Teoria generală a infracțiunii. Tipicitatea.

Question 1

Ce este tipicitatea?

Answer 1

Tipicitatea reprezintă corespondența dintre fapta concret săvârșită de o persoană și modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare.

Question 2

Elemente.

Answer 2

1. Obiectul infracțiunii;
2. Subiectul;
3. Latura obiectivă.

Question 3

Obiectul infracțiunii. Obiectul juridic.

Answer 3

Obiectul juridic îl reprezintă valoarea socială protejată de norma de drept penal căreia i se aduce atingere prin comiterea infracțiunii.

a. Infracțiuni monoofensive - prin care se lezează o singură valoare socială;
b. infracțiuni pluriofensive - prin care se lezează mai multe valori sociale.

Question 4

Obiectul infracțiunii. Obiectul material.

Answer 4

Obiectul material este lucrul sau ființa împotriva căreia se îndreaptă nemijlocit acțiunea sau inacțiunea ce aduce atingere obiectului juridic și care este vătămat în integritatea sa ori periclitat ca urmare a acestei acțiuni. (ex: un lucru, corpul unei persoane în viață sau un cadavru)

Question 5

Obiectul material al infracțiunii. Clasificarea infracțiunilor.

Answer 5

a. infracțiune formale: nu presupun existența unui obiect material;
b. infracțiuni materiale: fapte caracterizate de existența unui obiect material, asupra căruia se îndreaptă acțiunea sau inacțiunea.

Question 6

Subiectul activ. Definiție.

Answer 6

Subiectul activ este persoana care comite o faptă conformă faptei-tip descrise în norma de incriminare.

Poate fi PF, PJ.
Nu poate fi Statul, autoritățile publice centrale și locale + CCR și instituțiile publice în anumite situații.

Question 7

Subiect activ. Clasificarea infracțiunilor.

Answer 7

A. infracțiuni cu subiect activ general: pot fi comise de orice persoană fără ca acesteia să i se ceară o calitate specială;

B. infracțiuni cu subiect activ special: nu pot fi comise decât de o persoană ce deține calitatea prevăzută în norma de incriminare.

a. infracțiuni cu subiect activ special proprii: absența calității prevăzute de lege face ca fapta să fie irelevantă dpdv penal (ex. incestul);
b. -„- improprii: calitatea specială determină o atenuare sau o agravare a răspunderii penale, fapta constituind însă infracțiune și în absența acestei calități.

Question 8

Subiect pasiv. Definiție.

Answer 8

Subiectul pasiv este persoana titulară a valorii sociale care constituie obiectul juridic al infracțiunii.

Question 9

Subiect pasiv. Clasificări ale infracțiunilor.

Answer 9

A.a. infracțiuni cu subiect pasiv general: valoarea socială ocrotită poate aparține oricărei persoane, astfel că oricine poate fi subiect pasiv;
b. infracțiuni cu subiect pasiv special: lege prevede o anumită calitate specială subiectului pasiv (ex. act sexual cu un minor).

B. a. infracțiuni cu subiect pasiv unic;
b. infracțiuni cu o pluralitate de subiecți pasivi.

Question 10

Latura obiectivă a infracțiunii. Elemente.

Answer 10

1. Acțiunea/inacțiunea;
2. Urmarea;
3. Raportul de cauzalitate.

Question 11

Latura obiectivă a infracțiunii. Acțiunea/inacțiunea.

Answer 11

a. Acțiunea = mișcare a corpului aptă să lezeze interesul protejat de norma penală.
b. Inacțiunea = nerealizarea unei acțiuni posibile pe care subiectul avea obligația juridică de a o realiza.

Question 12

Acțiunea/inacțiunea. Clasificarea infracțiunilor.

Answer 12

a. infracțiuni comisive: săvârșite printr-o acțiune.

b. infracțiuni omisive: comise printr-o inacțiune.

Question 13

Infracțiuni omisive. Clasificare.

Answer 13

A. Infracțiuni omisive proprii: neîndeplinirea unei obligații impuse de lege (ex. nedenunțarea); de cele mai multe ori nu e necesară producerea unui rezultat.

B. infracțiunile omisive improprii (comisive prin omisiune): au la bază o incriminare comisivă, dar rezultatul prevăzut de norma de incriminare poate fi, în concret, produs și printr-o inacțiune.

Question 14

Infracțiunile comisive prin omisiune. Teoria poziției de grant.

Answer 14

Funcția de protecție poate decurge din:

a. o legătură naturală (ex. membrii de familie);
b. asumarea voluntară a obligației de protecție;

Răspunderea pentru anumite surse de pericol:

a. o acțiune precedentă periculoasă a autorului;
b. obligația de control asupra unei surse de pericol (bun);
c. răspunderea pentru acțiunile unor terți.

Question 15

Latura obiectivă a infracțiunii. Urmarea.

Answer 15

Urmarea imediată constă în vătămarea adusă valorii sociale ocrotite.

Question 16

Urmarea. Clasificarea infracțiunilor.

Answer 16

A. Infracțiuni de rezultat: produc un rezultat material, o modificare fizică, perceptibilă în realitatea înconjurătoare.

B. Infracțiunile de pericol: nu presupun o urmarea materială, urmarea lor concretizându-se într-o stare de pericol pentru valoarea protejată prin norma de incriminare.

Question 17

Infracțiunea de pericol. Clasificare.

Answer 17

A. infracțiuni de pericol abstract: nu necesită dovedirea existenței uni pericol, acesta fiind prezumat de legiuitor prin incriminarea faptei; (ex. conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană fără permis)

B. infracțiuni de pericol concret: prevederea în norma de incriminarea a cerinței ca fapta să creeze o stare de pericol pentru valoarea ocrotită. starea de pericol trebuie probată ( ex. amenințarea)

C. infracțiuni obstacol: se incriminează acțiuni sau inacțiuni care sunt susceptibile de a fi urmate de alte acțiuni ce pot leza sau pune în pericol valoarea socială ocrotită (ex: constituirea unui grup infracțional organizat)

Question 18

Latura obiectivă a infracțiunii. Raportul de cauzalitate.

Answer 18

Existența unui raport de cauzalitate între acțiune și urmare.

Question 19

Teoria imputării obiective a rezultatului.

Answer 19

Presupune un examen în două etape:
A. Verificarea existenței unui risc nepermis pentru valoarea socială protejată. Imputarea va fi exclusă în următoarele ipoteze:
a1. Riscul permis: riscul creat nu trebuie să fie unul permis dpdv legal;
a2. Riscul inexistent: prin fapta sa, autorul nu a sporit riscul pentru valoarea socială protejată;
a3. Riscul diminuat: subiectul diminuează prin acțiunea sa un pericol deja creat pentru valoarea socială ocrotită.

B. Materializarea stării de pericol în rezultat. Imputarea este exclusă în următoarele ipoteze:

b1. Riscul deviat: deși autorul a creat un pericol pentru valoarea ocrotită, rezultatul nu apare ca urmare a materializării acestui pericol, ci din cauza unui factor extern, survenit întâmplător
b2. Riscul culpabil: deși autorul a creat o stare de pericol pentru valoarea socială protejată, culpa ulterioară a victimei a contribuit decisiv la producerea rezultatului;
b3. Riscul egal: rezultatul s-ar fi produs și în urma unei conduite licite.
b4. Riscul neprotejat: rezultatul produs nu coincide cu rezultatul pe care norma încălcată își propunea să îl prevină.