând comportamentul și valorile indivizilor.
Pasiunile
Pasiunile: Sunt manifestări complexe ale afectivității, combinând intensitatea emoțiilor cu durabilitatea sentimentelor.
Ele se caracterizează prin unilateralitatea evidentă a vieții psihice, unde totul se reduce la obiectul sau domeniul pasiunii.
Dacă acest obiect dispare, poate provoca un cataclism psihologic.
Pasiunile se împart în:
- Pasiuni pozitive: Îmbogățesc viața psihică și permit realizări importante, mai ales când sunt combinate cu talent autentic (de exemplu, pasiunea pentru iubire, socială, artistică, sportivă).
- Pasiuni negative: Determină sărăcirea vieții psihice și degradarea morală și fizică (de exemplu, zgârcenia, dependența de alcool, droguri, jocuri de noroc).
Dispozițiile integrate globale
Dispozițiile integrate globale: Reprezintă fondul afectiv bazal pe care se evidențiază trăirile emoționale și actele comportamentale zilnice și situaționale. Acestea sunt o sinteză a experienței de viață și a concepției de sine, dezvoltate în timpul vieții.
- Dispoziția globală homeostatică: Modalitatea de raportare afectivă la realitate, semeni și propria persoană, clasificându-se în categorii precum optimist/pesimist, încrezător/neîncrezător.
- Dispozițiile de moment, situaționale: Determinate de factori subiectivi sau obiectivi prezenți în activitatea individului la un moment dat.
Deși există o relație constantă între dispoziția homeostatică și cele situaționale, afectivitatea nu este centrată la un singur pol. Astfel, o persoană poate experimenta întreaga gamă de stări afective, cu o tendință de a activa mai ales stările care corelează cu dispoziția generală.
IV. METAMORFOZELE LUMII INTERIOARE
- Cucerirea de sine: Omul nu este doar un produs al forțelor externe sau interne, ci își modelează personalitatea prin voință și acțiuni pozitive. Acest proces începe în copilărie și continuă pe tot parcursul vieții.
- Scindarea realității: La vârsta de 3 ani, conștiința copilului se scindează în două lumi: subiect (eu) și obiect (ceilalți). Aceasta este prima formă de egocentrism.
- Decentrare: Copilul își deplasează centrul de gravitație a eului, integrându-se în familie prin imitație și echilibru între supunere și autoritate.
- Intrarea în școală: Lărgește orizontul eului, aducând noi interese și atitudini. Copilul devine elev, integrându-se într-un context social egalitar.
- Adolescența: Este marcată de dezvoltarea gândirii abstracte, formarea sentimentului de grup și diferențierea sexelor. Adolescenții experimentează pendularea între egoism și altruism, căutându-și identitatea în planul valorilor sociale.
- Trecerea la adult: Implică detașarea de constrângerile familiale și școlare și integrarea într-un rol social. Este o etapă a voinței libere și autocontrolului, cu accent pe stabilitatea personalității.
- Viața de adult: Caracterizată prin integrarea în societate și consolidarea unui profil profesional. Echilibrarea psihică și stabilitatea interioară duc la afirmarea personalității și la responsabilitate.
- Educația adultului: Personalitatea poate continua să se transforme până la bătrânețe, dar stabilitatea și echilibrul sunt esențiale pentru o viață împlinită. Degradarea fizică și psihică poate interveni, dar echilibrul interior și stabilitatea emoțională sunt cheia unei conștiințe senine.
V. FUNCŢIILE AFECTIVITĂŢII (după V. Pavelcu)
- Funcția timică: Conștiința cuprinde conștientizarea obiectelor și stărilor interne. Lumea valorilor este creată de afectivitate, reflectând dorințele și nevoile noastre.
- Funcția expresivă: Expresiile afective sunt semne directe ale sentimentelor, vizibile prin mimică, gesturi și tonul vocii.
- Funcția de reglare a conduitei: Stările afective influențează reacțiile noastre la mediu, ajutând la restabilirea echilibrului intern.
- Funcția de echilibrare interioară: Tendințele contradictorii generează stări de tensiune internă. Conflictul poate duce la crize emoționale.
- Funcția de unificare a vieții: Afectivitatea dă unitate experiențelor și comportamentului, fiind esențială pentru coerența personalității.
- Funcția de anticipare: Sentimentele preconștiente pregătesc și susțin acțiunile și planurile noastre viitoare.
V. STĂRI AFECTIVE PERTURBATOARE ALE VIEŢII PSIHICE UMANE
Stările afective perturbatoare includ stresul, anxietatea și angoasa, influențând negativ viața psihică umană.
Stresul poate fi fiziologic sau psihic, manifestându-se printr-un sindrom general de adaptare cu etape de alarmă, rezistență și epuizare.
Anxietatea se caracterizează prin neliniște și teamă nemotivată, în timp ce angoasa este o stare opresivă de așteptare a unei suferințe iminente.
Aceste tulburări pot avea manifestări organice și psihologice grave.
